Pahar cu apă FOTO Pixabay
O tehnică de purificare veche de milenii ar putea fi soluția pentru apa potabilă din Europa, contaminată cu microplastice. Într-un studiu recent, semințele arborelui „minune”, moringa, s-au dovedit la fel de eficiente sau chiar mai performante decât alternativa lor chimică în filtrarea microplasticelor din PVC degradat – unul dintre cele mai nocive tipuri de plastic pentru sănătatea umană. Descoperirile ar putea deschide calea către o alternativă mai ecologică pentru stațiile de tratare a apei.
Particulele minuscule de plastic eliberate din anvelopele auto, vopsele, textile și ambalaje degradate s-au acumulat timp de decenii în sistemele de apă la nivel global, generând un risc pentru sănătate tăcut, dar în creștere.
În 2024, Uniunea Europeană a intensificat protocoalele de monitorizare a microplasticelor din apa potabilă. Însă anul trecut, cercetătorii au avertizat că particulele foarte mici – mai susceptibile să treacă prin intestin în sânge și organe – ar putea scăpa filtrării.
Utilizarea moringăi pentru purificare este la fel de veche pe cât este de inovatoare: se crede că era folosită de egiptenii antici pentru a elimina bacteriile și a reduce turbiditatea apei.
Datorită creșterii rapide, rezistenței la secetă și necesarului redus de apă, această plantă perenă necesită puține resurse – în plus, funcționează ca un rezervor de carbon, se dezvoltă în soluri aride și degradate și susține biodiversitatea.
Gama largă de utilizări ale moringăi – de la tratarea malnutriției și a unor boli, la purificarea apei și produse anti-îmbătrânire – i-a adus supranumele de „arborele-minune”.
De ce sunt periculoase microplasticele și metodele lor de filtrare?
Dincolo de impactul direct asupra sănătății, asociat posibil cu cancerul, infarctul și problemele de reproducere, aceste particule de plastic mai mici de cinci milimetri pot absorbi și transporta alți poluanți periculoși în ecosisteme și în lanțul alimentar.
În prezent, țările europene folosesc atât metode fizice, cât și chimice pentru a elimina microplasticele din apele uzate.
Sulfatul de aluminiu, cunoscut sub numele de alaun, este o sare anorganică utilizată frecvent ca agent de coagulare în tratarea apei, separând microplasticele și alți contaminanți pentru a putea fi îndepărtați.
Deși eficient în purificare, utilizarea necorespunzătoare poate duce la creșterea nivelului de aluminiu în apă, asociată cu posibile tulburări neurologice, inclusiv boala Alzheimer.
De asemenea, alaunul produce volume mari de nămol în procesul de coagulare, dificil de gestionat și eliminat – de regulă depozitat la groapa de gunoi, unde poate elibera toxine în sol și ape.
Producția de alaun este la rândul ei problematică, necesitând exploatări miniere de suprafață pentru bauxită în regiuni tropicale precum Australia, Brazilia, Guineea, Guyana și Jamaica, ceea ce poate duce la defrișări și pierderea habitatelor. Rafinarea și procesarea materiilor prime implică un consum ridicat de energie termică, generând emisii care contribuie la încălzirea globală.
Semințele „arborelui-minune” pot elimina 98% din microplasticele din apă
Studiul recent, coordonat de Gabrielle Batista de la Universitatea de Stat din São Paulo (UNESP), Brazilia, și publicat în revista științifică ACS Omega, evidențiază potențialul moringăi ca alternativă vegetală, netoxică.
Cercetarea compară alaunul cu un extract pe bază de săruri obținut din moringa. Ambii agenți de coagulare funcționează prin neutralizarea sarcinii electrice negative care face ca particulele de microplastic să se respingă între ele și să evite filtrele. Odată neutralizate, particulele se grupează în agregate mai mari – numite flocoane – care pot fi reținute de un filtru de nisip.
Atât alaunul, cât și alternativa pe bază de moringa au eliminat peste 98% din particulele de PVC din apă, moringa dovedindu-se mai constant eficientă într-un interval mai larg de pH.
Particulele analizate aveau aproximativ 15 micrometri – suficient de mici pentru a trece prin filtrele standard.
S-a constatat că moringa este la fel de eficientă în filtrarea în linie precum în filtrarea directă, ceea ce ar putea elimina necesitatea procesului costisitor și energofag de floculare, prin care particulele coagulate sunt legate între ele, scrie euronews.com.
Un dezavantaj care necesită cercetări suplimentare este eliberarea de carbon organic dizolvat în timpul procesului, ceea ce ar putea complica etapele ulterioare de tratare. De asemenea, eficiența moringăi trebuie testată la scară largă.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent