Rezumat: În România ultimilor ani, s-a propagat practica de a se încheia contracte de achiziții publice cu clauză suspensivă de plată a prețului, ceea ce generează un număr foarte mare de litigii în piață și blochează cash flow-ul proiectului. Prezentul studiu de caz analizează o soluție jurisprudențială[1] importantă pentru practica actuală a achizițiilor publice din România, referitoare la clauzele suspensive din contractele de achiziții publice care condiționează plata în contractele de achiziție publică de obținerea finanțării externe. Speța vizează un contract de servicii de proiectare în care plata era condiționată de decontarea sumelor de către finanțator, iar autoritatea contractantă a refuzat plata invocând lipsa finanțării. Instanța a calificat evenimentul ca termen suspensiv, nu ca o condiție, și a reținut caracterul cert și datorat al obligației de plată, raportat la natura de contract cu titlu oneros a oricărui contract de achiziții publice.
Cuvinte-cheie: achiziție publică, condiție suspensivă, termen suspensiv, certitudinea prețului, exigibilitatea creanței, executarea contractului, fonduri europene
1. Contextul practic al studiului
În practica achizițiilor publice din România, în cazul proiectelor de investiții incluse în programe de finanțare din fonduri europene se întâlnesc în mod frecvent clauze contractuale prin care plata prețului datorat operatorului economic este condiționată de mecanismele de finanțare accesate de autoritățile contractante.
Deși astfel de clauze sunt justificate, în aparență, prin necesitatea corelării fluxurilor financiare cu mecanismele de rambursare specifice fondurilor europene, în practică generează dificultăți semnificative în etapa de executare a contractului, în special în cazurile în care fondurile aferente proiectului nu sunt efectiv atrase de autoritatea contractantă.
În acest context, prezentăm o soluție jurisprudențială care a clarificat natura juridică a evenimentului prevăzut într-o clauză care condiționa plata prețului într-un contract de achiziție publică de decontarea tranșelor de către autoritatea contractantă de la finanțator, precum și efectele unei asemenea clauze asupra certitudinii prețului în cadrul contractului.
2. Situația de fapt
Cauza privește un contract de achiziție publică având ca obiect servicii de proiectare pentru un obiectiv de investiții.
Contractul conținea o clauză care prevedea că „plata prețului convenit se face în funcție de tranșele de plată decontate de la finanțator în urma obținerii finanțării”.
Operatorul economic și-a executat integral obligațiile asumate, elaborând documentațiile tehnice și predându-le beneficiarului în termenul contractual stabilit, predarea fiind consemnată prin proces-verbal de predare-primire semnat de ambele părți.
Cu toate acestea, autoritatea contractantă nu a procedat la plata prețului, invocând clauza contractuală potrivit căreia plata ar fi condiționată de obținerea finanțării din fonduri europene și de decontarea sumelor de la finanțator.
3. Soluția instanței
Instanța de control judiciar a admis calea de atac formulată de operatorul economic, a anulat hotărârea primei instanțe și, rejudecând cauza, a admis cererea de chemare în judecată, obligând autoritatea contractantă la plata prețului contractului și a penalităților de întârziere.
În analiza sa, instanța a reținut că operatorul economic și-a executat obligațiile asumate prin contract, predarea documentațiilor fiind acceptată prin semnarea procesului-verbal de recepție, împrejurare necontestată de autoritatea contractantă.
Elementul central al analizei instanței l-a constituit calificarea naturii juridice a evenimentului cuprins în clauza care reglementa condițiile de plată a prețului, respectiv dacă aceasta instituie o condiție suspensivă sau un termen suspensiv.
Instanța a subliniat diferența esențială dintre termenul suspensiv și condiția suspensivă, arătând că termenul amână executarea obligației până la împlinirea unui eveniment, în timp ce condiția afectează însăși nașterea obligației, cu consecința inexistenței acesteia până la realizarea evenimentului.
În raport de această distincție și având în vedere circumstanțele speței, instanța a apreciat că evenimentul cuprins în clauză are natura unui termen suspensiv, întrucât efectele clauzei privesc modalitatea de executare a obligației de plată a prețului, iar nu însăși existența acesteia.
Această calificare a rezultat din interpretarea clauzei contractuale prin raportare la natura juridică a contractului de achiziție publică, la modul de redactare a clauzei, la voința concordantă a părților, precum și la criteriile avute în vedere de acestea la momentul încheierii contractului.
Din această perspectivă, instanța a reținut că formularea potrivit căreia plata se face „în funcție de tranșele de plată decontate de la finanțator în urma obținerii finanțării” nu este suficientă pentru a stabili incidența unei condiții de a cărei îndeplinire depinde eficacitatea obligației de natură a transforma obligația de plată a prețului într-una cu existență incertă.
Instanța a arătat, totodată, că obținerea finanțării a fost privită de părți ca un eveniment viitor și sigur, clauza făcând referire, în esență, la modalitatea de executare a obligației de plată a prețului, respectiv achitarea acestuia „în funcție de tranșele de plată decontate de la finanțator în urma obținerii finanțării”.
Un fundament esențial al raționamentului instanței l-a constituit reafirmarea caracterului esențialmente oneros al contractului de achiziție publică, în sensul că prestația autorității contractante constând în plata prețului în schimbul prestației oferite de operatorul economic are un caracter cert, iar această structură juridică nu poate fi golită de conținut prin raportare la evenimente externe incerte.
Totodată, instanța a reținut că principiul securității juridice impune, raportat la specificitatea achizițiilor publice, ca aprecierea asupra existenței și întinderii obligațiilor contractuale să fie realizată la momentul atribuirii contractului, astfel încât părțile să își poată determina în mod previzibil drepturile și obligațiile izvorâte din contract.
De asemenea, s-a reținut că atribuirea și executarea contractelor de achiziție publică trebuie să respecte principiile fundamentale în materie, respectiv egalitatea de tratament, transparența și proporționalitatea, principii incompatibile cu mecanisme contractuale care transferă în mod nejustificat riscul neobținerii finanțării asupra operatorului economic, în condițiile în care acesta și-a executat obligațiile asumate.
Instanța a analizat și conduita autorității contractante în cadrul derulării programului de finanțare, reținând că aceasta nu a întreprins demersurile necesare pentru decontarea cheltuielilor în perioada de eligibilitate. În acest context, instanța a concluzionat că autoritatea nu își poate invoca propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligației de plată, aplicând principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
În acest context, în condițiile închiderii perioadei de implementare a programului de finanțare, momentul decontării prevăzut de clauză nu mai putea surveni în mod obiectiv, astfel încât, raportat la prevederile art. 1420 C.civ., obligația devine scadentă la data la care un eveniment-termen ar fi trebuit în mod normal să se producă.
4. Importanța hotărârii și relevanța practică
Soluția pronunțată în această cauză prezintă o relevanță practică semnificativă, întrucât clarifică în mod expres natura juridică a clauzelor prin care plata prețului în contractele de achiziție publică este corelată cu mecanismele de finanțare externă.
Hotărârea consolidează exigențele de securitate juridică și de previzibilitate care guvernează materia achizițiilor publice și reafirmă caracterul esențialmente oneros al contractului de achiziție publică, statuând că plata prețului într-un contract de achiziție publică, în condițiile executării corespunzătoare a prestațiilor de către operatorul economic, nu poate fi golită de conținut prin raportare la evenimente externe incerte.
Importanța acestei soluții depășește cadrul strict al litigiului în care aceasta a fost pronunțată, marcând o schimbare de optică semnificativă în modul de interpretare a clauzelor de corelare dintre plata prețului în contractele de achiziție publică cu mecanismele de finanțare externă.
Astfel de clauze au fost uneori interpretate în practică în sensul că lipsa finanțării ar putea elibera autoritatea contractantă de obligația de plată a prețului sau i-ar permite amânarea la nesfârșit a obligației de plată.
Hotărârea analizată se îndepărtează de această abordare, consolidând ideea că executarea integrală a prestațiilor de către operatorul economic generează un drept cert la plată, care nu poate fi condiționat de un eveniment extern incert.
5. Concluzii
În contextul în care clauzele care condiționează plata prețului de finanțarea externă sunt frecvent utilizate în practica actuală a achizițiilor publice din România, hotărârea analizată reprezintă un reper jurisprudențial în reafirmarea dreptului operatorilor economici la plata prestațiilor executate.
Hotărârea pronunțată are potențialul de a influența în mod semnificativ practica în domeniu, atât cu privire la modul de redactare și interpretare a contractelor de achiziție publică, cât și al soluțiilor pronunțate de instanțe în litigii similare.
Totodată, soluția confirmă importanța unei analize riguroase a clauzelor referitoare la finanțare din contractele de achiziție publică, precum și necesitatea unei abordări coerente și previzibile în etapa de executare a acestora.
[1] Hotărârea nr. 382/2025 din 30.12.2025 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, nepublicată.
Av. Drd. Eugen Sârbu, Managing partner Sârbu Partners
Av. Tasiana Timofticiuc, Partner Sârbu Partners