În ultima jumătate de an, am fost cu toţii martorii unor anunţuri de renegare şi recunoaştere de către mai mulţi producători auto a greşelii strategice anterioare de a se concentra doar pe dezvoltarea de modele electrice şi de a pensiona accelerat modelele cu combustie. Audi, spre exemplu, a avut câţiva ani în care n-a dezvoltat niciun motor cu combustie nou, pentru ca la sfârşit de noiembrie să readucă grăbit motoarele V6 TDI în gama sa, reluând producţia lor cu mici perfecţionări. Mercedes dezvoltă din nou un motor V8 pentru gama AMG, după ce experimentele cu plug-in hibrizii cu 4 cilindri au eşuat. Porsche dezvoltă de urgenţă un Macan nou cu combustie şi un Cayenne cu combustie, după ce anterior declarase că acestea vor fi doar electrice. Iar Stellantis a avut poate cea sonoră ieşire publică, anunţând că maşinile electrice i-au provocat o pierdere de 22 miliarde euro şi recunoscând că s-a depărtat de ceea ce-şi doresc cu adevărat oamenii. Foarte rapid, Stellantis a anunţat renunţarea la construcţia de noi fabrici de baterii, apoi a anunţat că dezvoltă de urgenţă noi motoare diesel şi pe benzină, iar Alfa Romeo a repus în producţie legendarul motor V6 de pe modelele Quadrifoglio. Toate aceste decizii de schimbare bruscă a direcţiilor au dau un efect neaşteptat pentru furnizorii germani, în special pentru ZF. După concedieri repetate anterioare, acum ZF are parte de o revigorare neaşteptată, datorată acestor schimbări de macaz de la maşini electrice la cele cu combustie.
