Contraamiralul Marcel Neculae explică, într-un interviu exclusiv
pentru „Adevărul”, cum se vor schimba lucrurile la Forțele
Navale Române, de decenii Cenușăreasa Armatei Române, ce se
întâmplă cu submarinele și corvetele despre care s-a vorbit în
van de 30 de ani, dar și despre lecțiile războiului modern și
armele care vor intra în dotare, inclusiv prin programul SAFE.
Nava românească vânătoare de mine la Marea Neagră. FOTO: Forțele Navale Române
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Drone kamikaze,
bruiaj electronic rusesc și mine care pot bloca portul Constanța în
câteva ore. Este România pregătită în eventualitatea unui
conflict naval modern? Locțiitorul șefului Statului Major al
Forțelor Navale, contraamiralul Marcel Neculae, vorbește deschis
despre vulnerabilitățile fregatelor noastre, dar și despre
atuurile României. Noile rachete NSM care vor „vâna” ținte
dincolo de orizont și planul pentru reîntoarcerea submarinelor în
dotarea Forțelor Navale sunt doar câteva dintre ele.
Adevărul:
Domnule contraamiral, pe parcursul acestor ani de război am văzut
drone maritime ucrainene schimbând regulile jocului într-un război
în care Ucraina și Rusia par să fie David și Goliat. Cum se
adaptează Forțele Navale Române la amenințarea dronelor de
suprafață și a minelor în derivă care pot bloca portul Constanța
în câteva ore?
Contraamiral
Marcel Neculae: De departe cea mai importantă lecție învățată
din războiul din Ucraina este cea a eficienței utilizării în
luptă a vehiculelor fără echipaj uman, autonome sau comandate de
la distanță. Folosirea acestor sisteme poate crește considerabil
capacitatea de lovire, precum și de limitare a accesului unui
potențial adversar în anumite raioane din zona de responsabilitate.
În acest sens, în anul 2025, Forțele Navale Române au înființat
un divizion de drone destinat ducerii acțiunilor militare în zona
de responsabilitate maritimă, capabile sa acționeze în toate
mediile de luptă – la suprafață, aerian și submarin. În anul
2026 urmează să fie înființat un alt divizion de sisteme fără
pilot destinat executării acțiunilor specifice în zona
fluvial-maritimă.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Înființarea
acestor structuri reflectă angajamentul Statului Major al Forțelor
Navale față de NATO, de a adopta soluții moderne, inovatoare și
interoperabile în cadru aliat, contribuind astfel la creșterea
capacității de reacție și la consolidarea potențialului
acțional.
Referitor la minele
marine în derivă, cel mai probabil desprinse din barajele de mine
instalate în zona de conflict, prin simpla apariție a acestora pe
căile de comunicații maritime se creează pericolul de navigație
cu efecte majore asupra traficului naval și activităților
economice. Forțele Navale au misiunea de supraveghere permanentă a
rutelor de navigație, având în dotare o paletă largă de
capabilități navale, aeriene și senzori instalați la litoral, iar
în situația descoperirii unei mine în derivă se intervine rapid
cu forțe si mijloace specializate pentru identificarea si
neutralizarea acesteia. De la începutul războiului din proximitate,
în bazinul Marii Negre au fost descoperite și distruse 149 de mine
în derivă, dintre care opt mine au fost neutralizate de echipele
specializate din Forțele Navale Române.
Rusia nu ne poate „orbi” la Marea Neagră
Rusia folosește
intens bruiajul GPS și războiul electronic în bazinul pontic. Cât
de „oarbe” ar fi navele noastre actuale într-un mediu cu semnal
GPS tăiat și ce soluții avem?
Navele militare
dispun de sisteme de navigație și comunicații
secretizate/alternative și nu sunt „oarbe”. Evidențiem două
tipuri de acțiuni, bruiajul radio (jamming) care are ca efect
sistarea accesului receptorului țintă la datele furnizate de
serviciu și dezinformarea radio (meaconing sau spoofing) – are ca
efect afișarea pozițiilor receptorului/platformei proprii într-o
poziție diferită de cea reală.
Sistemele de război
electronic care pot executa bruiaj radio pe frecvențele GNSS nu au o
complexitate ridicată, acțiunea de bruiaj este ușor de
identificat, iar efectele pot fi parțial contracarate prin
utilizarea unor sisteme inerțiale de navigație sau a unor antene
capabile să atenueze semnalul perturbator. Sistemele care pot
executa dezinformare electronică au un grad superior de complexitate
(semnalul pe care îl emit trebuie să fie codificat corespunzător
pentru a fi validat de receptorul GPS) și au rolul de a induce în
eroare sistemul de navigație GNSS prin folosirea unor semnale
practic identice cu cele transmise de sateliți, dar transmise la un
moment diferit. În general, efectul obținut este: fie drona indusă
în eroare execută atacul într-un alt punct de coordonate decât
cel planificat, fie execută o deplasare circulară până la
epuizarea combustibilului/bateriilor, deoarece efectul schimbărilor
de direcție nu este raportat corespunzător de sistemul de navigație
bazat pe informațiile GNSS alterate.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În general,
receptoarele GNSS sunt percepute strict ca mijloace folosite pentru
determinarea cu precizie ridicată a poziției și vitezei platformei
proprii, dar datele temporale furnizate de acestea joacă un rol
critic în funcționarea unor sisteme, destinate uzului militar și
civil, care necesită sincronizare precisă.
Submarinele vin abia după 2035
S-a vorbit ani la
rând despre submarine, dar ele au rămas la stadiul de intenții și
discuții. Când ar putea totuși România să aibă din nou
submarine și care ar fi impactul tactic?
La nivelul
Ministerului Apărării Naționale există un program de înzestrare
cu submarine împotriva amenințărilor de suprafață și
subacvatice, iar documentele care au fundamentat nevoile acestui
program au fost inițiate în anul 2022, fondurile necesare pentru
acesta fiind planificate după anul 2035.
Referitor la
impactul deținerii acestui tip de armă, el depășește domeniul
tacticului, submarinul reprezentând o capabilitate strategică
foarte importantă în domeniul luptei navale pentru controlul
spațiului maritim. La nivelul Forțelor Navale Române, tradiția
acestei arme este continuată prin pregătirea la bordul submarinului
„Delfinul”, precum și prin participarea cu ofițeri și maiștri
militari de marină la cursuri și module de instruire la bordul
submarinelor partenerilor străini. Ulterior absolvirii cursurilor de
acest tip, personalul participant este implicat în procesul de
adaptare a actelor normative specifice deja existente la nivelul
Forțelor Navale Române și a elementelor doctrinare din domeniul
folosirii în luptă a submarinelor, precum și din perspectiva
luptei împotriva acestora. Printre colaborările în domeniul
instruirii submariniștilor români alături de militarii aliați,
pot aminti modulele de pregătire organizate de Forțele Navale ale
Portugaliei, la care participăm din anul 2023 și care cuprind
inclusiv exerciții realizate în imersiune la bordul submarinelor
din dotarea acestora.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Contraamiralul Marcel Neculae. FOTO: Forțele Navale Române
Se spune că un
singur submarin poate ține la distanță o întreagă flotă de
suprafață. Cât de repede putem forma o nouă generație de „lupi
de mare”, având în vedere că am pierdut mai mult sau mi puțin
expertiza practică odată cu conservarea submarinului Delfinul?
În principiu,
pentru formarea unui specialist în lupta submarină sunt necesare
aproximativ 12 luni pentru un modul de instruire teoretică, cu o
durată de jumătate de an, și un modul de instruire practică, la
bordul submarinului, cu aceeași durată. Cum aminteam, Forțele
Navale Române nu au sistat pregătirea de stat major după ieșirea
Submarinului „Delfinul” din operativitate, astfel încât
dispunem de cadre militare pregătite în vederea exploatării
anumitor tipuri de submarine în siguranță și la standarde NATO.
Ce facilități avem la Constanța și Mangalia
Sunt facilitățile
de la Constanța și Mangalia pregătite să găzduiască și să
asigure mentenanța submarinelor de ultimă generație, sau avem
nevoie de investiții masive în infrastructura de mal înainte ca
navele să ajungă?
Nu în totalitate,
dar avem timpul necesar dezvoltării acestor facilități până la
intrarea submarinelor în dotarea Forțelor Navale și voi detalia
acest lucru. Din experiența anilor trecuți privind lucrările de
mentenanță executate la submarinul „Delfinul”, acestea au
constat în lucrări specifice procesului de andocare pentru
întreținere și reparații la corp, respectiv la instalațiile
necesare asigurării vitalității și propulsiei navei. De asemenea,
în structuri proprii de execuție a mentenanței, au fost executate
și lucrări de mentenanță pentru sistemele de armament de la bord.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În perspectiva
asigurării mentenanței pentru tipurile noi de submarine care ar
urma să intre în dotarea Forțelor Navale Române, va fi necesară
instruirea personalului propriu pentru executarea mentenanței la
nivel operațional, precum si pentru perfecționarea specialiștilor
din cadrul șantierelor navale pentru executarea mentenanței de
nivel complex.
În acest moment,
șantierele navale au infrastructura necesară andocării
submarinelor pentru executarea lucrărilor la o anumită gamă de
componente, cum ar fi corpul și instalațiile energetice și
auxiliare, însă mai puțin pentru lucrările de mentenanță a
sistemelor de luptă, pentru care pot dezvolta capacități prin
transferul de tehnologie de la producătorii submarinelor în cadrul
unor contracte de sprijin logistic integrat.
Forțele Navale
Române au în vedere dezvoltarea portului militar Constanța,
proiect care include construcția și amenajarea unui nou cheu
militar în zona digului de sud al portului Constanța. Proiectul,
care presupune transferul unei suprafețe din administrarea
Ministerului Transporturilor în cea a MApN, va asigura o nouă zonă
de acostare, atât pentru capabilitățile actuale sau care vor intra
în înzestrarea Forțelor Navale Române, cât și pentru cele ale
aliaților, precum și o serie de facilități de infrastructură
portuară care vor fi realizate la ultimele standarde în domeniu.
Lista de „cumpărături” pentru Forțele Navale Române
E suficient
pentru Forțele Navale Române să se achiziționeze acea corvetă
ușoară din Turcia sau e nevoie de mai mult? Ce tehnică militară
ar urma să ajungă în dotarea forței navale?
Conflictele navale
în desfășurare ne arată cât de „rapid consumabilă” poate fi
o flotă în fața unei puteri navale superioare. Achiziția corvetei
ușoare este doar o etapă a unui program de achiziții complex și
multianual desfășurat de Forțele Navale Române. Chiar dacă
navele din dotare au fost construite în anii 1980-1990, acestea au
trecut prin ample lucrări de modernizare, proiecte care au prelungit
durata de viață a acestora și care le-au adaptat pentru a răspunde
eficient standardelor NATO și actualelor provocări de securitate
din regiunea Mării Negre. Așadar, intrarea în serviciu a corvetei
HISAR reprezintă numai unul dintre pașii importanți realizați în
procesul de dezvoltare și modernizare a Forțelor Navale Române,
care cuprinde și următoarele programe de înzestrare: Sistem
Instalații Mobile de lansare care urmărește dotarea Forțelor
Navale cu un sistem de apărare la coastă cu rachete anti-navă NSM
(Naval Strike Missile) – în derulare cu termen livrare anul 2026 –
finanțare de la bugetul de stat. Două elicoptere pentru lupta la
suprafață H215M – contract în derulare, cu termen de livrare
anul 2029 – finanțare de la bugetul de stat. Vehicule de asalt
amfibiu – AAV7 – contract în derulare cu termen de livrare anul
2027, pentru achiziția a 65 de astfel de vehicule – finanțare de
la bugetul de stat.
Autovehicule tactice blindate de tip ușor –
prin acest contract încheiat la nivelul Ministerului Apărării
Naționale, Forțelor Navale le-au fost repartizate un număr de 132
autovehicule tactice de tip ușor cu termen de livrare începând cu
anul 2028. Sisteme V-BAT – achiziția unui sistem cu patru UAV-uri,
cu decolare pe verticală pentru folosirea la bordul navelor –
finanțare din fonduri externe nerambursabile. Navă de patrulare
maritimă – prevede dotarea cu două nave de patrulare maritimă,
program propus în programul Readiness 2030, iar pentru finanțare
este folosit instrumentul SAFE (Security Action for Europe). Vedetă
de intervenție rapidă pentru scafandri – prevede dotarea cu două
nave de intervenție rapidă pentru scafandri, program propus în
programul Readiness 2030, pentru finanțare fiind folosit
instrumentul SAFE. Sisteme de lansare a rachetelor NSM – prevede
dotarea unui număr de șapte nave din Forțele Navale cu sisteme de
lansare ale rachetelor navă-navă NSM (două nave purtătoare de
rachete, două fregate, două nave de patrulare maritimă și corveta
ușoară clasa HISAR), program propus în programul Readiness 2030,
iar finanțare prin instrumentul SAFE.
Sistem de apărare antiaeriană
foarte apropiată, cu capabilități C-UAS și C-RAM (Millennium) –
prevede dotarea fregatelor T 22 R cu sisteme de apărare apropiată
(CIWS Close In Weapon System), prin instrumentul SAFE. Corveta
multi-modulară europeană (MMPC) – Forțele Navale Române și-au
exprimat intenția de a participa la Programul Corveta Europeană în
colaborare cu Italia, Spania, Franța și Grecia, având ca obiectiv
final construirea a patru corvete în șantiere navale din România
în perioada 2031-2034. Submarin împotriva țintelor de suprafață
și subacvatice – prevede dotarea Forțelor Navale cu două
submarine cu finanțare de la bugetul de stat după anul 2037.
Sisteme de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată/rază foarte
scurtă de acțiune, portabil MANPAD – MISTRAL 3 – programul
presupune dotarea FN cu un număr de 69 de sisteme MISTRAL 3 și 276
de rachete.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Cât de sigure sunt bătrânele fregate
Fără corvete
noi, cel puțin în acest moment, greul cade pe fregatele „Regina
Maria” și „Regele Ferdinand”. Până unde se poate merge cu
prelungirea resursei de viață a acestor nave fără a pune în
pericol siguranța echipajelor în cazul unui conflict real?
Siguranța
echipajelor este relativă și depinde foarte mult de intensitatea
conflictului și de tipurile de armament folosite în luptă. În
prezent, Forțele Navale Române participă la operații și misiuni
colective de intensitate redusă, dar au planificat dotarea navelor
cu mijloace moderne de propulsie și de ducere a luptei. Astfel,
pentru prelungirea duratei de viață a fregatelor T 22 au fost luate
o serie de măsuri care vor ajuta din punct de vedere constructiv la
prelungirea duratei de viață a acestora până în anii 2035.
Dintre acestea, aș putea aminti următoarele: andocarea navelor în
Șantierul Naval Constanța pentru reparații la corpul navei.
Sistemul de propulsie al navei a fost modernizat prin reparația
capitală a sistemului de propulsie de forță compus din turbine
Olympus. De asemenea, sistemul de propulsie de croazieră a fost
modernizat prin înlocuirea turbinelor Tyne cu turbine ST 40 M. Sunt
în curs de inițiere proiecte de modernizare a sistemelor de
propulsie, energetice, de navigație, de comunicații și satelitare,
precum și a spațiilor de hrănire de la bordul navelor.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Există planuri
concrete pentru a dota fregatele actuale cu sisteme de rachete
moderne, anti-navă și anti-aeriene, ca soluție de avarie, sau ele
vor rămâne platforme axate principal pe lupta anti-submarin?
Scopul Forțelor
Navale este acela de a avea platforme capabile să acționeze în mai
multe medii de luptă. Pentru consolidarea capabilităților
antisubmarin, la bordul navelor se va finaliza, pe parcursul anului
2026, instalarea unui sonar tractat cu frecvență joasă (LFATS),
care va ajuta la descoperirea submarinelor la distanțe sporite.
Pentru a rămâne relevante din punct de vedere operațional,
fregatele T 22 vor fi modernizate incremental prin instrumentul SAFE.
Acestea vor fi dotate cu rachete NSM, care vor conferi acestor
platforme posibilitatea de a executa lovituri împotriva țintelor
navale dincolo de linia orizontului. Protecția antidronă a navelor
va fi asigurată prin montarea unui sistem modern antiaerian care
acoperă întreaga gamă de operații antidronă: detecție,
monitorizare și angajare ținte.
Ce facem să nu fim luați prin surprindere
Sistemele NSM
sunt considerate „game changers”. Cât de mobilă este, de fapt, apărarea noastră de coastă? Putem reloca rapid aceste sisteme pe
brațul Chilia sau în zonele sensibile din Delta Dunării în caz de
necesitate?
Sistemul SIML
(Sistem Instalații Mobile de lansare) bazat pe racheta NSM a fost
conceput prin design pentru a beneficia de o mobilitate superioară,
acesta fiind principiul luptei armate, având posibilitatea de a se
deplasa pe litoralul românesc într-un interval de câteva ore.
Pentru poziționare în zona lagunară a Deltei Dunării. Forțele
Navale Române dispun de nave specializate în executarea
transportului pe fluviu.
Se vorbește mult
despre arme, dar mai puțin despre „ochii” lor. Cum stăm la
acest capitol și ce radere de ultimă generație și drone de
recunoaștere navală avem pentru a asigura o imagine completă la peste 100 de mile de țărm?
Forțele Navale
Române, prin structurile din compunere, execută permanent misiuni
de culegere a datelor pentru realizarea imaginii recunoscute a Mării
Negre. Pentru desfășurarea acțiunilor de acest tip, utilizăm, în
mod sistematic, cele trei elicoptere Puma Naval IAR-330 din cadrul
Grupului 256 Elicoptere, subordonat Flotei, aparate de zbor, pe care
noi, marinarii militari, le numim „ochii din cer” ai fregatelor
„Regele Ferdinand” și „Regina Maria”. Aceste elicoptere
navalizate sunt integrate în organica fregatelor T 22 R (F-221 și
F-222) și reprezintă o capabilitate deosebit de importantă în
vederea executării misiunilor de monitorizare și supraveghere a
zonei de responsabilitate. În plus, Forțele Navale Române
colaborează cu celelalte state NATO care au dislocate capabilități
aeriene de patrulare maritimă (MPA) în regiunea Mării Negre și
care execută misiuni de culegere a datelor în vederea realizării
unei imagini cât mai ample și mai bine documentate a flancului
estic al Alianței-Nord Atlantice.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În privința
acestui domeniu, al monitorizării aeriene, la nivelul Forțelor
Navale Române sunt desfășurare diferite programe de înzestrare,
atât cu aparate de zbor noi, amintesc cele două elicoptere cu
capabilități de luptă la suprafață de tip H215M, care vor intra
în serviciu până la sfârșitul anului 2029, cât și cu sisteme
fără pilot cu decolare și aterizare pe verticală (V-BAT),
echipamente radiotehnice și sisteme moderne de comunicații. Pentru
a realiza ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance), adică
pentru a colecta, analiza și disemina informații, în vederea
sprijinirii procesului de luare a deciziilor și a eficienței
operaționale, Forțele Navale Române au în dezvoltare diferite
programe astfel: sistemele V-BAT, sistemele de cercetare maritimă,
sistemele autonome ISR de suprafață ( USV – Unmanned Surface
Vehicle) și sistemele autonome ISR subacvatice (UUV – Unmanned
Underwater Vehicle).
Ce ne-ar mai trebui
Vorbind despre
armele care ne lipsesc și „Orchestra Navală” există percepția
că multe dintre navele noastre au o protecție limitată împotriva
atacurilor cu rachete de croazieră sau drone kamikaze. Cât de
critică este lipsa sistemelor de tip CIWS (Close-In Weapon System)
în dotarea curentă?
Și în acest caz
răspunsul depinde de situația din zona maritimă de ducere a
luptei, tipul, numărul și saturația vectorilor de atac folosiți.
Operațiile de mare intensitate aflate în derulare (e.g. Aspides,
Epic Fury, Coaliția maritimă europeană pentru apărarea Ciprului)
ne furnizează lecții care trebuie învățate și aplicate la
specificul național. Scufundarea crucișătorului „Moskva” în
aprilie 2022 de către Forțele Armate Ucrainiene, oferă lecții
învățate care exemplifică importanța senzorilor împotriva
țintelor aeriene. Crucișătorul „Moskva” beneficia de apărare
antiaeriană stratificată formată din rachete aer-aer cu rază
medie și lungă de acțiune, suplimentate de un sistem de apărare
apropiată format din șase tunuri. Deși aceste tunuri sunt
considerate a fi foarte eficiente împotriva țintelor aeriene,
senzorii navei nu au detectat rachetele care au dus la scufundarea
sa. Dronele navale de suprafață ucrainiene au distrus cu succes mai
multe nave din flota rusă a Mării Negre, dovedind încă o dată
importanța acestui tip de armă în forțele navale moderne.
Pentru a asigura un
raport echilibrat al costului între vectorul de lovire și
mijloacele de protecție, este necesară distrugerea dronelor de
suprafață/aeriene cu ajutorul unui sistem artileristic tip CIWS
(Close-in Weapon Systems). Forțele Navale Române au în dotare
sisteme de apărare antiaeriană, care pot face față din punct de
vedere artileristic la asaltul unor drone kamikaze. Modernizarea
navelor trebuie să includă nu numai achiziția de arme noi, ci și
de integrarea acestora cu un sistem de management al luptei. De
asemenea, FNR au în derulare un program ce prevede dotarea
elicopterelor IAR-330 Puma Naval cu radare performante de
supraveghere maritimă.
Recent am
achiziționat vânătoare de mine din clasa Sandown de la britanici.
Sunt acestea suficiențe pentru a curăța culoarele comerciale de
transport cereale sau avem nevoie de o flotilă mult mai extinsă de
nave de deminare robotizate?
Navele specializate
aflate în dotarea FNR pot asigura lupta contra minelor în zona de
responsabilitate a FNR, dar trebuie avut în vedere că acest tip de
operație se execută prin efortul conjugat al statelor riverane
Mării Negre (e.g. Grupul operativ pentru combaterea minelor marine
BGR-ROU-TUR).
Pe lângă cele două
nave vânătoare de mine achiziționate recent, Forțele Navale
Române mai au în dotare patru nave cu capabilități de luptă
contra minelor. Aceste nave au parcurs un amplu proces de
modernizare, iar în acest moment deținem o structură modernă,
flexibilă, capabilă sa acopere întreaga zonă de responsabilitate
în vederea asigurării libertății de navigație. Cel mai recent
exemplu este participarea dragorului maritim 30 „Sublocotenent
Alexandru Axente” în inițiativa regională MCM Black Sea în anul
2025, sau al puitorului de mine 274 „Viceamiral Constantin Bălescu”
care a asigurat comanda pentru gruparea de luptă contra-minelor
SNMCMG 2, timp de șase luni în anul 2024, în Marea Mediterană,
sau ca navă de comandament în cadrul MCM BS TG.
În perspectivă,
pentru creșterea capacității de reacție, Forțele Navale au în
vedere modernizarea acestor platforme cu drone autonome prin
programul european PESCO MAS MCM, care reprezintă viitorul
acțiunilor de luptă contra minelor.
Exemplul Ucrainei
Ucraina, practic
fără o flotă clasică de mari dimensiuni, a scos nave rusești din
luptă folosind asimetria. Ce învățăm noi din asta: mai avem
nevoie de nave mari, „ținte ușoare”, sau viitorul Forțelor
Navale Române stă în nave mici, rapide și autonome?
Atât timp cât
statele Alianței Nord Atlantice își mențin navele cu echipaj uman
în cadrul forțelor navale, România trebuie să rămână aliniată
politicii comune de înzestrare și operare. Accentuez din nou faptul
că lupta navală din zona Orientului Mijlociu se duce cu grupări de
nave cu echipaj uman și mijloace robotice. În domeniul luptei
navale nu s-a atins maturitatea necesară unei folosiri exclusive a
mijloacelor robotice.
Putem observa că
Forțele Navale ale Ucrainei, prin folosirea cu succes a dronelor în
Marea Neagră, au obținut cel mai mare grad de control al mării. Au
interzis accesul forțelor navale rusești în zona de vest a Marii
Negre, însă, acest lucru nu garantează exploatarea cu succes a
resurselor din ZEE. Platformele petroliere ale Ucrainei din Marea
Neagră au fost bombardate și şi-au schimbat posesia între Rusia
și Ucraina de mai multe ori, războiul asimetric cu drone condus de
Ucraina neputând garanta exploatarea cu succes a resurselor din
Marea Neagră.
Securitatea
energetică a României prin exploatările din ZEE nu poate fi
garantată prin tactici de război asimetric, Forțelor Navale Române
revenind misiunea de a asigura protecția infrastructurii energetice
off-shore cu ajutorul unor platforme navale care pot asigura o
prezență continuă în zona de responsabilitate și care pot
asigura cel puțin un control limitat al mării.