S-a terminat cu iluzia unui război fulger în Iran: deși se vorbea de câteva zile, oficialii americani și israelieni vin acum cu alte variante. Generalul (r) Adriean Pârlog și experta Raluca Moldovan dezvăluie cele mai negre scenarii.
O ofensivă terestră a SUA în Iran ar fi dificil de pus în practică, nu imposibil. FOTO: Freepik
Războiul
din Iran se prelungește, iar estimările armatei israeliene vorbesc
despre câteva săptămâni, în timp ce în SUA se merge mai nou
pe o lună.
De
curând, Nadav Shoshani, purtătorul de cuvânt al armatei
israeliene, a spus că războiul nu ar trebui să dureze mai mult de
câteva săptămâni. Tot el a adăugat însă că este încă prea
devreme pentru a certitudini. În schimb, Donald Trump a vorbit
despre patru săptămâni de război, asta după ce inițial se
vorbea de doar câteva zile de ofensivă până la succes.
Decapitările conducerii Iranului au dat speranțe că războiul s-ar
putea încheia rapid, însă s-a dovedit că lucrurile nu stau deloc
așa.
Există estimări că s-ar putea ca bombardamentele să nu fie
suficiente, iar armata americană să fie nevoită să pregătească
o ofensivă terestră. Printre cei care au afirmat acest lucru se
numără senatorul democrat Richard Blumenthal. Totodată, Donald
Trump și Pete Hegseth, secretarul american al apărării, au lăsat
de înțeles că orice discuție referitor la o posibilă ofensivă
terestră rămâne în actualitate.
De
aici rezultă două întrebări importante, la care este însă greu
de dat un răspuns. Prima se referă la durata războiului, iar cea
de-a doua la posibilitatea ca Statele Unite ale Americii să fie
nevoite să recurgă la o ofensivă terestră pentru a-și atinge
obiectivele.
„Adevărul”
discutat pe această temă cu politologul Raluca Moldovan, de la
Universitatea Babeș-Bolyai, expertă în Orientul Mijlociu, și cu
generalul (r) Adriean Pârlog, fost șef al serviciilor de
intelligence românești din cadrul armatei.
Raluca
Moldovan este conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai și este
expert în Orientul Mijlociu. În analiza sa, ea avansează trei
posibile scenarii în ce privește durata războiului dintre Statele
Unite ale Americii și Iran.
„În
momentul de față conflictul se află abia în primele zile, dar
evoluția lui depinde de câteva variabile strategice majore:
obiectivele reale ale Washingtonului și Tel Avivului, capacitatea
Iranului de a rezista militar și politic, și gradul în care
războiul se extinde în regiune. Din
punct de vedere analitic, există trei scenarii realiste pentru
durata actualului conflict”, spune experta.
Scenarii
Într-un
prim scenariu, războiul ar trebui să continue la fel cum a început,
caz în care poate ajunge la câteva luni.
„În
primul scenariu, războiul rămâne unul relativ limitat, dominat de
lovituri aeriene și atacuri cu rachete. Acesta este modul în care
au început operațiunile: bombardamente asupra infrastructurii
militare iraniene și represalii ale Iranului cu rachete și drone
asupra bazelor americane și a unor ținte regionale. Dacă
obiectivul SUA este doar degradarea programului nuclear și a
capacităților militare ale Iranului, conflictul ar putea dura
câteva săptămâni până la câteva luni. Chiar și în acest caz,
însă, tensiunile ar putea continua mult timp sub forma unor atacuri
sporadice și a unei confruntări indirecte”,
mai spune Raluca Moldovan.
Un
scenariu și mai negativ este al doilea, iar lucrurile par deja să
se îndrepte în acea direcție.
„Al
doilea scenariu, considerat de mulți analiști mai probabil, este
transformarea războiului într-un conflict regional. Iranul nu luptă
doar prin forțele sale convenționale, ci și printr-o rețea de
aliați și grupări armate din Orientul Mijlociu. Deja au apărut
atacuri cu rachete și drone în zona Golfului și în alte state din
regiune, iar infrastructuri energetice și maritime sunt afectate. În
acest context, conflictul ar putea dura luni sau chiar câțiva ani,
deoarece ar implica mai multe fronturi și ar semăna mai degrabă cu
un război regional decât cu o campanie militară limitată”,
adaugă ea.
Există
însă un scenariu și mai complicat. În acest caz, luptele ar
ajunge să dureze ani de zile.
„Un
al treilea scenariu – cel mai radical – ar apărea dacă
obiectivul strategic devine schimbarea regimului de la Teheran. Unele
declarații politice din Washington sugerează această posibilitate,
mai ales după eliminarea lui Khamenei și discuțiile despre
viitorul conducerii iraniene. Dacă războiul ar evolua în această
direcție, conflictul ar putea dura ani de zile, deoarece ar implica
nu doar distrugerea aparatului militar iranian, ci și gestionarea
unui stat foarte mare și populat. Experiențele din Afganistan și
Irak arată că faza militară poate fi relativ scurtă, dar
stabilizarea ulterioară poate dura un deceniu sau mai mult”,
susține experta.
Complicațiile
strategice ale unui astfel de război ar fi considerabile,
mai spune Raluca Moldovan.
„Una
dintre cele mai importante ar fi posibilitatea blocării sau
perturbării traficului în Strâmtoarea Hormuz, un punct de tranzit
esențial pentru exporturile de petrol din Golf. Iranul a investit de
ani de zile în capacități navale asimetrice – mine maritime,
rachete antinavă și drone – tocmai pentru a putea amenința
navigația în această zonă. Chiar și o perturbare temporară a
transportului petrolier ar avea consecințe economice globale, prin
creșterea rapidă a prețurilor la energie. În paralel, Iranul ar
putea lovi cu rachete baze americane din statele din Golf, precum
Qatar, Bahrain sau UAE, ceea ce ar extinde automat teatrul de
operațiuni”, explică ea.
Un
alt factor de complicare ar fi dimensiunea geopolitică globală a
conflictului, adaugă experta.
„Rusia
și China nu ar interveni probabil direct, însă ar avea interese
semnificative în evoluția conflictului. Rusia ar putea sprijini
Iranul indirect, deși pana acum nu au făcut acest lucru, prin
transfer de tehnologie militară sau cooperare strategică, în timp
ce China – mare importator de petrol din Golf – ar încerca
probabil să limiteze escaladarea și să promoveze o soluție
diplomatică pentru a evita destabilizarea piețelor energetice”,
susține ea.
Deși
se vorbește atât de mult despre un scenariu în care Statele Unite
ale Americii ar trece la o invazie terestră, Raluca Moldovan crede
că acesta este mai degrabă improbabil, deși nu poate fi complet
scos din calcule.
„În
ceea ce privește ideea unei ofensive terestre, invocată uneori în
discursul politic american, aceasta este considerată de majoritatea
experților militari drept extrem de improbabilă. Iranul este o țară
foarte mare, cu o populație de aproximativ 90 de milioane de
locuitori și un teritoriu dificil din punct de vedere geografic.
Lanțul muntos Zagros și zonele deșertice din interiorul țării ar
complica enorm orice operațiune de invazie. În plus, Iranul dispune
de forțe armate numeroase și de structuri paramilitare precum
Gardienii Revoluției, care au dezvoltat de-a lungul deceniilor o
doctrină de apărare bazată pe război asimetric și gherilă. O
intervenție terestră ar necesita probabil sute de mii de soldați
și ar risca să genereze o insurgenta de lungă durată, similară
sau chiar mai dificilă decât experiența americană din Irak. Din
aceste motive, majoritatea planificărilor strategice occidentale se
concentrează pe opțiuni precum lovituri aeriene, operațiuni
navale, război cibernetic și presiune economică, nu pe invazie.
Concluzia dominantă în literatura strategică este că un război
direct între Statele Unite și Iran ar fi probabil scurt în faza
inițială, dar cu un risc major de extindere regională și de
destabilizare economică globală, mai ales dacă actorii regionali
și marile puteri ar fi atrași indirect în conflict”,
sintetizează Raluca Moldovan.
Generalul
(r) Adriean Pârlog s-a aflat în poziții de vârf la nivelul
serviciilor de intelligence militare române. Pârlog a fost adjunct
al Direcției Informații Militare din România. Nici el nu crede că
Statele Unite ale Americii vor alege ofensivă terestră în Iran. În
opinia sa, Washingtonul ar avea nevoie de o forță formidabilă
pentru a ataca cu trupe la sol, iar estimarea sa este că ar trebui
să mobilizeze câteva sute de mii de militari. După experiența
nefericită din Afganistan, americanii ar trebui să se gândească
de două ori, spune el, mai cu seamă că Iranul are un teritoriu
vast, cu forme de relief ce ar avantaja evident trupele aflate în
defensivă. În plus, Iranul ar putea opune circa un milion de
militari bine antrenați și obișnuiți să acționeze într-un
mediu care le este familiar lor.
„Mie
mi se pare că mai ales după retragerea Statelor Unite din
Afganistan, după lipsa de performanță strategică,
politico-militară și strategică militară în Irak, o decizie a
Statelor Unite în legătură cu o potențială introducere la sol a
forțelor de luptă terestră nu ar fi neapărat indicată. Iar spre
deosebire de ofensiva din Irak, acum nu e clar cine li s-ar alătura
americanilor. Pentru că aduceți-vă aminte, Germania și Franța au
refuzat ab initio o coparticipare la intervenția americană în Irak
în 2003. De asemenea, Turcia a refuzat să pună la dispoziție
utilizarea bazei de la Incirlik, asset militar aliat. Deci,
complicațiile unei astfel de decizii ne duc într-o cu totul și cu
totul altă problemă strategică de moment”, consideră generalul.
Generalul
Adriean Pârlog amintește și condițiile extreme în care ar trebui
să acționeze trupele de la siol. În opinia sa, problemele ar fi
chiar mai mari decât în Afganistan.
„Este
extrem de greu să ne închipuim o forță terestră într-o zonă
extrem de grea, comparabilă cu Afganistanul ca și geografie, așa cum e
Iranul”, punctează generalul.
În
plus, populația acestei țări lasă impresia că este dispusă să
lupte împotriva oricărui invadator, astfel că binecunoscutele
nemulțumiri populare trec în plan secund pe durata unui război.
„Nu
știu dacă populația Iranului va fi încântată de o prezență
militară străină. Nu sunt deloc convins. Și eu mă uit la
relativa scădere a agitației sociale pe care Iranul o cunoaștea
anterior. Vedem că în aceste zile este liniște comparativ cu
agitația socială internă iraniană de acum un an”, mai spune
generalul Adriean Pârlog.
În
schimb, generalul vorbește despre faptul că s-ar putea ca cele
beligerentale să decidă mai curând decât ar putea să pară
posibil să revină la masa negocierilor.
„Există
unele semnale în acest sens. Am văzut că Partidul Republican spune
că este vorba de o operațiune de luptă țintită și limitată, nu
de un război, cu Iranul. Asta înseamnă că este posibil să se
ajungă din nou la negocieri, iar războiul să nu dureze. Are sens
cautarea de negocieri incipiente”, încheie generalul Adriean
Pârlog.