Elevi care stau pe telefon Foto: Pexels
Într-un climat educațional tot mai dominat de discursuri despre incluziune, sensibilitate și sănătate mintală, Serge Cefai, directorul unei școli din sudul Londrei, pare să meargă deliberat împotriva curentului. Pentru unii, el este o relicvă a unei epoci apuse. Pentru alții, singurul care mai spune adevărul, scrie The Sun.
La 68 de ani, conducând de peste un deceniu școala St Thomas the Apostle din Peckham, Cefai a devenit cunoscut drept „cel mai sever director din Marea Britanie”. O etichetă pe care o poartă cu mândrie, întrucât, spune el, „severitatea nu este opusul grijii, ci dovada ei”.
Ordine, ierarhie și consecințe
În școala pe care o conduce, lucrurile funcționează cu o rigoare ce amintește mai degrabă de o instituție militară decât de un liceu public. Elevii își lasă telefoanele la intrare. Pe coridoare se păstrează liniștea absolută. Detențiile se țin vinerea seara și sâmbăta dimineața. Iar în fiecare clasă sunt afișate, vizibil, clasamente individuale pe baza performanțelor academice, comportamentului și efortului.
De două ori pe an, fiecare elev este evaluat și clasificat. Pentru Cefai, acest sistem este „un exercițiu de onestitate”, care îi ajută pe copii să înțeleagă unde se află – și de ce.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camere
„Nu e vorba despre umilire, ci despre asumare. Copiii știu deja cine e primul și cine e ultimul. De ce să ne prefacem că nu?”, spune el, respingând criticile propriilor colegi, care susțin că metodele sale ar putea avea un impact emoțional negativ.
„Etichetele moderne ascund realitatea”
Cefai nu este doar sever, ci și profund critic față de ceea ce el numește „psihologizarea excesivă a copilăriei”. Termeni precum „dislexie” sau „tulburări de învățare” sunt, în opinia sa, utilizați prea ușor și, adesea, nejustificat.
„Mai știți de copiii pur și simplu leneși sau obraznici? Acum toate au o denumire medicală. E ca și cum nu mai ai voie să spui că un copil e indisciplinat. Trebuie musai să aibă o afecțiune”, afirmă el, într-un discurs care irită, dar și provoacă reflecție.
Ordinea – da, dar și empatie
Departe de a fi un automat al rigorii, Cefai susține că în spatele severității sale se află o grijă reală pentru fiecare elev. Când o familie nu-și permite uniforma, o cumpără el. Dacă o casă arde, școala cumpără mobilă nouă. Iar în comunitatea din Peckham, afectată de sărăcie și violență, aceste gesturi nu sunt doar simbolice.
„Nu ignorăm sărăcia. O compensăm cum putem. Sistemul nostru de sprijin merge mână în mână cu rezultatele academice. Asta înseamnă, până la urmă, să-ți pese.”
Violența și drogurile, linie roșie
Într-un cartier unde incidentele cu arme albe sunt frecvente, Cefai are reguli simple: un elev care aduce un cuțit sau droguri în școală nu se mai întoarce. „Niciodată. Nu negociem cu violența”, spune el, fără echivoc.
„E vechi? Poate. Dar funcționează.”
De când a preluat conducerea în 2013, școala a urcat în topurile educaționale din Londra, ocupând în prezent locul cinci la nivel metropolitan. Părinții, spune el, nu au protestat niciodată – pentru că văd rezultatele.
„E pro-copil, nu anti-progresist. Nivelul de așteptare contează. Nu vreau ca prima evaluare serioasă din viața lor să fie examenul pentru Certificatul General de Învățământ Secundar (GCSE), echivalentul examenului de capacitate din România. Așa că îi antrenăm de la început. Și da, le spunem adevărul. Inclusiv atunci când nu e confortabil.”
Pentru el, autoritatea și grija nu se exclud, ci se sprijină reciproc. „Vrem relații reale cu elevii. Nu minciuni frumoase. Îi tratăm cu respect, dar și cu exigență.”
Iar când e întrebat dacă metodele sale sunt învechite, răspunde sec: „Judecați singuri. Eu cred că e doar bun simț.”
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent