Generalul
(r) Virgil Bălăceanu explică de ce nicio forță nu este capabilă să garanteze în totalitate securitatea navelor în strâmtoarea Hormuz, în pofida
superiorității americanilor. Din această cauză, traficul va
continua să fie tulburat, iar prețurile carburanților și a
gazelor ar continua să crească.
Iranienii pot mina strâmtoarea Hormuz și să o blocheze pentru luni de zile. FOTO: AI
Războiul
din Iran provoacă probleme ce se resimt la nivel global, iar cele de
natură economică sunt cele mai presante. Prețurile petrolului și
a gazelor au explodat, cu precădere în Europa, încă de săptămâna
trecută, chiar înainte ca iranienii să blocheze strâmtoarea
Hormuz. Trendul scumpirilor s-a menținut pe piețele internaționale,
chiar dacă experții au îndemnat la prudență și au dat vina pe
reacția emoțională. Situația este complicată și în România,
unde prețul carburanților la pompe a crescut imediat după
începerea războiului și nici nu se întrevăd soluții salvatoare.
Situația
este chiar mai complicată pe măsură ce companiile de asigurări
navale au crescut prețul asigurărilor, iar traficul petrolierelor
și al vaselor care transportă gaze lichefiate s-a redus încă din
primele zile cu peste 70%. Și ca și cum nu era suficient, după ce
companiile de asigurări au majorat primele pentru navele care
tranzitează zona, la scurt timp asigurătorii au transmis că
acoperirea de risc de război a fost anulată în apele iraniene și
în cele adiacente, începând cu 5 martie, conform The Guardian.
Nici americanii nu pot face minuni
În
fața reacției nervoase a piețelor, președintele Statelor Unite,
Donald Trump, a oferit asigurări și garanții pentru navele care
tranzitează Strâmtoarea Hormuz, însă nu pare suficient.
Pe
măsură ce navele transportatoare de gaze lichefiate și
petrolierele sunt nevoite de ocolească mii de kilometri sau pur și
simplu renunță, de teama represaliilor iraniene, prețurile amenință
să crească spre cote periculoase pentru economia globală. Concret,
odată cu explozia prețurile energiei rezultă un efect de domino ce
duce la o inflație crescută la nivel global și compromite însăși
ideea de creștere economică.
Ultima
speranță este că fie războiul va înceta curând, fie americanii
își vor pune în practică promisiunea și vor reuși să asigure
transportul în zona strâmtorii Hormuz.
Generalul
în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la
Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii
Multinaţionale din Sud-Estul Europei. În opinia sa, situația este
mai mult decât complicată, iar asigurările date de marina
americană nu pot rezolva în totalitate problema.
„Asistăm
la o destabilizare a zonei, iar temerile sunt că va fi o stare de
instabilitate pe termen lung sau chiar foarte lung. Problema care
afectează sistemul energetic — exportul de petrol și de gaze —
o reprezintă închiderea, blocarea Strâmtorii Hormuz. Atâta timp
cât iranienii continuă să o controleze, amenințând cu diverse
mijloace Strâmtoarea Hormuz, lucrurile se pot complica”, spune
generalul.
Iranul poate mina zona
Iranienii
se pot asigura că zona va rămâne închisă pe termen lung dacă
vor decide să mineze strâmtoarea.
„Deși
flota iraniană a fost avariată, dacă vor trece la minarea
strâmtorii, cine își va mai permite să tranziteze zona
respectivă? Chiar dacă flota iraniană este mai mult sub apă decât
pe apă, dar sunt alte mijloace, cum spuneam mai devreme: minarea
strâmtorii. Și atunci va fi închisă o perioadă destul de mare de
timp. Pentru a o redeschide, trebuie să treci la controlul zonei
respective, să începi activitățile de deminare, care durează
săptămâni sau luni întregi. În acest timp este evident că
nimeni nu va mai putea să folosească zona respectivă, tranzitul
respectiv, pentru că se supune unor riscuri majore”, mai spune
generalul Bălăceanu.
Americanii
și coaliția care tinde să se formeze împotriva Iranului se văd
într-o situație delicată. Iranienii pot chiar și cu vase mici sau
cu bărci să mineze zona, ceea ce face intervenția americanilor
foarte complicată și mult mai puțin eficientă.
Exemplul Ucrainei,
care și-a minat apele teritoriale din Marea Neagră pentru a ține
la distanță flota rusă și a reușit să o facă chiar și cu
mijloace modeste este cel mai bun exemplu. Ucrainenii nu doar că au
evitat un desant rusesc în Odesa, dar au reușit să scufunde nave
de război rusești superioare de departe pe hârtie la tot ce avea
Kievul. Minele, torpilele și dronele maritime ucrainene i-au ținut
pe ruși la distanță. Și se știe, Iranul deține acest arsenal și
poate cauza probleme uriașe.
„Statele
Unite, în mod deosebit, au forțe navale în Marea Arabiei și în
Golful Persic. Doar că iranienii au soluții, pentru a mina zona,
iar forța uriașă a americanilor nu le asigură acestora succesul.
Ca să-și aducă planurile la realizare, mijloacele iranienilor sunt
diverse: de la mine care pot fi «plantate» până și cu bărci,
pot fi «plantate» și cu mini-submarine, sunt foarte greu de oprit,
foarte greu de combătut. Degeaba americanii au o flotă mult mai
puternică, este foarte complicat, foarte greu de asigurat întreaga
zonă. Tot ce au nevoie iranienii este niște bărci și niște
mine”, adaugă generalul Bălăceanu.
Nu e nevoie de super arme pentru a ruina economia globală
În
plus, iranienii pot lovi orice navă care se aventurează în zonă,
chiar dacă nu ar mina strâmtoarea. Și în acest caz, mijloacele la
îndemâna lor sunt diverse și greu de contracarat. Torpilele și
dronele antinave pot scufunda orice petrolier.
„Iranienii
pot să mai folosească și rachete și drone anti-navă, pot să
folosească și bărci de tip kamikaze, pot să folosească mijloace
navale mici, dar cu rachete anti-navă pe ele. Sunt foarte multe
modalități legate de o amenințare militară a strâmtorii și nu
este ușor ca să le neutralizezi, chiar să elimini toate aceste
mijloace. De fapt, este foarte greu, aproape imposibil, iar siguranță
totală nu poate exista atâta timp cât va dura acest război”,
explică generalul Virgil Bălăceanu.
Situația
s-ar putea degrada și mai mult în cazul în care Iranul ar fi
cuprins de un război civil, iar diverse facțiuni, inclusiv unele
teroriste, se vor război în zonă. Deja, potrivit Financial Times,
piața petrolului se pregătește ca prețul barilului să depășească
pragul psihologic de 100 de dolari, mai ales că țări ca Arabia
Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit și Iran au anunțat că
vor reduce producția sau chiar vor închide complet câmpurile
petroliere.
Principalele
cauze sunt lipsa securității zonei și amenințarea dronelor și a
rachetelor care pot provoca daune uriașe, dar și faptul că
stocurile create, după blocarea navigației, riscă să depășească
volumul rezervoarelor de stocare. Astfel, un război civil în Iran
nu ar fi decât „cireașa de pe tort” și ar bloca aproape în
totalitate zona.
„Avem
premisele unor războaie civile, ceea ce înseamnă destabilizare în
zonă pe o perioadă de lungă sau chiar foarte lungă de timp. Iar
în condițiile războiului civil, Iranul nu ar mai putea să livreze
petrol și gaze. Sau dacă va livra, vor fi cantități foarte mici
și vor exista întreruperi foarte dese. China fiind principalul
beneficiar al petrolului și gazelor lichefiate din zona Golfului și
din Iran în mod deosebit, ar rămâne fără energie, iar asta ar
duce la o destabilizare și mai serioasă a economiei”, susține
generalul Virgil Bălăceanu.
Dimensiunile dezastrului sunt greu de
anticipat, dar este evident că economia globală s-ar confrunta cu o
criză de proporții. În timp ce industria europeană, și așa
neperformantă din cauza prețurilor uriașe ale energiei, va ajunge
pe marginea prăpastiei, economia Chinei ar lua-o pe tobogan,
confruntându-se cu lipsa resurselor energetice. Cu acest cocktail de
probleme, s-ar putea ajunge la o situație dramatică pe durata a
luni sau chiar ani de zile, avertizează și economiștii.
Iar dacă unii și-au pus speranțele în Venezuela, care va putea în
principiu să exporte mai mult petrol, situația este complicată de
faptul că este nevoie de investiții uriașe în producția statului
sud-american, investiții care nu se pot face peste noapte. În
același timp, Statele Unite ale Americii nu pot compensa în
totalitate deficitul energetic de pe piață, iar resursele
alternative de energie verde atât de promovate în Uniunea Europeană
nu au cum să salveze situația.