1 Martie 2026, 19:17
Redacţia PiataAuto.md
Acum o lună, scriam că suedezii aflaseră cu stupoare că achiziţia producătorului de baterii Northvolt de către compania americană Lyten nu fusese finalizată, deşi fusese anunţată jumătate de an mai devreme, iar evoluţia celor de la Lyten sugera că ar putea să nu mai aibă loc, întrucât compania americană pivotase spre producţia de beton şi ciment. Acum cei de la Lyten au anunţat că au finalizat achiziţia şi odată cu asta au ţinut să liniştească publicul, anunţându-şi noile planuri. Însă printre unele planuri fireşti, şi-au făcut loc şi altele neaşteptare, suedezii aflând astfel cu surprindere că în locul unei fabrici de baterii va apărea un centru de date.
Northvolt a fost compania în care se puneau cele mai mari speranţe pentru a deveni cel mai mare producător european de baterii, cu multiple giga fabrici planificate şi cu tehnologie proprie avansată. În această poveste frumoasă au crezut şi autorităţile suedeze, unde era sediul central al companiei, centrul de cercetare şi două fabrici alipite într-un hub unic, şi cele germane, care le-au acordat un grant uriaş pentru o fabrică ce urma a fi construită şi cele europene, care le-au aprobat suportul UE pentru acest proiect, dar şi o mulţime de investitori privaţi, printre care şi grupul VW, Volvo sau Scania. Northvolt început a produce baterii, pe care le livra deja unor producători, precum Scania sau BMW, iar cu BMW avea încheiat şi un contract de miliarde pentru baterii viitoare.
Însă în viaţa reală bateriile produse de Northvolt generau o rată mare de probleme, iar BMW a început a investiga situaţia, după care a anunţat că reziliază contractul cu Northvolt pentru modelele viitoare, întrucât compania nu şi-a îndeplinit criteriile agreate anterior. BMW n-a anunţat mai multe atunci, dar a fost o lovitură dură pentru Northvolt, care a suspendat apoi construcţia extensiei fabricii principale din Suedia. Apoi a urmat falimentul diviziilor americane. Apoi şefii Northvolt şi-au dat demisia, plătindu-şi înainte de asta salarii, premii şi dividende frumoase, şi lăsând compania baltă. Suedezii pătrunseseră apoi în interiorul fabricii, găsind acolo 4.000 de cutii cu echipament pentru fabrica de baterii nouă, care nici nu fuseseră deschise şi care valorau 430 milioane euro. Odată cu îngheţarea construcţiei extensiei fabricii, Northvolt a rămas cu facturi de sute de milioane neachitate către companiile suedeze care au furnizat servicii, materiale şi echipamente, generând falimente în lanţ şi pentru unele din acestea.
La scurt timp s-a constatat că Northvolt minţise că producea catozi proprii. Bateriile produse de Northvolt aveau catozii importaţi din China, iar ceea ce a fost produs local, în fabrica din Suedia, n-a ieşit niciodată din fabrică, fiind calificat drept defect şi aruncat la gunoi. Cu alte cuvinte, Northvolt a minţit că avea tehnologia de producţie în masă a bateriilor sale, iar aceste descoperiri au dus refuzul investitorilor ca VW de a mai susţine compania cu noi investiţii şi la declararea falimentului său la nivel central în luna martie 2025. Compania şi bunurile sale au fost scoase la vânzare de administratorul de faliment, iar în luna iulie compania americană Lyten a anunţat că va cumpăra fabrica din Polonia. Apoi, în august 2025, a venit şi marele anunţ salvator, că Lyten cumpără întregul Northvolt, la pachet, şi salvează toate fabricile. Tranzacţia urma să fie încheiată până la finele anului, fapt care nu s-a întâmplat.
În ianuarie 2025, suedezii au descoperit că toată tranzacţia era încă nefinalizată, doar fabrica poloneză având achiziţia încheiată. Însăşi achiziţia de către Lyten a născut din start îndoieli, or, compania americană e un start-up promiţător, care se autodeclară că ar fi lider mondial în baterii Li-S, doar că bateriile sale sunt deocamdată în faza producţiei pilot de test, iar compania e mult prea mică, pentru a înghiţi un gigant ca Northvolt, cu atâtea fabrici şi centre de cercetare, estimate la o valoare totală de 5 miliarde de dolari.
Mai mult ca atât, în 2024, Lyten promitea că va construi o giga-fabrică în Nevada pentru aceste baterii Li-S, în apropiere de aeroportul Reno-Tahoe. În 2027 fabrica trebuia să devină complet operaţională. În ianuarie, jurnaliştii din Nevada s-au interesat ce se întâmplă cu giga-fabrica de lângă aeroportul Reno-Tahoe şi au aflat că fabrica nici n-a început a fi construită. Iar întrucât terenul aparţine aeroportului, i-au întrebat pe aceştia dacă există vreun acord clar sau un plan. Cei de la aeroportul Reno-Tahoe Airport le-au spus jurnaliştilor că nici măcar negocierea unui contract de arendă de lungă durată a terenului nici n-a fost dusă la bun sfârşit. Aceştia le-au spus jurnaliştilor că nu se mai află în contact cu Lyten de mult timp, iar fabrica nu va fi construită, cu certitudine.
Şi tot în ianuarie 2026, Lyten a anunţat brusc că va începe a produce beton ultra durabil şi ciment. Nu anunţase unde anume va produce şi ce se întâmplă cu bateriile sale în aşteptare de a fi plasate în producţia de serie — iar toate astea le-au dat suedezilor de bănuit că povestea Lyten, care va face minuni din Northvolt, semăna tot mai mult cu o altă bulă goală pe dinăuntru.
Ei bine, iar că acum Lyten a anunţat oficial că a finalizat achiziţia Northvolt — iar asta înseamnă fabrica Northvolt Ett principală din Skelleftea, Suedia, împreună cu fabrica auxiliară, extensia, construcţia căreia fusese suspendată, cu utilajele nedespachetate. Pe lângă asta achiziţia include şi laboratoarele Northvolt din Vasteras, Suedia, descrise ca cel mai mare centru de cercetare şi dezvoltare a bateriilor din Europa. În total, Northvolt dispune de capacităţi actuale de producţie de 16 GWh de baterii anual şi utilaje pentru producţie complementară, dar şi 160 hectare de teren.
Anunţul cel mai îngrijorător, însă, e intenţia comunicată acum de Lyten de a forma un aşa-numit hub industrial Lyten în Skeleftea, acolo unde e amplasată fabrica Ett şi extensia alăturată, care trebuia să devină o fabrică de producţie a catozilor pentru baterii, deci a elementului cheie ce ar fi permis localizarea producţiei de baterii. Hub-ul industrial, în viziunea Lyten, presupune că fabrica principală va relua producţia de baterii litiu-ion NMC în unitatea principală Ett, fapt care era oarecum de aşteptat. Doar că Lyten spune că la aceeaşi locaţie va amplasa şi un centru de date imense, care va ajunge la 1 GW putere şi va folosi infrastructura deja construită şi accesată de Northvolt, prin care poate trage 1 GW de putere electrică suplimentară din reţeaua electrică a Suediei, energia venind din hidrocentrale.
Logica ne spune clar că nu există nicio altă infrastructură existentă la locul amplasării hub-ului, decât ceea ce trebuia să fie anterior fabrica de catozi de baterii, adică acea extensie promisă cândva de Northvolt. Halele imense există construite la nivel de schelet, iar conexiunile de energie şi contractele anterioare erau într-adevăr pregătite pentru acest obiectiv industrial. Doar că acum acea energie nu va merge în producţie, ci într-un centru de date, iar Lyten a şi anunţat că a semnat un parteneriat cu EdgeConneX, pentru acest centru de date.
Ce înseamnă asta, de fapt, şi ce putem înţelege chiar dacă Lyten nu menţionează asta direct? Sunt câteva consecinţe foarte grave, de fapt. În primul rând, Northvolt nu va mai avea producţie proprie de catozi, în urma unei asemenea decizii, nici în viitor, ceea ce o transformă într-o viitoare companie dependentă în continuare de chinezi. În al doilea rând, Suedia era gata să livreze 1 GW putere de electricitate pentru producţie şi inovaţie industrială, cu rol strategic, nu pentru un simplu centru de date cu planuri mult mai efemere, iar tragerea a 1 GW din sistem pentru asta va avea implicaţii de preţ de piaţă pentru toţi suedezii, care vor plăti mai mult în facturi pentru ca această companie americană să menţină acolo un centru de date cu acces uşor la energie. Iar în al treilea rând, asta poate însemna că acele 4.000 de cutii de echipament industrial pentru această fabrică, de peste 430 milioane de euro, nu vor mai fi folosite şi vor putea fi efectiv vândute de Lyten pe piaţă, mai încasând bani şi de acolo din această tranzacţie care i-a devenit un mare chilipir.
Pin urmare, chiar dacă achiziţia a fost acu finalizată, şi chiar dacă se fac promisiuni măreţe de repornire a producţiei de baterii cu limbaj corporatist triumfător, nu e deloc o certitudine că pentru Suedia toată această tranzacţie se va dovedit a fi un avantaj net, şi nu o devalizare dezamăgitoare.
0
36,186
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT