Mihail Kogălniceanu, mica așezare dobrogeană situată
pe drumul care leagă orașul Constanța de Hârșova, a păstrat mai multe amintiri
ale germanilor decât ale americanilor care au fost cantonați
în baza militară. După plecarea lor din localitate, s-au țesut legende, care se
spun la colț de stradă.
Bar al americanilor din Mihail Kogalniceanu
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
La intrarea dinspre Constanța în Mihail Kogălniceanu,
un bar acum închis, dar care nu pare să fi fost cândva ceva de soi, are pictat
pe peretele exterior steagul NATO. Localnicii îi zic: „La americanul“. Aici,
spun oamenii, veneau doar soldați americani cantonați la Baza militară din
localitate.
„Era un bar doar al lor, numai ei intrau aici“, ne lămuresc
oamenii. Acum, spațiul are lacătul pe ușă, iar pe gardul de lemn nevopsit
demult sunt trei inițiale din lemn: VFW. Un afiș bătut de vânt anunță un eveniment
care s-a petrecut la 13 iunie 2025. Dacă dai un ocol clădirii descoperi, de după un gard de stuf
și un altul de metal un acoperiș negru de fum, probabil de la un incendiu.
Geamurile sparte pe alocuri sunt închise, dar după ochiuri se văd bucăți de
lemn de protecție. Acest bar este cam singura amintire care îi leagă pe
localnici de americanii cu care au împărțit localitatea și cele câteva
restaurante de soi care se pot număra pe degetele de la o singură lume.
Bar închis Mihail Kogalniceanu
Numele comunei Mihail Kogălniceanu din județul
Constanța este din nou pe buzele tuturor românilor și nu numai, după ce s-a
decis că aici vor veni din nou militari americani și vor fi aduse mijloace tehnice americane cu caracter
defensiv, în urma deciziei Consiliul Suprem de Apărare a Țării privind
solicitarea Statelor Unite de a desfășura temporar avioane și trupe în România,
în contextul crizei din Orientul Mijlociu.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Militarii americani nu sunt o noutate pentru această
așezare. În 2003, Baza a servit ca punct de sprijin pentru trupele SUA
implicate în războiul din Irak, iar după 14 ani de la debarcarea din februarie
2003, americanii au sosit din nou la Mihail Kogălniceanu, pentru a asigura
pacea și stabilitatea regională pe flancul estic NATO. La sfârșitul anului
trecut, aproximativ 1.000 de militari americani au fost retrași de la Baza
Mihail Kogălniceanu din Constanța, numărul celor care a rămas fiind necunoscut.
„Suntem și păziți, dar dacă e
să bombardeze, noi suntem primii“
Cei mai îndreptățiți să comenteze venirea americanilor
și soarta lumii se consideră a fi localnicii, cei care s-au amestecat cu
soldații NATO vreme de mulți ani. Pe stradă, la magazine sau în cârciumi,
războiul este principalul subiect de discuție. Se fac pronosticuri despre cât
va dura conflictul din Orientul Mijlociu. Unii îi dau sfaturi lui Donald Trump,
alții îl înjură. „Vin americanii ca dumneavoastră să faceți bani și noi să
vorbim degeaba“, recunoaște un bărbat.
„E bine că vin. Am avut 3.000 – 4.000 de
soldați aici, la noi, acum mai vin o tranșă“, spune unul.
Colegul lui de bancă
îl contrazice: „Toată lumea e împotrivă. Suntem și păziți, dar, dacă e să
bombardeze, noi suntem primii. Parcă-i controlează cineva… dacă aduce și o
armă chimică… Cum e îngrădit aeroportul, cine mai vede ce e înăuntru?“, se
întreabă el.
Unii sunt de părere că în câteva zile Trump
îngenunchează Iranul, altul însă că „mai durează patru ani, atât timp de cât
încearcă Putin să cucerească Ucraina“.
„Tu te iei după Trump?“, i se adresează
celui dintâi. „Nu ai văzut ce se întâmplă la strâmtoarea aia cu toate
petrolierele?“.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Nu le-a fost rău cu americanii. „Au dat locuri de
muncă la oameni: șoferi, la întreținere spațiu verde, la construcții,
zugrăveli, reparații, la magazii. Au venit și din Constanța oameni să lucreze
aici, din Târgușor, Nicolae Bălcescu, că le asigură transportul“. Tot americanii au renovat o școală și o
grădiniță.
Închipuite sau nu, ei spun că
americanii, bărbați dar și femei, se îmbătau des prin cârciumile din
localitate. „Veneau femeile și beau vodcă cu bere, făceau scandal și venea duba
lor să le ia, le mai încărca și nota de plată… apoi le-au făcut un
local….“, spun ei.
Ce i-a deranjat cel mai tare a fost faptul că au fost
obligați să-și dea pământul arabil cu 50 de cenți metrul pătrat pentru a se
construi aici o bază NATO. „Era pământ arabil, oamenii cultivau grâu, porumb,
lucernă. Au luat engros pământul, i-a băgat pe români la înaintare. Oamenii au
făcut gălăgie…“, își aduce aminte un localnic. Ceilalți îl susțin.
Biserica catolica din Mihail Kogalniceanu
Vremea frumoasă de afară îi îndeamnă la plimbare.
Războiul e departe. „Pe unde ne plimbăm azi?“, întreabă unul dintre ei. „Am
auzit că la magazin au o fată frumoasă la casă“.
Biserica ortodoxa din Mihail Kogalniceanu
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Ne împăcăm bine și la cârciumi“
Spre centrul comunei, la micul magazin situat vizai de
biserica catolică se opresc mulți ca să ia câte ceva. „Am auzit că vin
americanii. Ne e frică de război, noi suntem liniștiți. Eu n-am apucat
războaiele, nici pe primul nici pe-al doilea. Da’ vedem ce se întâmplă în lume, de aia ne e frică. Nu ajung dronele
până la noi că sunt 2.800 de kilometri. Ne-am simțit foarte apărați cu
americanii aici, dar ne e frică să nu înceapă ceva. Ne împăcăm bine și la
cârciumi, că mai ies seara la cârciumi, le mai dă voie. Vin lângă pădure acolo,
le dădea voie sâmbătă să iasă“, spune un localnic.
Localnic din comună
O femeie care locuiește în blocurile de la intrare în
localitate privește viitorul cu teamă. „Eu stau aici, sunt blocuri frumoase,
dar zgomotul? Aici cel puțin nu te mai înțelegi nici la telefon când trec
avioanele lor. De câte ori transmit ei internetul cade. Nemulțumiri sunt o
grămadă“.
O altă femeie recunoaște că nu se pricepe, dar întrebată dacă se teme
că va fi și România în război, ea dă verdictul la colț de stradă: „O să ne
bombardeze pe noi primii“.
„Nu s-a îmbogățit comuna cu cei din bază“
În parc, două femei îi însoțesc pe copii la locul de
joacă. Nu se tem de război. Ambele au pe cineva din familie care lucrează la
baza militară. „Dar chiar vin americanii
din nou?“, ne întreabă una dintre ele. „Noi nu prea ne uităm la știri“, explică
apoi.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Le este indiferentă revenirea americanilor și spun că localitatea nu s-a
îmbogățit de pe urma lor. Este adevărat, recunosc că localnicii care au lucrat
pentru ei au fost ceva mai bine plătiți, inclusiv bucătăreasa, caz cunoscut de
una dintre femei, dar, adaugă că tot ceea ce s-a făcut în comună este
rezultatul muncii primăriței Anca Belu. „Nu s-a îmbogățit comuna cu cei din
bază. În afară de faptul că s-au scumpit casele, nu s-a schimbat nimic.
Prețurile au ajuns ca în Constanța. Un apartament cu două camere se închiriază
cu 400 de euro, iar același apartament dacă este de vânzare se dă cu 60-70.000
de euro“, spune una dintre femei.
loc de joaca Mihail Kogalniceanu
Caramurat
Comuna Mihail Kogălniceanu are de toate: case frumoase
și ruine, dar și blocuri, așa cum găsești peste tot în România rurală. Pe
străzile ei se plimbă și mașini de lux, dar și căruțe. La unele porți dai de
anunțuri din cele mai diverse: unul vinde pastramă, iar altul oferă cartofi,
câțiva saci cu legume fiind deja scoși la drumul mare. La unele porți flutură
steagul României, iar la alții și cel al Uniunii Europene, semn că sunt mândri
că și comuna lor e spațiu european.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În vechiul cartier nemțesc doar câteva fațade mai
amintesc de casele germanilor care au înființat aici o mică așezare, cu
gospodării frumoase, cu străzi late și cu un locaș de cult ce dăinuie și
astăzi. În așezarea care avea și bancă țărănească s-au stabilit coloniști din
Crasna Basarabiei și din gubernia Cherson, care au luat locul tătarilor care au
plecat aici după Războiul de Independență și alipirea Dobrogei la România.
Un colț de Rai din Caramurat Colecție Asociația germanilor din Basarabia
Călătorul care ajungea în Caramurat distingea clar
zona locuită de germani de cea de tătari și de mocanii veniți în Dobrogea:
„Caramuratul e, poate, cea mai frumoasă colonie dobrogeană. Tabloul ce ni se
înfăţişează aici într’o Duminecă de primăvară frumoasă e de un farmec neuitat.
O stradă, largă de 25 de metri, dreaptă şi întinsă ca masa, curăţiţă de ori-ce
murdărie şi buruiană, străluceşte de curăţenie. Ziduri înalte, spoite alb,
închid curţile dinspre stradă şi formează două linii lungi, luminoase, deasupra
cărora îşi pleacă crengile salcâmii înverziţi. Porţi cu arcuri de dimensiuni
monumentale şi lungi şiruri de măreţe colonade conduc, în interiorul caselor şi
gospodăriilor acestor ţăran fruntaşi. Casele luminoase şi strălucitoare de
curățenie au frontul spre stradă roşu, vânăt sau violet şi geamurile verzi sau
albastre. Acoperișul caselor încă e din olane de diferite culori. În curte au
şi bucătărie de vară, apoi magazii şi beciuri (pivniţe). Dintre ramurile
pomilor fructiferi răsar coliviile porumbarelor. Trainice şi bine întreţinute
sunt şi grajdiurile şi toate celelalte acareturi economice. Pretutindeni
ordine, curăţenie şi culori încântătoare“.
România este mai sigură doar împreună cu partenerii săi transatlantici. Nu avem alternativă!
În anul 1918, aici trăiau 155 de
familii de etnici germani, 110 familii românești şi 70 familii tătărești.
Majoritatea germanilor au părăsit localitatea în 1940,
fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca „Acasă în Reich“. În
urma lor au rămas amintiri, iar cei care au crescut aici revin deseori pe
meleagurile copilăriei. Același sentiment l-au transmis și urmașilor, care vară
de vară vin să descopere locurile care s-au născut poveștile bătrânilor nemți.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În Caramurat Colecție Asociația germanilor din Basarabia
În toamna anului 2024, câțiva germani, urmași ai
foștilor coloniști din Caramurat, așa cum se numea în trecut comuna Mihail
Kogălniceanu, au venit să viziteze Dobrogea tocmai din Frankfurt, Darmstadt,
Schwerin, Köln. La Căminul cultural din localitate, au fost expuse fotografii
înfățișând chipuri și imagini din lumea de altădată a așezării unde se vorbea
nemțește, imagini-unicat puse la dispoziție de Asociația germanilor basarabeni.
Srada din Caramurat Colecție Asociația germanilor din Basarabia
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În prezent, majoritatea locuitorilor sunt români, care
au început să se stabilească aici după Războiul de Independență.