Federația Rusă este privită în Europa ca un pericol, iar agresiunea neprovocată asupra Ucrainei arată că riscurile nu sunt neglijabile. Cu toate acestea, agresiunea rusească poate îmbrăca nenumărate forme și nu e obligatoriu să fie una militară, explică Hari Bucur Marcu.
Putin în fața gărzilor Kremlinului. FOTO: Shutterstock
Numeroase
voci susțin că Federația Rusă s-ar pregăti să escaladeze și să
atace chiar o țară sau mai multe din NATO, dacă va avea
oportunitatea. Ultimele incidente cu drone și cu avioane, din
Polonia, România și Estonia, arată că rușii ar lua „pulsul”
sistemelor defensive ale statelor de pe flancul estic al alianței.
De aici, însă, opiniile analiștilor și experților se despart. În
timp ce unii susțin că acesta ar fi semnul că Moscova se
pregătește pentru un război convențional, militar, alții văd
aceste acțiuni ca pe unele din sfera războiului hibrid și
consideră că nu se pune problema unui război cinetic.
În
același timp, în România, în ultimele săptămâni a apărut o
isterie privind un război inevitabil, iar zvonurile sunt întreținute
din anumite cercuri deloc străine de interesele rusești.
Cât de mare e riscul să fim atacați direct
Expertul
în securitate Hari Bucur Marcu contrazice această variantă și
spune că nu se pune problema unei invazii rusești în România sau
în alt stat NATO. Acest lucru nu înseamnă, însă, că Federația
Rusă nu caută să agreseze aceste țări, dar sub o altă formă
decât cea militară. Într-o postare pe Facebook, el explică foarte clar cum vede situația și care sunt riscurile.
„Doar
pentru uzul inculților, al subinteligenților și al
autosuficienților în studiul istoriei se vorbește în spațiul
public național despre pericolul cu invazia Federației Ruse asupra
României. Pericolul ăsta există, nu de ieri de azi, dar este de o
cu totul altă natură decât prezența «bocancului» rusesc printre
românii din România”, spune expertul.
Federația
Rusă are, evident, obiectivele sale în România, dar este departe
de a le fi atins.
„În
mod documentat istoric, politic și militar, obiectivele strategice
ale Moscovei imperiale, la adresa României sunt, într-o înșiruire
incompletă și aleatorie: România să nu constituie niciodată vreo
amenințare pentru Federația Rusă, amenințare de tipul succesului
intergării euro-atlantice, al democratizării și al civilizării de
natură occidentală, astfel încât nici în Republica Moldova, nici
în Ucraina și desigur nici în Rusia să nu poată nimeni invoca un
asemenea succes românesc, ca alternativă la integrarea
euro-asiatică și la civilizația pravoslavnică, precum și ca
altenativă la oligarhia putinistă, care toate constituie oferta
Kremlinului. România
să nu ajungă niciodată să contribuie decisiv la integrarea
Republicii Moldova în familia de state europene democratice și
prospere. Din contră, România să fie o frână în eventuala
integrare moldovenească în Occident, atât social, cât și
economic și militar, astfel încât Republica Moldova să rămână
veșnic sub controlul strategic al Moscovei. România să nu
constituie o bază de concentrare a vreunei forțe armate
euro-atlantice, suficient de amplă încât să poată interveni, la
un moment dat, într-una dintre confruntările militare instrumentate
de Rusia în Europa și cu atât mai puțin pe teritoriul Federației
Ruse”, explică Hari Bucur Marcu.
Ce vrea Federația Rusă
Și
asta nu este tot. Federația Rusă are tot interesul ca România să
nu aibă o infrastructură dezvoltată. Hari Bucur Marcu explică
acest interes: „România să nu dezvolte infrastructura terestră,
rutieră și pe calea ferată, care să poată facilita rapid o
manevră de forțe dinspre vestul și centrul Europei spre Moscova,
pe direcția actualului teatru de război, din estul Ucrainei. În
mod evident, niciunul dintre aceste obiective strategice moscovite,
la adresa României, nu pot fi atinse prin prezența «bocancului
rusesc» pe teritoriul României.”
Cu
toate acestea, chiar dacă Federația Rusă nu plănuiește să atace
militar România, continuă acest război informațional, ca parte a
unui mai complex război hibrid, și încearcă să inducă temerea
că va ataca.
„Asta
desigur nu înseamnă că Rusia nu va zdrăngăni în continuare
săbiile războiului la urechile poporului român, despre care rușii
știu cu precizie că este ușor înspăimântabil cu perspectiva
invaziei rusești, practicată de multe ori, în istoria de doar un
secol și jumătate a României. Doar că vorbim despre o
zdrăngăneală și nimic mai mult, în afara cazului ipotetic în
care românii se vor preda de frică moscoviților, cu arme și
bagaje, așa cum au făcut-o în actuala Republica Moldova, în 1940,
în urma unui simplu ultimatum”, punctează expertul.
Cum le ridicăm mingea la fileu
Dacă
nu se pune problema ca Federația Rusă să invadeze România,
Moscova își poate atinge obiectivele mult mai simplu decât pe cale
militară. Pentru asta, rușii acționează cu iscusință și induc
în România antiamericanismul și retorica suveranistă.
„În
schimb, aceste obiective pot fi atinse de Rusia cu ușurință în
România, dacă integrarea euro-atlantică a României se împiedică
de retorica anti-americană și suveranistă (unde România e
prezentată ca o simplă colonie a metropolei Bruxelles). Și își
mai pot atinge scopul dacă democratizarea reală a societății
românești este oprită și chiar dată înapoi de corupția
instituționalizată prin lege, de birocrația exacerbată și de
clientelismul politic generalizat, precum și de prăbușirea
încrederii populare în sistemele de reprezentare democratică a
poporului suveran, dar și dacă resursele necesare pentru
dezvoltarea economică și pentru apărarea națională sunt
reorientate spre îmbogățirea politicienilor, a familiilor,
prietenilor și clienților acestora”, adaugă Hari Bucur Marcu.
Federația
Rusă este avantajată și de alte aspecte tot mai evidente din
societatea românească.
Educația, mai exact faptul că România nu
doar că nu pune accentul pe educație, dar o mai și persecută
subfinanțând-o, nu poate decât să convină Moscovei. Federația
Rusă are de depus mai puțin efort: „dacă educația națională
este din ce în ce mai precară, mai ruptă de realitate și de
nevoile de perspectivă ale generațiilor prezente, educație care
exclude din start formarea studenților și elevilor ca cetățeni
responsabili ai Europei și ai României, totodată Și dacă
gândirea colectivă națională este inexistentă și dacă opinia
publică se formează aproape exclusiv pe bază de manipulare și
dezinformare instrumentate chiar de cei care ar trebui să reprezinte
poporul și să îi satisfacă interesele, din poziții de demnitate
publică”, încheie Hari Bucur Marcu.