În cea de-a doua parte a amplului interviu acordat Hotnews, consilierul pentru afaceri europene al președintelui Nicușor Dan, Valentin Naumescu, desființează teza potrivit căreia România ar trebui să aleagă între UE și SUA, explică riscurile ca țara noastră să cadă sub influența Rusiei și răspunde criticilor potrivit cărora nu contăm în politica europeană.

  • „Nu știu dacă ne vom mai întâlni curând, cel puțin în orizontul generației noastre, cu asemenea șansă (n.r. pentru România) de a avea peste 16 miliarde de euro disponibile, nu doar pentru achiziții de armament și echipament, dar și pentru a relansa industria națională de apărare”, crede Naumescu.
  • „Înainte ca NATO să intervină – și aici e bine că începe să-și facă loc în sfârșit în România această abordare -, înainte ca aliații să vină să te apere, trebuie ca tu însuți, ca stat, să fii primul care luptă, să ai capacități de apărare. Aici este clar articolul 3 din tratat”, mai spune el.
  • Citește aici prima parte a interviului: Sfârșitul iluziilor pentru Europa și care au fost motivele care l-au împins pe Trump să dea înapoi în privința Groenlandei.

Valentin Naumescu și Nicușor Dan. Inquam Photos / George Călin

Să renunțăm la ideea că trebuie să decidem acum dacă o să fim cu americanii sau cu europenii

Hotnews: – Cât de pregătită este România să facă fața noii realități geopolitice? Pentru că noi ne-am raportat într-o măsură foarte mare la Statele Unite, în mod tradițional, în ultimele decenii. Lucrurile s-au schimbat și mulți analiști avertizează asupra faptului că România nu acționează ca un actor independent, de sine stătător, că stă încă cuplată la ceea ce crede că e pilotul automat transatlantic, în condițiile nu mai există pilot automat. Și că atunci trebuie să aibă o poziție mai curajoasă, o identitate mai clară în relație atât cu Uniunea Europeană, cât și cu Statele Unite.
Valentin Naumescu: – Politica externă a României este nu doar corectă și echilibrată în raport cu cele trei axe de interes prioritar pe care le-am menționat, dar a început să câștige și relevanță în discuțiile cu partenerii europeni, cu aliații NATO.

Suntem în formate și în grupuri – pe cele de la nivelul Uniunii Europene le cunosc foarte bine – în care contăm, realmente, atunci când e vorba de a tempera anumite chestiuni, atunci când e vorba de a susține anumite priorități, deși anumite state au interese interne care par să fie opuse. Și uneori, poate, și de a ne alătura unor minorități de blocaj. România își urmărește interesele naționale, interesele de securitate, de bunăstare, în formatele care se află, fără a dori să le exhibe într-o manieră care să fie neapărat pe gustul rețelelor sociale.

Se poate face o politică externă responsabilă și se face, cum spuneam, este corectă, este echilibrată, este relevantă, este responsabilă în raport cu interesul național. România este o țară europeană, integrată și profund atașată Uniunii Europene, dar care are și o dimensiune politică și strategică transatlantică importantă, reflectată în cele două componente. Parteneriatul strategic bilateral cu Statele Unite și apartenența la NATO. Nu avem niciun motiv să ne schimbăm această arhitectură a politicii externe și de securitate bazate pe cei trei piloni. 

Pe mine mă surprinde, acesta e un accent personal, persistența cu care se menține în spațiul public românesc tema falsă și simplistă că România ar trebui să aleagă între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. E nevoie să ieșim din angoasa că suntem la sfârșitul lumii transatlantice și că trebuie să decidem acum dacă o să fim cu americanii sau cu europenii. Ne menținem această politică externă pe care am avut-o și care a fost bună, corectă, care a adus beneficii importante, beneficii de securitate și beneficii de dezvoltare și prosperitate. 

„România este o țară care contează în UE și în NATO”

– Ce voiam să zic, totuși, este că sunt multe critici care susțin că, la nivel european, România nu joacă la nivelul greutății pe care o are.
– Suntem al șaselea stat în Uniunea Europeană. Și este normal ca România să aibă o greutate și o relevanță strategică, pe măsura dimensiunii și importanței. Încercăm, facem asta, chiar dacă poate nu comunicăm totul întotdeauna. Dar lucrurile acestea se fac, se simte și din raportarea pe care o au partenerii și aliații noștri. Contăm. România contează și în discuțiile pe care le avem zilnic – președintele, la nivelul liderilor europeni, noi la nivelul ambasadorilor cu care vorbim, România este o țară relevantă. România este o țară care contează în ceea ce se întâmplă în politicile Uniunii Europene, ale NATO. Rămâne de văzut, de calibrat, care trebuie să fie ponderea de comunicare publică. Președintele Dan este foarte conectat cu liderii europeni, este foarte respectat, are foarte multe discuții și o relație foarte bună cu anumiți lideri. Chiar colaborează, aș spune, foarte frecvent pe diverse teme și avem asocieri cu state pe diverse teme care se negociază.

Dar există, dacă vreți, o tradiție a unei anumite discreții publice în a ne face cunoscute absolut toate activitățile care se fac, toate proiectele, toate negocierile în care suntem implicați.

– Puteți să ne dați exemple în care România chiar a contat?
– Chiar dacă a existat o anumită controversă în spațiu public românesc, poziția României la votul pe Acordul Mercosur a contat. Acordul Mercosur este un acord economic bun, nu doar pentru Uniunea Europeană în ansamblu, ci bun și pentru economia României. Era suficient ca România să fi fost de partea cealaltă într-o minoritate de blocaj, ca să nu fi trecut.

Ce au de câștigat statele europene după Mercosur și acordul UE-India

– De ce e important Acordul Mercosur, care a fost criticat la nivel național?
– Pentru că ne dorim ca Uniunea Europeană să devină puternică, să devină un jucător, un actor global major, să-și crească influența. Odată cu influența comercială, economică vine și o influență strategică. Noi arătăm această viziune în favoarea comerțului deschis, deci am rămas consistenți cu viziunea noastră privind favorizarea comerțului deschis, a valorilor europene. Acordul Mercosur este un acord bun, el probabil se va aplica într-un anumit moment. Iar recent s-au încheiat negocierile privind un acord comercial UE-India.

– Care sunt implicațiile asupra Europei ale acestui ultim acord?
– Multă lume a spus că s-a semnat, el nu este semnat, dar au fost încheiate negocierile, mai erau câteva aspecte de clarificat între UE și India, e ceea ce se numește o parafare a textului. Urmează ca textul să fie tradus în toate limbile, să fie supus dezbaterii, el va deveni, desigur, public și,  la un moment dat va exista un vot asupra lui în Consiliu, apoi vine semnarea și abia apoi, după semnare, vine și, conform procedurii, aprobarea sau ratificarea Parlamentului European.

Câteva date, să spunem preliminare, câteva predicții. Se pare că acest acord, care este unul istoric, de proporții uriașe, sau va materializa un spațiu de colaborare economică care va reuni aproximativ 30% din comerțul mondial. Aceasta arată, de fapt, ponderea în creșterea Uniunii Europene, asta este ceea ce ne dorim,  ca Uniunea Europeană să devină mai puternică, să aibă o influență mai mare, să-și crească ponderea. Vorbeam de cote, de ponderi, că suntem mici, că nu putem ține pasul cu giganții Statele Unite și China.

Iată că, de fapt, Uniunea Europeană avansează, câștigă spații de influență, în India, în America Latină. Până nu demult, de exemplu, în America Latina, singura care creștea ca influență strategică era China. Scopul nu este să dislocăm neapărat China, dar evident că, după Mercosur, scăzând tarifele, produsele europene vor deveni mai ieftine și mai atractive, deci exporturile europene vor crește pe continentul sud-american.

La fel se va întâmpla cu India. India era, în mod tradițional, o piață foarte protejată, foarte protecționistă. De exemplu, la industria auto, taxele erau de 110%, vă dați seama că era foarte greu să vinzi cu taxe de 110%. Acum, taxele pentru autoturismele europene vor coborî la 10%, iar pentru componenta de piese auto, taxele vor dispărea complet cu o perioadă de tranziție între 5 și 10 ani.

Să știe că România este nu doar un producător auto, suntem unul din producătorii semnificativi din Europa, dar suntem și indirect motivați de industria auto europeană, pentru că suntem producători de piese auto pentru alte mărci. Deci avem numai de câștigat, și ca locuri de muncă, și ca vânzări ale firmelor, și ca venituri la bugetul statului, pentru că ulterior se plătesc taxe.

Pe de altă parte, de exemplu, există o colaborare foarte bună a României cu Italia și cu alte state care doresc să dezbată un pic mai atent, să spunem, viteza, ritmul cu care politicile din Green Deal avansează. Și, din acest punct de vedere, sper să nu fie considerat o mare surpriză, dar în marja retreatului liderilor europeni de la Alden Biesen, din 12 februarie, pe tema competitivității, va exista o întâlnire a unui grup de state care vom discuta lucrurile acestea. Și am răspuns favorabil unei invitații a Italiei, sunt mai multe state în acest grup. Este o reflecție, o dezbatere și practic se va încerca o coordonare pe tema menționată,  înspre a susține o abordare realistă, echilibrată, care, sigur, să nu oprească marile obiective de mediu pe care și le-a asumat Uniunea Europeană, dar, în același timp, să nu afecteze șansele de creștere a competitivității economice europene, care interesează foarte mult. 

Pariul lui Nicușor Dan

– A fost o întreagă discuție despre absența președintelui Nicușor Dan de la Davos și a rămas această expresie, a consilierului Marius Lazurca, că președintele nu umblă teleleu. Contează sau nu contează să fii la Davos? Unde contează să fii, de fapt? 
– Eu nu voi mai face comentarii, pentru că deja s-a exprimat domnul președinte, s-a exprimat domnul consilier Lazurca. Doar o singură chestiune aici, mi s-a părut un pic exagerată discuția din spațiul public legată de Davos, de parcă lumea nu ar ști că, în ultimele 37 de ediții, din 1990 până în prezent, România a avut doar patru participări prezidențiale. Reprezentarea României la ediția din acest an, cu trei miniștri și consilierul prezidențial economic, a fost nu doar cea mai numeroasă pe care țara noastră a avut-o la edițiile recente, dar și foarte activă în paneluri.

– Fiecare președinte are un pariu. Dumneavoastră ați atins acest subiect chiar în începutul discuției noastre, dar aș vrea să revenim un pic. Care e pariul lui Nicușor Dan pentru politica externă? 
– Poate că întrebarea vizează un spectru un pic mai larg față de competența departamentului european, dar este clar că securitatea este tema numărul unu, este prioritatea fundamentală a oricărei țări și a României. Președinte Dan își dorește ca România să fie în continuare o țară sigură. Apoi sunt chestiuni legate de dezvoltare, de competitivitate. Ați putea spune că ele sunt chestiuni care au legătură cu evoluțiile interne. Dar, tot mai mult în Uniunea Europeană, vedem că politicile europene înseamnă, de fapt, politicii interne. Dacă Uniunea Europeană prioritizează, de exemplu, acum creșterea competitivității economice, firește că asta interesează România și ne dorim să prindem trenul acesta al dezvoltării, al modernizării economice, al competitivității și încorporării noilor tehnologii. 

Ne dorim să fim în primul grup, în nucleul Uniunii Europene, nu doar pentru că este în conformitate cu valorile și aspirațiile noastre. Am văzut că Uniunea Europeană se bucură în continuare de susținere masivă a majorității societății românești. Este o formă de garanție pentru dezvoltarea ulterioară a României să fim integrați în politicile, strategiile europene pe termen mediu și lung și, bineînțeles, să ne păstrăm alianța tradițională cu Statele Unite ale Americii.

Nu avem niciun motiv să credem că relația transatlantică este în declin, ci, dimpotrivă, știu că se lucrează la pregătirea vizitei președintelui în Statele Unite. Această vizită va avea loc, pachetul economic este pregătit exact pe liniile acelea de interes pe care și președintele Trump le-a menționat atunci când a fost anunțată numirea noului ambasador, securitate, economie, energie. Exact acestea sunt și interesele noastre în relația transatlantică.

– Cum credeți că ar trebui să se poziționeze România în ceea privește invitația de a lua parte la Consiliul pentru Pace creat de Donald Trump, în condițiile în care multe țări europene s-au poziționat deja? Și care credeți că este felul în care ar trebui să comunice această poziționare? 
– Aici voi fi un pic mai laconic din simplul motiv că această temă nu ține de Departamentul de Afaceri Europene, dar o să reiau ceea ce președintele Dan spus deja. Tema este în analiză în acest moment. Este analizată această constituire și apartenența României la Consiliul Păcii și sunt convins că președintele Dan va lua cea mai bună decizie pentru interesele României în legătură cu acest subiect.

„Înainte ca NATO să intervină, tu ca stat, să fii primul care luptă”. Miza articolului 3 din Tratatul NATO

– O întrebare, la care mulți români se gândesc acum, când contextul geopolitic este în transformare. Care sunt riscurile la adresa României și cât de pronunțat e pericolul ca România să cadă în sfera de influență a Rusiei?
– Sigur că e o întrebare fundamentală și ea este legată, cum spuneam, de tema numărul unu, de prioritatea priorităților și anume securitatea României. În toate documentele strategice, documentele de doctrină al statului român, Rusia este prezentată drept amenințarea numărul unu la adresa securității.

Sigur că lucrăm pe mai multe paliere. NATO este, așa cum spuneam, furnizorul de garanții de securitate. Înainte ca NATO să intervină – și aici e bine că începe să-și facă loc în sfârșit în România această abordare -, înainte ca aliații să vină să te apere, trebuie ca tu însuți, ca stat, să fii primul care luptă, să ai capacități de apărare. Aici este clar articolul 3 din tratat, care e mai puțin cunoscut decât faimosul articol 5 și care spune că fiecare aliat are datoria să-și dezvolte capacitățile proprii de apărare și se presupune că va fi primul care își va apăra propriul teritoriu.

Prioritatea noastră în acest moment este înzestrarea militară și creșterea capacității de apărare a forțelor armate. Uniunea Europeană a intrat în această zonă care, după cum spuneam, era, până acum câțiva ani, practic inexistentă în preocupările sale. Avem programe, proiecte, inițiative, s-a vorbit de SAFE, care înseamnă o șansă uriașă, o șansă istorică de relansare a industriei naționale de apărare. Nu știu dacă ne vom mai întâlni curând, cel puțin în orizontul generației noastre, cu asemenea șansă de a avea peste 16 miliarde de euro disponibile, nu doar pentru achiziții de armament și echipament, dar și pentru a relansa industria națională de apărare. Multe din aceste componente necesare, armament, echipament, se vor fabrica în România, prin parteneriate cu firme importante.

Pe toate aceste paliere se fac lucruri importante pentru ca România să-și mențină securitatea. Ne bucurăm că și alți parteneri europeni și aliați importanți, cum este Germania, anunță investiții record, absolut uriașe, în industria de apărare, cu obiectivul asumat de cabinetul Mertz de a deveni principala putere militară a Europei. Avem o relație foarte bună cu Germania, s-a văzut și din vizita oficială de la Berlin se va vedea în continuare și în lunile următoare.

Germania este prezentă și ca investitor în industria de apărare, așa cum știm, în România. Deci sunt multe conexiuni pe care deja începem să le facem în această, să spunem, veche și nouă în același timp, țesătură a securității europene. 

Europa cu mai multe viteze și provocarea pentru România: să fie în nucleul principal al UE

– Și în ceea ce privește Franța? 
– Cred că toată lumea știe de relația foarte bună a președintelui Dan cu Franța, au fost deja cel puțin două vizite în Franța de când sunt eu la Cotroceni. S-a văzut și din proiectele SAFE, va exista în continuare o colaborare și în domeniul industriei de apărare, avem o colaborare foarte bună. Ne interesează ca principalele puteri europene să-și dezvolte capacitățile de apărare, să aibă voința politică de a continua integrarea europeană, iar pentru noi contează să fim acolo unde se discută viitorul Europei. 

Aici este, într-adevăr, și pe asta pot să o recunosc și ca profesionist, dincolo de poziția pe care o am, o provocare pentru România: de a fi în nucleul, în primul cerc, să spunem, al Uniunii Europene, pentru că am văzut că există anumite intenții de a se readuce în discuție Europa cu mai multe viteze, Europa concentrică.

Tema nu este nouă. Ne amintim că, în martie 2017, în timpul Comisiei Juncker, a fost publicat un white paper, am scris mult la vremea respectivă, în care erau vreo cinci scenarii care ne alarmau. Se vorbea că, mai devreme sau mai târziu, Europa cu 27 de membri, sau, dacă va continua lărgirea, așa cum sperăm, cu 30-32 de membri, va trebui totuși să aibă un anumit nucleu, un grup care să dea direcția să avanseze mai repede, să propună niște strategii. România trebuie să fie în acest nucleu central.

Sigur, nu doar pentru că suntem a șasea țară ca mărime. Noi am avut o problemă de credibilitate. Am trecut printr-o criză majoră, politică, la sfârșitul lui 2024. Acum, așa simt eu, din toate întâlnirile pe care le-am avut, România a recuperat o mare parte din acel deficit de credibilitate.

Restabilim încrederea partenerilor străini în România și sperăm să fim acceptați în primul cerc al Europei, care avansează cu prima viteză și care dă direcția și prioritățile Uniunii Europene.