O vorbă veche spune că românului îi place să se chinuie sau să-și facă singur viața grea. Această vorbă pare să se aplice bine fermierilor români care au an de an dificultăți, fie din cauza secetei extreme, fie a lipsei de investiții sau a amenințărilor venite de la nivel internațional.
Deși România este țara europeană cu cea mai mare pondere a populației angrenate într-un fel sau altul în agricultură – 21%, suntem la coada clasamentului când vine vorba despre valoarea generată de fiecare angajat din agricultură pe an, o medie de 6.615 dolari, la mare diferență de media europeană care este de 27.880 de dolari și la o distanță și mai mare de state precum Germania, unde un singur angajat în agricultură produce aproape 57.000 de dolari pe an, arată o analiză AgriColumn.
O mare parte din terenul agricol al țării este împărțit în ferme mici și foarte mici, chiar și sub 5 hectare, ceea ce face imposibilă folosirea eficientă a tehnologiilor moderne și a utilajelor mari. În continuare, o pondere importantă din populația rurală practică o agricultură de subzistență, cu o productivitate scăzută și fără perspective de deschidere către piață.
”Fermierii nu au nicio șansă dacă nu se asociază”
Cezar Gheorghe, consultant pentru comerțul cu cereale și fondator AgriColumn, a explicat pentru Ziare.com că, în contextul economic internațional pe care îl traversăm, fermierii români nu vor mai putea să performeze mult timp pe modelul pe care au lucrat până acum:
”Nici nu ne dăm seama ce poate deveni România, dar trebuie îndeplinită o condiție: asocierea. Fiecare vine să participe la acest lanț de procesare, de retenție, astfel încât să fie și beneficiar la proces și să încaseze dividende la sfârșitul fiecărui an. Avem deja prea multe premise în care de aici înainte nu mai merge altfel. Dacă fermierii vor continua la fel, înseamnă că o să dea pământul rând pe rând, unul câte unul, și o să-l cumpere alții, și o să conglomereze.”
Ideea este susținută și de la nivel european de vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu, care atrage atenția că actualul sistem după care funcționează agricultura românească, exportând materie primă ieftină și importând produse finite scumpe, nu mai poate fi sustenabilă.
”Soluția este coagularea intereselor, coagularea energiilor pozitive din zona agricolă. În acest sens, susținem dezvoltarea de clustere legionare integrate, organizate chiar și sub forma unor societăți pe acțiuni în care să fie implicați fermieri, procesatori, depozite, logistică și distribuție. Statul poate să sprijine aceste demersuri, prin ajutoare de stat, fonduri europene, credite garantate de stat sau chiar punerea la dispoziție a infrastructurii logistice. Avem nevoie de integrarea inteligenței artificiale, de drone, de sisteme de management, de blockchain, dar și de formare profesională reală”, declară europarlamentarul Victor Negrescu.
”Fermierii români nu pot concura cu țări din Mercosur”
Ideea despre importanța asocierii în agricultura autohtonă a început să fie vehiculată și mai mult după semnarea acordului Mercosur, care creează o concurență neloială fermierilor de la noi, spun reprezentanții din agricultură.
Alexander Degianski, fermier în județul Timiș, a declarat în cadrul AgriTrade Summit că fermierii români sunt foarte dezbinați și asta îi face vulnerabili pe piețele internaționale și îi împiedică să fructifice multe oportunități:
”Eu nu înțeleg reticența oamenilor de a se asocia. Eu sunt dispus să pun pe masă între unu și trei milioane de euro în următorul an, dacă găsesc în formă majoritară sau minoritară unu, doi sau 100 de fermieri care să găsească împreună cu mine un numitor comun și o formă de a adăuga plusvaloare. Noi nu mai facem plusvaloare dacă cumpărăm îngrășăminte și vindem grâu. Cum pot fi fermierii români mici și medii sau chiar și mari, în concurență cu o fermă de 20.000-50.000-100.000 de hectare din Ucraina sau din țările Mercosur? Nu au nicio șansă dacă nu se asociază. Acest lucru ar trebui să sprijinit și chiar să fie obligatoriu în mentalitatea fermierilor.”
Adrian Chesnoiu, președintele Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a declarat în cadrul aceluiași eveniment că responsabilitatea acestei schimbări de mentalitate și acțiune în agricultură trebuie să se împartă între fermieri și stat:
”Avem foarte puține companii mari care să poată fi competitive pe o piață unică europeană sau internațională, deci încă ne raportăm la piața locală ca principalul nostru deziderat de desfacerea produselor agroalimentare obținute și lucrul acesta trebuie să se schimbe. Stăm în puterea celor care decid politicile publice agricole să asculte ce nevoi au fermierii și să le transpună în ceea ce urmează.”
Cât de pregătiți suntem pentru agricultura viitorului?
Când vorbim de agricultura viitorului, cei mai mulți se gândesc la o digitalizare intensă, cu drone, inteligență artificială sau echipamente care să funcționeze autonom. Însă viitorul presupune mult mai multe schimbări decât cele tehnologice. Vorbim de agricultura organică în care se folosesc mult mai puține pesticide, consumul de apă este foarte bine controlat și se pune accent pe practici regenerative pentru a proteja mediul. De asemenea, se urmărește atragerea forței de muncă tinere în acest sector și pregătirea lor profesională la standarde internaționale.
Nu în ultimul rând, nu este de ignorat nici componența de inovație, cu toate avantajele și dezavantajele care vin după sine. Producția de alimente alternative, inclusiv carne cultivată în laborator, proteine din insecte și imprimarea 3D a alimentelor sunt aspecte care vor defini modul în care se va dezvolta agricultura convențională, atât internațional, cât și național.
”Încă din 2028 ar trebui să avem o serie de planuri pentru agricultură bine pregătite, în contextul în care cel mai probabil o să trebuiască să realizăm noi planuri naționale, după modelul PNRR. Trebuie să începem deja dialogul cu fermierii pentru a vedea care pot fi aceste priorități, atât la nivel european, cât și la nivel național”, consideră Victor Negrescu.
Trebuie să renunțăm la improvizații și să începem să lucrăm cu specialiști
Cezar Gheorghe crede că, pentru a juca în liga mare, fermierii români trebuie să înceapă să gândească ca în liga mare și să facă business în același fel. De la un nivel în sus nu mai funcționează improvizațiile și este nevoie de predictibilitate care să genereze încredere pentru bănci, furnizori și cumpărători:
”Prima lecție europeană este condiția de încredințare a puterii manageriale, de tranzacționare, de achiziție, unui corp de profesioniști, astfel încât să genereze profit pentru toată lumea. Tot ce vedem noi în vestul Europei astăzi este născut prin asociere, prin cooperative. Iar peste Ocean, fermierii practică o disciplină financiară foarte riguroasă. Își acoperă riscul de preț prin vânzări virtuale pe piața futures. Mandatează profesioniști să facă acest lucru și securizează prețul. În acest fel își pot crea un business plan. La noi totul e haos, vrem cel mai mare preț și dorim să vindem când vrem noi. Nu mai merge așa.”
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent