Alegerile parlamentare din Republica Moldova, care au avut loc în urmă cu o săptămână, au reaprins discuțiile în spațiul public despre „unire”. De altfel, unul dintre partidele care au intrat în Parlamentul din Moldova, cu 6% din voturi, este un partid unionist, iar George Simion, un consacrat unionist la rândul lui, a felicitat Partidul Democrația Acasă (PDA), condus de către Vasile Costiuc, pentru performanța reușită.

Peisajul suveranist românesc este plin de retorică unionistă, apeluri la un trecut „glorios” în care România era „una” și „mare”, iar unirea cu Moldova este văzută ca o „reparație istorică”. Discursul unionist însă, pe lângă faptul că ajută foarte mult strategia Rusiei, care așteaptă în orice moment un motiv să intervină pentru a-și proteja etnicii din statele vecine, așa cum a făcut-o inclusiv în Transnistria, Ucraina sau Georgia, denotă și un oarecare iz de imperialism românesc.

Autoritățile de la București au avut mereu o atitudine de „frate mai mare” în raport cu Chișinăul, acest aspect manifestându-se inclusiv printr-o influență culturală exercitată de la obținerea independenței Moldovei până astăzi.

Majoritatea administrațiilor și guvernărilor românești, pe lângă ajutoarele necesare energetice și financiare acordate Republicii Moldova, au presupus și un oarecare complex de superioritate în raport cu „frații noștri de peste Prut” prin infantilizarea moldovenilor și ignorarea dezideratelor lor naționale, care înclină mai mult spre autodeterminare, independență și integrare europeană.

Eforturile de „reîntregire” națională au fost întreținute de-a lungul timpului în România de politicieni precum Traian Băsescu, mișcări precum Acțiunea 2012, celebrele graffiti „Basarabia e România!”, iar mai nou de către AUR (Alianța pentru Unirea Românilor).

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

Astfel, oricât de mult ar fi dorită unirea cu Republica Moldova în România, iar această temă este fetișizată nu doar în sferele suveraniste, dar și în sfera pro-europeană, președintele Nicușor Dan fiind un exemplu în acest sens, realitatea din Republica Moldova pare să fie cu totul alta.

Partidul Maiei Sandu, PAS, a câștigat alegerile din Republica Moldova cu peste 50%, însă votul indică mai degrabă o tendință spre independență, colaborare româno-moldoveană și integrare europeană, decât o dorință de unire cu România.

Totodată, cealaltă jumătate dintre alegători au votat cu alte partide, mai puțin apropiate de România și Europa, iar distribuția etnică a votului de peste Prut pare să fie un alt aspect important atunci când se discută despre unire. Multe raioane din nord este și sud au votat în proporție covârșitoare cu Blocul Patriotic, apropiat de Moscova.

Mai mult, în Republica Moldova, conform sondajelor, doar o treime dintre respondenți sunt în favoarea unei uniri cu România, iar în același timp, autoritățile de la Chișinău par să fie mereu reticente atunci când vine vorba despre acest subiect.

Politologul Cristian Pîrvulescu subliniază că votul de la alegerile parlamentare din Moldova nu a fost un vot „pentru unire”, ci mai degrabă „anti-Rusia”, mulți dintre alegătorii pro-europeni având „rezerve serioase” în privința unirii.

„Votul de duminică nu a avut nicio legătură cu unirea. Are legătură cu încercarea de a stopa intervenția fățișă a Rusiei. Oricum, Moldova este împărțită în două jumătăți. Avem 51% versus 49% din cei care s-au prezentat la vot. Asta nu înseamnă că avem o majoritate categorică, iar cei care au votat în favoarea PAS nu au votat pentru unire, mulți dintre ei având rezerve foarte serioase.”, afirmă acesta într-o intervenție pentru Ziare.com.

Despre unirea dintre cele două state vecine, politologul spune că acest subiect ar putea să apară pe agenda publică pe măsură ce Moldova va accede la Uniunea Europeană și va avea progrese semnificative, iar diferențele dintre cele două țări vor fi estompate. Asta, consideră Cristian Pîrvulescu, „ar putea să dureze decenii”

„Până atunci, nu suntem în situația RFG (Republica Federală Germană) – RDG (Republica Democrată Germană). Nu vorbim despre împărțirea artificială de după război. Vorbim despre un stat (n.red. R. Moldova) care și-a căpătat independența după prăbușirea Uniunii Sovietice și care este un actor internațional. Are o populație variată, care nu este uniformă etnic și care nu poate fi ocupat doar în virtutea unor argumente istorice care pot să rămână relative.”, completează el.

Acesta subliniază că în ultimele două secole, Moldova a aparținut mai mult statului rus, indiferent de forma pe care a avut-o acesta, decât României. În schimb, Republica Moldova a făcut parte din componența statului român modern doar 22 de ani, între 1918 și 1940.

„Nu putem să negăm istoria doar în virtutea faptului că au fost niște abuzuri în 1812 și 1939. Trebuie să fim rezonabili și să privim situația în mod firesc. Așa putem să revendicăm și Pocuția (n.red. nordul Bucovinei) că a fost a lui Ștefan cel Mare, Bulgarii pot revendica Dobrogea, că Dobrotici era mai degrabă bulgar și tot felul de lucruri de felul acesta”, spune decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA.

Politologul subliniază că retorica unionistă arată „periculozitatea și limitele” naționalismului, care în esență nu are nicio legătură cu patriotismul, ci fiind, de fapt, „o formă acută” de revendicare a unei viziuni etniciste.

„Tot acest unionism de fațadă și fanfaron nu face altceva decât să creeze probleme și Guvernului de la Chișinău și Guvernului din România. Eu știu că în campania electorală, președintele Nicușor Dan a declarat că speră să se întâmple cândva dar, știți, speranța e una, realitatea e alta.”, spune Pîrvulescu.

Costurile unirii și „imperialismul românesc”

Cristian Pîrvulescu este de părere că România nu și-ar permite costurile economice și geopolitice în cazul unei uniri, în actualul context, atâta timp cât Rusia rămâne un pericol iar minoritatea rusofonă din Republica Moldova este în continuare numeroasă.

„Discursul agresiv unionist românesc este, de fapt, un discurs cvasi-fascist imperialist, care nu face decât să dea apă la moară celor din Moldova care atacă România și Uniunea Europeană”. Totodată, discursul unionist, spune acesta, servește intereselor Rusiei, care profită de pe urma discursurilor destabilizatoare.

„Rusia, dintotdeauna, adică și în timpul uniunii sovietice, a acuzat România de imperialism. Unirea din 1918 a fost considerată o manifestare a imperialismului românesc și în mintea multora așa a și rămas. Am și văzut discursuri ale celor din Ministerul de Externe rus care făceau aceste comparații. Noi, în România, nu știm decât în mică măsură cum a fost ilustrat ideologic acest lucru în timpul Uniunii Sovietice. Dar a existat o întreagă istorie despre acest aspect, care a însemnat cinematografie, documentare, cărți și așa mai departe”, adaugă Cristian Pîrvulescu.

Unionismul, rampa de lansare pentru George Simion

Politologul George Jiglău subliniază că apelul la unire cu Republica Moldova este conceptul pe care George Simion și–a construit cariera politică.

„Apelul acesta la ideea de uniune cu Republica Moldova, în cazul nostru, și la alte teritorii care amintesc de nostalgia României Mari, este un tip de unionism cu care AUR se afișează încă din denumirea partidului lor și pe care s-a construit cariera lui Simion de când a apărut el, ca un tânăr politician ambițios, până la formarea AUR”, afirmă acesta într-o intervenție pentru Ziare.com.

Astfel, precizează lectorul Universității Babeș-Bolyai, orice discurs care pune la îndoială granițele existente este un discurs care servește intereselor pe care le are Rusia, în contextul în care „protejarea” etnicilor ruși din regiuni limitrofe Federației a fost mereu justificarea pentru incursiunile pe teritoriile statelor respective, exemple în acest sens fiind Georgia, Ucraina și chiar Republica Moldova.

Ce fel de unionist este Nicușor Dan

În ceea ce privește discursul unionist al președintelui Nicușor Dan, politologul subliniază că acesta are o nuanță importantă, aceea că se referă la unire „în interiorul Uniunii Europene”.

„Unirea în interiorul granițelor Uniunii e o nuanță foarte importantă. Și Ungaria a folosit-o referindu-se la o unire a națiunii maghiari în interiorul granițelor Uniunii. Deci, probabil, la asta s-a referit Nicușor Dan și, cumva, este în regulă. Adică asta nu contravine filosofiei mai generale a felului în care funcționează Uniunea Europeană, care, da, vrea să estompeze granițele, dar pe niște principii clar puse la punct, care nu pun la îndoială de unde până unde se întinde țara, ci doar baza prieteniei care ne leagă, lăsăm granița un pic mai permisivă, nu pe bază de forță, cum face Rusia.”, explică politologul.

În ceea ce privește suveraniștii autohtoni care adoptă discursul unionist, cum este George Simion, acesta este unul de fațadă, spune George Jiglău, iar acest tip de unionist nu este deloc „gustat” de autoritățile de la Chișinău.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent