Cred cu tărie că avem datoria să ne uităm mai atent la felul în care ne tratăm valorile, nu doar să le plângem după ce nu mai sunt. Mircea Lucescu și-a pus în slujba noastră până și ultima picătură de energie, fără să ceară nimic în schimb, iar recunoștința pe care o merita s-a transformat de prea multe ori în critici nedrepte.
Domnul Lucescu a fost vocea care a dat curaj, mintea care a construit și sufletul care a crezut, mereu, până la capăt. Dincolo de performanțe, va rămâne pentru totdeauna un exemplu de dedicare totală și de demnitate într-un mediu care, cu durere o spun, este adesea nedrept și apăsător.
Am pierdut mai mult decât un antrenor uriaș, ci un om care a construit, a inspirat și a dus mai departe acest sport cu o pasiune rară, și care mi-a fost aproape ori de câte ori am avut nevoie de înțelepciunea pe care doar marile caractere o pot oferi.
Condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au iubit și respectat!
Mulțumim pentru tot, domnule Lucescu! Dumnezeu să vă odihnească în pace!
