Un război mai puțin vizibil se desfășoară în Orientul Mijlociu, având în centru milițiile irakiene susținute de Iran care, pe parcursul celor cinci săptămâni de război, au lansat zeci de atacuri cu drone asupra Arabiei Saudite și a altor state din Golf, relatează WSJ. Este un război în umbra altui război, care riscă să împingă unele dintre cele mai mari state producătoare de petrol din lume spre o confruntare directă.
FOTO shutterstock
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Potrivit unei evaluări saudite citate de surse apropiate situației, în jur de jumătate din cele aproape 1.000 de atacuri cu drone asupra regatului ar fi fost lansate de pe teritoriul Irakului. Printre ținte s-au numărat o rafinărie din complexul Yanbu, un nod petrolier strategic la Marea Roșie, dar și zăcăminte de petro din Provincia de Est a Arabiei Saudite.
Atacurile nu s-au limitat la Arabia Saudită. Drone lansate din Irak au vizat aeroportul civil din Kuweit, singurul din țară, precum și Bahrainul, chiar după ce președintele american Donald Trump a anunțat un armistițiu la începutul lunii. În același timp, milițiile au atacat și obiective ale statelor din Golf aflate pe teritoriul Irakului, inclusiv consulatul Kuweitului din Basra și consulatul Emiratelor Arabe Unite din Kurdistan.
Un război în război
Acest conflict s-a desfășurat pe fundalul războiului declanșat la sfârșitul lunii februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Teheranul a ripostat lansând mii de drone și rachete asupra vecinilor din Golf, dar și asupra Israelului și bazelor americane din regiune.
Pe de alte parte, intervenția milițiilor din Irak și a Hezbollahului libanez a extins capacitatea Iranului de a-și lovi adversarii, oferindu-i opțiuni suplimentare și o putere de foc sporită.
Statele Unite au avertizat că milițiile pro-irainene pregătesc noi atacuri și au cerut cetățenilor americani să evite ambasada și consulatele din Irak. Ambasada SUA din Bagdad a fost vizată în mod repetat și și-a redus semnificativ personalul.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Milițiile șiite din Irak au apărut în mijlocul haosului creat după invazia americană din 2003. Inițial, au apărat comunitățile șiite împotriva militanților sunniți și au luptat împotriva trupelor americane, considerate forțe de ocupație. Iranul le-a furnizat armament, iar ulterior acestea au jucat un rol important în lupta împotriva Statului Islamic după ofensiva din 2014.
În prezent, există zeci de astfel de grupări, cu aproximativ 250.000 de membri, fonduri de miliarde de dolari și arsenale ce includ rachete cu rază lungă de acțiune. Cele mai influente dintre ele, precum Kataib Hezbollah și Asaib Ahl al-Haq, au legături puternice atât cu guvernul irakian, cât și cu cel iranian.
De-a lungul timpului, aceste grupări au amenințat frecvent Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Kuweitul pe seama relațiilor acestor state cu SUA și opoziției față de Iran. Au existat și atacuri punctuale, precum cel din 2021 asupra complexului regal din Riyadh.
Comparativ cu conflictul din iunie anul trecut, când milițiile nu au avut un rol semnificativ, situația actuală este diferită. Regimul iranian se confruntă acum cu o amenințare existențială, iar acest lucru determină grupările aliate să acționeze mai agresiv și, în unele cazuri, direct sub coordonarea armatei iraniene. Vizita recentă la Bagdad a generalului Esmail Qaani, un ofițer de vârf în cadrul Gardienilor Revoluției, însărcinat cu relațiile cu milițiile de peste hotare, confirmă această implicare.
Un potențial teren de război
Statele din Golf, afectate de atacuri comise cu precizie asupra infrastructurii energetice, consideră Irakul drept un teren unde pot riposta fără a lovi direct Iranul și a risca o escaladare majoră. Analiștii sugerează că Arabia Saudită ar putea lansa atacuri de avertisment pe teritoriul irakian, în timp ce Kuweitul și Bahrainul ar putea permite SUA să folosească bazele lor pentru lovituri împotriva milițiilor.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Irakul este locul în care pot riposta cu toții, ținta fiind legitimă”, apreciază Michael Knights, director de cercetare la firma de consultanță strategică Horizon Engage și cercetător asociat la think tank-ul Washington Institute. „Dacă vor să demonstreze că nimeni nu-i poate ataca fără consecințe, acesta este un loc potrivit pentru a-și arăta forța.”
Tensiunile cresc și între guvernul irakian și vecinii săi din Golf, în măsura în care influența milițiilor depășește uneori autoritatea statului, o situație comparată cu cea a Hezbollahului în Liban, explică analiștii. Asta complică eforturile de cooperare regională și ridică semne de întrebare privind capacitatea Bagdadului de a controla aceste grupări.
„Guvernul irakian trebuie să exercite controlul”, a subliniat Abdel Aziz Aluwaisheg, secretar general adjunct pentru afaceri politice și negocieri în cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului, o organizație interguvernamentală care reunește cele șase monarhii din Golf.
Situația este agravată de instabilitatea politică internă din Irak, unde disputele privind formarea guvernului după alegerile din noiembrie au slăbit autoritatea centrală. Fostul premier Nouri al-Maliki, cunoscut pentru legăturile sale cu Iranul și milițiile, a fost considerat favorit pentru revenirea la putere, înainte de opoziția exprimată de Donald Trump.
Experții avertizează că, în contextul amenințărilor la adresa regimului de la Teheran, milițiile pro-iraniene sunt motivate să intensifice atacurile pentru a destabiliza regiunea și a demonstra costurile unui război împotriva Iranului. Strategia acestora urmărește perturbarea și amplificarea tensiunilor, într-un conflict care riscă să se extindă dincolo de granițele actuale.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Milițiile sunt mai puțin reținute decât erau în urmă cu doar câțiva ani, iar Gardienii Revoluției se implică mai mult în sprijinirea atacurilor acestora, a declarat Renad Mansour, directorul proiectului „Inițiativa Irak” de la Chatham House (Londra).
„Perspectiva prăbușirii, fragmentării sau degradării regimului chiar și la Teheran, în special pentru aceste grupuri de rezistență, este existențială, deoarece aceasta este principala lor sursă de putere”, spune Mansour. „Strategia Iranului și, prin urmare, a acestor grupuri aflate sub comanda Iranului în acest război este de a sabota, de a perturba și de a arăta consecințele” războiului împotriva Iranului.