În contextul unui război la granițele României care a împlinit deja 4 ani și al cărui final nu pare să se întrevadă, necesitățile Armatei Române sunt din ce în ce mai mari, în contextul binecunoscut al faptului că aceasta a fost cronic subfinanțată zeci de ani, lucru care se vede până astăzi. Așa stând lucrurile, programul SAFE (Security Action for Europe), adoptat de UE în mai 2025, practic un împrumut în valoare totală de 150 de miliarde EUR menit să stimuleze investițiile în industria europeană de apărare și infrastructura critică, revine mai mult ca oricând în atenție.

Despre acest lucru, Ziare.com a discutat cu generalul-maior în rezervă Dorin Toma, care a condus în trecut Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO (HQ MND-SE), având mii de militari români și străini sub comandă directă.

De asemenea, acesta a fost locțiitor al adjunctului pentru operații al șefului de stat major al Misiunii NATO „Resolute Support” din Afganistan, iar în trecut a participat la misiuni externe în Angola, Albania și Irak, fiind decorat de partenerii americani cu medalia „Bronze Star”.

Nu în ultimul rând, generalul-maior Dorin Toma a primit, de asemenea, din partea președintelui polonez Andrzej Duda Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit a Republicii Poloniei.

Toate contractele pentru cele 21 de programe de înzestrare trebuie semnate până la sfârșitul lunii mai

„Sunt alocați aproximativ 16 miliarde de euro ca împrumut, 16,6 miliarde de euro mai exact, dar din acest împrumut, strict pentru Ministerul Apărării, pentru înzestrarea Armatei, sunt fonduri de aproximativ 9,6 miliarde euro”, a explicat acesta.

Totodată, spune Dorin Toma, s-a aprobat ca prin aceste fonduri, peste 4 miliarde de euro, să se finanțeze construirea autostrăzii A7 de la Pașcani până la Siret și de la Pașcani către Iași și frontiera cu Republica Moldova.

Deci, arată generalul, dacă discutăm strict de banii alocați pentru armată și pentru înzestrarea armatei, vorbim de 9,6 miliarde de euro.

În plus, explică Dorin Toma, prin angajamentul pe care ni l-am asumat la summitul NATO de anul trecut de la Haga, alocarea bugetară pentru apărare trebuie să crească gradual până în anul 2035, numai că acesta subliniază faptul că nu a văzut un plan al Guvernului prin care să spună foarte clar, în fiecare an, cum creștem bugetul apărării de la 2,17% din PIB, de exemplu, în anul 2025, până la 3,5% din PIB alocare bugetară în anul 2035.

„Din ceea ce se discută, alocarea bugetară pentru MApN anul acesta ar fi în jur de 2,5% din PIB. Dacă ne uităm la estimarea PIB-ului pentru anul 2026, care ar putea fi de aproximativ 400 de miliarde de euro, 2,5% ar putea însemna în jur de 10 miliarde de euro bani pentru apărare. Din acești 10 miliarde de euro, obligatoriu 30%, să spunem 3 miliarde de euro, poate și mai mult, trebuie să fie alocați pentru înzestrare, nu pentru cheltuieli de personal, nu pentru bunuri și servicii, asistență socială, pensii etc”, spune Dorin Toma.

Iar la acești 3 miliarde de euro alocați pentru înzestrare, adaugă acesta, trebuie adăugați bani și din acest împrumut, cu alte cuvinte banii să nu vină doar din taxe și impozite, ci și din acest împrumut pe care România îl ia cu o dobândă foarte bună, de până la 3% și cu o perioadă de grație de 10 ani, ceea ce înseamnă că nu se plătesc rate până în anul 2035.

„Sunt niște bani pe care România îi împrumută și care trebuie să suplimenteze alocările anuale din bugetul apărării. Condiția este ca banii pe care România îi accesează prin acest împrumut să fie folosiți pentru înzestrare conform planului pe care l-a aprobat Comisia Europeană, adică să nu îi folosească la altceva. Iar acești bani trebuie cheltuiți până la sfârșitul anului 2030, pe același principiu ca la PNRR, când se va face ultima plată. Iar tranșele sunt trase pe măsură ce demonstrezi că implementezi planul respectiv, adică achiziționezi acele sisteme de armament, iar acestea sunt produse de industria europeană în parteneriat, nu le cumperi din Coreea de Sud, SUA, sau din altă parte”, explică Dorin Toma.

Mai mult, arată acesta, toate contractele pentru cele 21 de programe de înzestrare trebuie semnate până la sfârșitul lunii mai anul acesta.

În concluzie, mai spune generalul, în bugetul mare al apărării se vor regăsi și aceste împrumuturi, dar fondurile vor fi acordate condiționat.

De ce sunt unele aspecte din programul SAFE al României „îndrăznețe”, iar altele chiar „utopice”

În continuare, Dorin Toma arată de asemenea faptul că, prin ghidul Uniunii Europene pentru implementarea programului SAFE, acolo se precizează care sunt prioritățile.

Astfel, acesta explică faptul că sunt două categorii de priorități care prevăd tipuri de echipamente, muniții pe care țările le pot cumpăra și pe care fiecare țară trebuia să le introducă în acel plan pe care Uniunea Europeană l-a aprobat.

Iar în cazul României, adaugă acesta, planul a fost aprobat, așa cum se știe.

„Personal, am avut o anumită reținere, pentru că nu toate echipamentele pe care România le-a prins în acel plan sunt prioritate zero, sau unu, echipamente pe care până în anul 2030 trebuie să le achiziționăm pentru a ridica capacitatea operațională a Armatei, sau pentru a asigura protecția anti-rachetă, anti-dronă a teritoriului național. Un exemplu îl reprezintă programul elicopter H225M, care presupune achiziția a 12 elicoptere de transport, în esență, nu sunt elicoptere multirol așa cum se afirmă, nimeni nu poate să-mi demonstreze că această capabilitate reprezintă o platformă de luptă vitală, esențială astăzi pentru România pentru a-ți putea proteja teritoriul și cetățenii. Astfel de echipamente nici măcar nu se regăsesc în acel ghid al Uniunii Europene, pentru că dacă îl luăm și îl citim vedem foarte clar care sunt prioritățile”, spune Dorin Toma.

Totodată, generalul adaugă faptul, pe care l-a afirmat de asemenea în trecut, că unele sunt programe îndrăznețe, care – cel puțin din informațiile care sunt publice – nu au fost inițiate până la această dată.

„De exemplu, nu există o capacitate industrială acum pe care să o modernizezi în timp scurt, să poți integra acolo o linie de producție și să începi să produci mașina de luptă a infanteriei, ori noi ne propunem, practic, ca în termen de 3 ani să facem acest lucru. Plecând de la acest T0, când nu e semnat nici măcar un contract, să îți propui că pe durata a 3 ani vei produce în România 298 de mașini de luptă a infanteriei, mi se pare utopic și probabil că nu ne vom încadra, în sensul în care este planul este foarte ambițios”, explică în continuare acesta.

Iar aceeași situație, adaugă Dorin Toma, este și cu contractul pentru forțele navale, pentru acele două nave de patrulare maritimă care să vină în completarea corvetei ușoare achiziționate din Turcia.

„Din moment ce abia acum analizezi, în loc deja să semnezi contractul, să te apuci de lucru, discuți unde, cine să construiască, șantierul naval Mangalia sau cel din Galați, este puțin probabil să te poți încadra în termenul asumat. În concluzie, trebuie să înțelegem că nu se construiește și integrează toate sistemele pentru o astfel de navă peste noapte. De aceea, e foarte probabil ca pentru anumite programe să se iasă din acest calendar, finalul anului 2030, și nu știm care vor fi consecințele, s-ar putea să primești parțial banii, depinde de ce se va întâmpla la vremea respectivă”, arată specialistul.

Din acest punct de vedere, de altfel, Dorin Toma dă exemplul Poloniei, care a renunțat să introducă în programul său SAFE în valoare de 44 de miliarde euro construcția a trei submarine.

„Aveau semnat contractul încă de anul trecut cu o firmă suedeză, dar pentru că nu au avut certitudinea că vor putea fi livrate până la sfârșitul anului 2030, au preferat să nu le introducă în programul SAFE”, concluzionează acesta.

Întrebarea de pe buzele tuturor: de face România nave de luptă pentru alte țări, dar nu și pentru ea însăși

Mai departe, generalul Dorin Toma abordează un alt subiect interesant, practic o întrebare pe care și-o pun mulți români, anume de ce România poate face nave de luptă pentru alte țări, Olanda (Țările de Jos) și Pakistan fiind două exemple în acest sens, dar nu și pentru propriile nevoi.

„Este o problemă de negociere. Până la urmă procedura constă în organizarea unei licitații, când se hotărăște derularea unui astfel de program de înzestrare și se formulează cerințele operaționale de către beneficiar. Decizia finală, până la urmă, este la Direcția generală pentru armamente a MApN, direcție aflată în subordinea ministrului. Aceștia au responsabilitatea de a organiza licitația, de a pregăti caietul de sarcini. Personal, când eram în activitate aveam această întrebare. Este o foarte mare birocrație în Ministerul Apărării Naționale, hârtii peste hârtii care se redactează. Dar nu vreau să speculez care este motivul pentru care licitațiile se blochează atât de des. Bineînțeles, ca orice licitație, când sunt mai mulți ofertanți, probabil apar contestații, dar cred că și documentele nu sunt întotdeauna de cea mai bună calitate, deoarece procedurile de achiziție sunt prea des contestate și amânate”, explică Dorin Toma.

Totodată, acesta arată faptul că atunci când era în activitate, din poziția pe care o ocupa la un moment dat, avea ca responsabilitate coordonarea procesului de elaborare a cerințelor operaționale, acesta fiind datoria sa, iar ulterior documentele fiind aprobate.

Numai că ulterior, spune Dorin Toma, constata, de multe ori, că nu se mai întâmplă nimic, altă explicație probabilă, adaugă acesta, fiind și faptul că nu există o predictibilitate bugetară, cu alte cuvinte, că nu se fac bugete multianuale.

„Cum spuneam anterior, cred că după summitul NATO de la Haga de anul trecut trebuia să se iasă public și să se prezinte – dacă îmi aduc bine aminte, președintele a anunțat anul 2035 – cum ajungem la alocarea de 3,5%. De exemplu: în 2026 alocarea bugetară ar putea fi 2,5%, în 2027 – 2,7%, în 2028 – 2,9% etc. Și atunci planificatorii din minister aveau o perspectivă. Nevoia de predictibilitate este foarte importantă. Nu aștepți până în momentul în care se aprobă bugetul, anul acesta poate fi prin luna aprilie, și descoperi că alocarea bugetară nu este 2,5%, ci este, de exemplu, 2,2% și se comunică faptul că dacă mai ai nevoie și este posibil, va crește finanțarea la rectificare”, explică acesta.

Evaluarea asupra momentului actual și pericolul pentru Zona economică exclusivă a României

Nu în ultimul rând, generalul în rezervă Dorin Toma a oferit și o evaluare a situației de securitate regionale, cu aplicare pe zona Mării Negre, în contextul în care, așa cum se știe, debutul anului 2027 va aduce și prima moleculă de gaz extrasă din proiectul Neptun Deep.

„Dacă ne uităm strict la situația de securitate din spațiul extins al Mării Negre, în condițiile în care, pe termen mediu, se va ajunge la un acord de încetare a focului, armistițiu să spunem, principalul risc de securitate constă în, foarte probabil, planificarea și executarea de acțiuni hibride în Zona economică exclusivă a României (spațiul maritim care se întinde până la 200 de mile marine – aproximativ 370 km de la țărm). Această zonă economică exclusivă este expusă, deoarece nu e protejată corespunzător de legislația internațională și nici nu avem toate mijloacele pentru a o controla eficient. S-a demonstrat de-a lungul timpului că a controla ZEE este o acțiune foarte dificilă chiar dacă ai capabilitățile necesare”, explică Dorin Toma.

Totodată, acesta oferă evaluarea sa și asupra frontului ucrainean la acest moment.

„La această dată planificatorii militari, atât cei ucraineni cât și cei ruși, au planurile de campanie pentru 2026 probabil finalizate, ambii beligeranți acum își poziționează forțele pentru operațiile militare care vor fi declanșate, posibil începând cu luna aprilie sau mai, atunci când terenul și starea vremii vor permite acest lucru. La ora la care vorbim, ambii combatanți, prin acțiunile pe care le desfășoară, încearcă să se poziționeze cât mai avantajos pentru a-și putea atinge obiectivele militare stabilite pentru campania din anul acesta”, explică generalul.

În plus, acesta arată faptul că cel mai periculos scenariu, cel puțin pentru România, constă în eventuala capacitate a armatei ruse de a ocupa tot litoralul nordic al Mării Negre.

„Politic, a fost unul din obiectivele pe care Putin l-a enunțat permanent, iar planificatorii militari sunt obligați să ia în considerare executarea de acțiuni militare pentru atingerea acestuia. Dacă armata rusă reușește să-și atingă acest obiectiv, în principal să ocupe Odesa, din acel moment paradigma se schimbă fundamental pentru tot ce înseamnă securitate și apărare națională, atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, pentru că de pe acel aliniament se poate realiza relativ ușor joncțiunea cu Transnistria. Ulterior, se poate ajunge la gurile Dunării, personal consider că este o chestiune de zile, poate săptămâni”, încheie generalul Dorin Toma.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent