Guvernul trebuie să ia, până la 30 aprilie 2026, o decizie explicită privind viitorul TAROM – fie atragerea unui partener strategic privat, fie o ieșire ordonată din piață, cu valorificarea activelor, potrivit unui document guvernamental analizat de Economedia.
Termenul este critic în contextul planului de restructurare aprobat de Comisia Europeană, care se încheie la 31 decembrie 2026 și care impune restricții stricte privind ajutorul de stat.
TAROM, în întârziere față de planul de restructurare
Compania aeriană națională se află în implementarea unui plan de restructurare ce include un ajutor total de până la 95,3 milioane euro (ștergere de datorii și injecție de capital). Printre condițiile impuse de Comisia Europeană se numără reducerea flotei de la 18 la 14 aeronave și diminuarea numărului de rute, pentru a limita distorsiunile concurențiale.
Documentul arată însă că indicatorii asumați inițial nu au fost îndepliniți:
- principala sursă de venit în 2024 a fost vânzarea de active (sloturi și aeronave), nu activitatea operațională;
- gradul de ocupare estimat pentru 2025 este sub 70%, față de 78% prognozat;
- pierderea estimată pentru 2025 se ridică la aproximativ 186 milioane lei.
În plus, conducerea interimară a recunoscut că operatorul nu este în grafic cu planul de restructurare.
Constrângerea majoră: „one time, last time”
După 31 decembrie 2026, România nu va mai putea acorda TAROM un nou ajutor de stat pentru cel puțin 10 ani, din cauza principiului european „one time, last time”. Practic, dacă planul actual eșuează, orice recapitalizare din bani publici devine imposibilă până în jurul anilor 2034–2036.
Două scenarii pe masă
Documentul guvernamental conturează două opțiuni:
1. Parteneriat strategic cu un operator privat
Statul ar putea vinde un pachet minoritar (20–49%) sau chiar majoritar unui operator aerian cu capacitate financiară și operațională (exemplele menționate: grupuri precum Lufthansa, LOT sau Emirates).
Investitorul ar aduce capital fără ajutor de stat, know-how și acces la rute, iar statul ar putea păstra controlul majoritar.
Acesta este considerat singurul scenariu care permite recapitalizarea după 2026 fără încălcarea regulilor UE.
2. Ieșire ordonată din piață
Dacă nu este identificat un partener credibil și planul nu este îndeplinit, statul ar putea decide încetarea operațiunilor TAROM ca operator integrat.
Activele valoroase – sloturi pe aeroporturi cheie (Frankfurt, Paris CDG), acorduri bilaterale, certificări IOSA și infrastructura de mentenanță – ar urma să fie valorificate separat sau transferate.
Decizia, în sarcina Ministerului Transporturilor și Finanțelor
Potrivit documentului, Ministerul Transporturilor și Ministerul Finanțelor trebuie să prezinte Guvernului o evaluare realistă a fezabilității celor două scenarii și să propună o decizie până la 30 aprilie 2026.
După această dată, orice ajustare a planului de restructurare trebuie notificată Comisiei Europene înainte de finalul anului 2026. Ulterior, „fereastra” de intervenție se închide.
Documentul este asumat de aparatul de lucru al vicepremierului Oana-Clara Gherghiu și subliniază necesitatea recalibrării indicatorilor de performanță ai TAROM, astfel încât decizia finală să fie bazată pe performanța operațională reală, nu pe venituri excepționale din vânzări de active.