Pe măsură ce războiul declanșat împotriva Ucrainei urmează
să intre în al cincilea an, devine tot mai clar Vladimir Putin nu își va îndeplini
obiectivele. Cu toate acestea, scenariul în care regimul de la Kremlin s-ar
prăbuși este greu de materializat, cel puțin deocamdată. Aceasta este concluzia
unei analize publicate de Atlantic Council, semnată de William Dixon, expert în
securitate internațională la Royal United Service Institute, și de Maksym
Beznosiuk, analist de strategie specializat pe Rusia și Ucraina.
Vladimir Putin. FOTO: Kremlin
Potrivit autorilor, evoluțiile de pe front sunt departe de
obiectivele inițiale ale Moscovei. „Rusia continuă să sufere pierderi
catastrofale fără a obține progrese semnificative”, notează cei doi experți.
Deși a avut inițiativa pe front pe parcursul anului trecut, Armata rusă a „reușit”
un avans suplimentar de sub 1% teritoriu ucrainean.
Pe plan intern, presiunile cresc constant. Economia rusă dă
semne evidente de epuizare, afectată de sancțiunile occidentale, de scăderea
prețurilor la petrol și de diminuarea veniturilor din exporturile de energie.
În paralel, capacitatea Moscovei de a-și proiecta influența la nivel
internațional se erodează. Dixon și Beznosiuk invocă raidul american din
Venezuela și confiscarea unui petrolier sub pavilion rusesc în Oceanul
Atlantic, evenimente care „au evidențiat modul în care războiul din Ucraina
diminuează capacitatea Moscovei de a-și proiecta puterea la nivel
internațional”.
Elita rămâne fidelă lui Putin
Analiza respinge scenariul unei revolte iminente în
interiorul sistemului. „Majoritatea studiilor privind autocrațiile au
concluzionat că cea mai mare amenințare la adresa stabilității regimului
provine din rândul elitelor existente. Putin pare pe deplin conștient de acest
lucru și a lucrat intens pentru a reduce la minimum riscul unei eventuale
lovituri de palat”, explică autorii.
Clasa conducătoare este, în prezent, prea strâns legată de
liderul de la Kremlin pentru a declanșa o contestare reală. Atunci când Dmitri
Kozak, un aliat vechi al lui Putin, s-ar fi opus invaziei și ar fi pledat
pentru dezescaladare, acesta a fost îndepărtat discret, fără a genera o ruptură
publică. Nici dezbaterile privind administrarea economiei de război nu au
produs crize deschise în interiorul puterii.
Un test major pentru Putin a fost rebeliunea Wagner din vara
anului 2023. Deși episodul a scos la iveală vulnerabilități evidente, revolta a
fost de scurtă durată, în lipsa dezertărilor din armată sau a sprijinului
politic. „Nicio instituție majoră de securitate și nicio autoritate
regională nu s-au alăturat rebelilor Wagner”, subliniază analiza. După
înăbușirea revoltei, Putin și-a consolidat autoritatea, ceea ce autorii
consideră drept „o confirmare a stilului de guvernare extrem de personalizat
instaurat în timpul domniei sale”.
Strategia recrutărilor
Șansele declanșării unor proteste de amploare rămân reduse,
în contextul înăspririi legislației care sancționează orice formă de opoziție
față de război. Pentru a evita repetarea crizei de legitimitate din perioada
sovietică, asociată cu pierderile umane din Afganistan, Kremlinul și-a adaptat
politica de recrutare.
„În loc să se bazeze pe recruți în termen, s-a concentrat
pe înrolarea bărbaților proveniți în principal din minorități etnice și din
rândul deținuților”, arată analiza. Armata rusă se bazează masiv pe
voluntari atrași de soldele consistente.
Această strategie implică însă riscuri considerabile.
Utilizarea disproporționată a minorităților etnice „ar putea duce la o
creștere a sentimentelor anti-regim și a tendințelor separatiste în regiuni
precum Ingușetia și Daghestan”, avertizează autorii. În plus, dacă
problemele economice se adâncesc, statul rus ar putea întâmpina dificultăți în
a susține financiar aceste recrutări. „Până în prezent, costul uman uriaș al
invaziei nu a declanșat o reacție internă majoră, dar, în condițiile în care
cifrele lunare ale victimelor ar fi ajuns la niveluri record, nemulțumirea
publică ar putea deveni un factor destabilizator”, se arată în raport.
Un final posibil, dar imprevizibil
Concluzia analizei reprezintă un avertisment pentru factorii
de decizie occidentali. Deși regimul Putin nu pare să se confrunte cu un colaps
iminent, evoluțiile pot lua o turnură neașteptată. „Puțini anticipau
dispariția Imperiului Țarist în 1916 sau prăbușirea Uniunii Sovietice la
sfârșitul anilor 1980”, amintesc autorii.
În cei 26 ani la putere, Putin a construit un sistem solid
de autoprotecție. „Cu toate acestea, costurile menținerii acestui sistem ar
putea scăpa de sub control într-un al cincilea an de război și pot provoca
astfel consecințe periculoase pe care s-ar putea să nu le mai poată gestiona”,
conchid William Dixon și Maksym Beznosiuk. Vulnerabilitățile identificate,
susțin ei, ar trebui să ghideze strategia occidentală, în pofida temerilor că o
eventuală Rusie post-Putin ar putea deveni și mai imprevizibilă.
Rusia a pierdut 1,2 milioane de soldați în Ucraina
De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, armata rusă a înregistrat aproximativ 1,2 milioane de pierderi, dintre care până la 325.000 de soldați uciși, arată un raport realizat de Center for Strategic and International Studies (CSIS). Aceste cifre depășesc pierderile înregistrate de orice altă putere majoră în orice război de la Al Doilea Război Mondial. În ciuda retoricii oficiale, progresele pe câmpul de luptă sunt lente: în ofensiva de la Pokrovsk, de exemplu, trupele ruse au avansat în medie doar 70 de metri pe zi, iar câștigurile teritoriale de la începutul anului 2024 nu depășesc 1,5% din teritoriul Ucrainei.
Economia Rusiei resimte presiunea războiului. Producția industrială este în scădere, cererea internă slăbește, inflația rămâne ridicată, iar creșterea economică a încetinit la 0,6% în 2025. De asemenea, Rusia nu deține nicio companie în top 100 mondial al firmelor tehnologice, ceea ce limitează capacitatea țării de a menține competitivitatea pe termen lung.