Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a relansat dezbaterea despre nevoia unui proiect de țară pentru România. Profesor la Universitatea SUNY Cortland New York și director al Clark Center for Global Engagement, Alexandru Balaș explică, din perspectiva politologului, ce îi trebuie României.
România este o țară în care luxul și sărăcia lucie se văd la tot pasul. FOTO: Adevărul
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Afirmațiile lui Mugur Isărescu, făcute din
perspectiva economistului, i-au împărțit pe experți, iar unii au
afirmat că România poate și trebuie să-și propună și mai mult.
Pornind de la realitatea că în OCDE se află deja țări de
„calibrul” Costa Rica
și
Columbia, iar în zona euro a intrat până și Bulgaria, țară care
economic stă mai prost decât noi, unii cer obiective mai
importante, mai ales în plan politic.
Politologul
Alexandru Balaș, profesor în SUA la Universitatea SUNY Cortland New
York și director al Clark Center for Global Engagement, explică,
într-o analiză pentru „Adevărul”, care ar trebui să fie acest
plan cu bătaie lungă. El pornește de premisa că un proiect de
țară autentic nu este o listă de aderări tehnice, ci o
reconstrucție a fundamentelor sociale și economice. Piloni centrali
ar trebui să fie, în viziunea lui Balaș, democrația și creșterea
nivelului de trai al populației.
Protejarea democrației și eradicarea sărăciei, obligatorii pentru România
„Aș
spune că protejarea democrației ar trebui să fie un proiect
de țară. Pentru că vedem din ce în ce mai mulți români care vor
dictatură. Vedem din ce în ce mai mulți români care glorifică
perioada comunistă, anii dictaturii comuniste, sau care glorifică
perioada Gărzii de Fier, cu tot felul de elemente fasciste. Aici e
marea problemă, cred, pentru România. Înainte de orice, trebuie să
apărăm ceea ce s-a câștigat în 1989, asta e important în primul
rând”, spune Balaș.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Aici
intervine al doilea aspect. O țară săracă, a cărei populație
suferă lipsuri majore, va fi întotdeauna receptivă și va fi la
cheremul politicienilor populiști și al partidelor radicale.
„La
fel de important este să educăm oamenii, românii, în democrație.
Numai că nu poți să faci lucrul acesta cu burta goală, când ți-e
foame. Ai nevoie de economie. Ai nevoie de o economie foarte
puternică și de o distribuție mai echitabilă a bogăției unei
țări. Oamenii săraci sunt vulnerabili oriunde, în orice țară,
nu numai la noi”, mai spune profesorul român.
Exemplul polonez
Un
prim exemplu pentru România ar putea fi cel al Poloniei, crede
Alexandru Balaș. Spre deosebire de România, Polonia este o țară
cu economie în expansiune, iar
polonezii sunt mult mai puțin expuși riscului
de sărăcie și excluziune socială. Acesta este capitolul la care
România este repetentă an de an și concurează cu Bulgaria pentru
poziția de cea mai săracă țară din Uniunea Europeană. Niciun
guvern până acum nu a reușit să îndrepte lucrurile, iar senzația
este că nici nu s-a făcut vreun efort în acest sens.
„E
greu de spus o țară pe care s-o luăm ca exemplu, cred că România
trebuie să fie România și să-și urmeze propria cale, dar bazată
pe democrație și pe o creștere a economiei, așa cum nu prea avem.
Dacă tot vorbim de alte țări de la care ne-am putea inspira în
mai multe privințe, aș spune că avem exemplul Poloniei. Da,
această țară ne-ar putea servi ca exemplu. Să ajungem să avem o
economie puternică, cum și-a dezvoltat Polonia. Ei au o economie
care permite companiilor poloneze să fie competitive pe plan
mondial, permite polonezilor să-și cumpere zeci de mii de case de
vacanță în paradisuri foarte luxoase din Caraibe sau din
Mediterana, în zone extrem de scumpe”, adaugă expertul.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Succesele
României, țară considerată în timpul regimului comunist și un
timp și după „Coreea de Nord a Europei”, sunt intrarea în
NATO, Uniunea Europeană și în spațiul Schengen. Este vorba despre
reușite evidente, iar un drum important a fost parcurs din 1989 și
până în prezent. Dar chiar și așa, foarte mulți experți
consideră că nu este suficient, iar cea mai bună dovadă o
reprezintă starea economiei, a educației, învățământului și a
sănătății, dar și nivelul de trai al populației, capitole la
care România stă cel mai prost din Uniunea Europeană.
„Am
intrat în NATO, am intrat în Uniunea Europeană – extraordinar!
Astea au fost proiecte de protejare a României și de creștere
economică, de ancorare a democrației, acea democrație cu probleme
pe care încă le avem, că nu suntem o democrație deplină. Nicio
bază de date la nivel mondial nu consideră România o democrație
deplină, ci o democrație care funcționează la limită, greu, dar
totuși funcționează. N-aș vedea intrarea în zona Euro sau
intrarea în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ca pe niște mari realizări. Sunt realizări bune, ne arată un
statut, dar nu sunt proiecte de țară în sine”, consideră
profesorul român.
Lecția finlandeză
Deocamdată,
România are o clasă politică slabă, iar corupția este prezentă
în toate partidele, dar și în societate. O comparație cu Polonia
ne arată cel mai bine unde ne aflăm.
„Polonia
are o economie de top 20 la nivel mondial, conform datelor din 2025.
Noi încă suntem departe. Polonia are un prim-ministru, fost șef
peste Consiliul
European,
Donald Tusk. Noi n-avem politicieni
de acest gen.
Polonia are un nivel de corupție mult mai scăzut față de România.
Să nu uităm, Polonia are un istoric de mare imperiu. Acel regat
polonezo-lituanian a dominat Europa de Est secole la rând. Noi
n-avem acea experiență de mare imperiu”, susține Balaș.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Un
alt exemplu de dat poate fi cel al Finlandei. Țara din Nordul
Europei era un contraexemplu în anii ’70, când nivelul de trai era
foarte redus, iar societatea finlandeză se confrunta cu probleme
uriașe. În prezent, lucrurile s-au schimbat total. Fără a deveni
o mare putere, Finlanda are un cuvânt de spus în NATO și Uniunea
Europeană, dar și o imagine care nu se poate compara cu cea a
României. Guvernele de la Helsinki au investit masiv în educație.
Rezultatul? Finlanda este acum una dintre țările cu cel mai
performant sistem de educație și învățământ, iar nivelul de
trai al populației este peste cel din țări ca Franța și
Germania.
Turcia, în fața noastră la infrastructură, educație și sănătate
„Când
vorbim de un proiect de țară, aș vrea să văd și la noi exemple
legate de schimbări în societate: corupție, drepturi, educație.
Să fie un plan de țară să devenim una dintre cele mai educate
țări din Europa. Dar vedem că, din contră, în România se fac
tăieri masive în educație și cercetare acum. Aș învăța de la
finlandezi cum se rezolvă problemele legate de corupție,
civilizație, educație și sănătate. Dar exemple sunt și mai
aproape. M-aș referi chiar și la Turcia, din anumite puncte de
vedere. Aș învăța de la turci cum să creezi un sistem de
sănătate foarte puternic. De ce sunt atât de mulți români care
se duc în Turcia să-și rezolve problemele de sănătate? Pentru că
au un sistem medical bine pus la punct. Sigur, poate că această
țară nu e cel mai bine de dat ca exemplu, dar dacă vorbim de
sănătate, de infrastructură, de educație chiar ne sunt mult
superiori”, consideră Alexandru Balaș.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
El
s-a convins de acest lucru în cei doi ani în care a trăit și a
predat în această țară.
„Am
trăit doi ani la Istanbul. Am rămas șocat de multe aspecte. Am
fost într-un spital în Șanlıurfa, în sud-estul Turciei, la
granița cu Siria. Am fost șocat de echipament, de curățenie și
de cât de calmă era lumea. În 2004-2005, autostrăzile lor erau
„science-fiction” pentru România. Ce m-a impresionat la
universitate: aveam studenți din cele mai bogate familii de
miliardari. Eu predam la o universitate din Turcia, eram tânăr pe
atunci, iar profesorii importanți ne spuneau: „Dacă cineva
încearcă să pună presiune pe voi să schimbați o notă, veniți
la noi și noi vă apărăm”. Dar nu s-a întâmplat. Acei copii
erau extrem de umili, erau acolo să învețe. Educația pentru
aceste familii conta enorm. Putem învăța de la ei dorința de a
lucra „pe bune”. Am plecat la o conferință în Germania o
săptămână, iar când m-am întors, construiseră un pod cu patru
benzi peste autostrada Istanbul-Ankara. Se lucra în trei schimburi,
non-stop, cu reflectoare enorme. Deci exemple vedem în multe
privințe peste tot în jurul nostru”, explică românul.
Mentalitate păguboasă
El
a vorbit și despre mentalitatea românească, despre complexul de
inferioritate față de alte popoare din Vestul Europei.
„Suntem
cei mai amărâți din Europa, așa cum spun unii? Nu, cu siguranță nu suntem! Avem și noi oameni educați, avem și o economie care crește, chiar dacă foarte,
foarte lent. Suntem o țară de mărime mijlocie, o piață de peste
20 de milioane de consumatori pentru produsele din Vest. Avem o
locație strategică. Trebuie să fim tratați cu respect de Franța
și Germania, iar când spun asta nu le dau dreptate celor care se
autointitulează suveraniști. E greu să fii optimist în România,
dar lucrând mult în afară, mi-am dat seama că cei din Franța,
Marea Britanie sau Danemarca nu sunt neapărat mai buni ca noi.
Trebuie să mergem cu capul sus, nu plecat. Suveraniștii profită de
această percepție de inferioritate și au dreptate doar într-un
punct: România nu știe încă să fie influentă. Leadership-ul
contează. Chiar și în mediul academic, când spun că sunt
profesor român, percepția inițială poate fi negativă, dar când
adaug că vin de la Universitatea Statului New York, lucrurile se
schimbă și dintr-o dată mă privesc cu respect”, mărturisește
Alexandru Balaș.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Concluzia
sa este că România are nevoie de o schimbare, dar și românii
trebuie să-și schimbe mentalitatea.
„Este
nevoie de o schimbare de mentalitate, să fim profesioniști 100% în
orice moment. Chiar este nevoie la nivel de societate să nu mai
acceptăm lucrurile cu care ne-am obișnuit: gunoi aruncat oriunde,
șpaga, luarea în râdere a oamenilor educați. Asta pleacă de la
„cei șapte ani de acasă” care lipsesc. Dacă ne ducem în
vacanță în Europa de Vest, vedem diferențele, dar trebuie să ne
însușim lecția și să nu-i mai privim cu invidie, ci să fim
capabili să învățăm de la ei, dacă vrem să fim ca ei,
păstrându-ne și propriul specific”, conchide Alexandru Balaș.