Statul român a finalizat recent tranzacția prin care a preluat Portul Giurgiulești, o achiziție de circa 95 de milioane de euro. Această achiziție poate fi privită nu ca o tranzacție comercială, ci ca una strategică. Ea este menită să aducă Republica Moldova în spațiul de securitate românesc şi, într-un sens mai larg, european.
Tranzacția s-a realizat prin Administrația Fluvială a Dunării de Jos (AFDJ) Galați, a Portului Giurgiulești, unicul din Republica Moldova. Vânzătorul este Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Instituția deținea controlul total al portului, după ani de litigii între investitorii privați.
– articolul continuă mai jos –
Miza critică a portului este, înainte de toate, una energetică. Portul Giurgiulești reprezintă poarta principală prin care Republica Moldova importă carburanți. În prezent, căile tradiționale de aprovizionare din est sunt blocate sau nesigure. Astfel, fără terminalul petrolier de la Dunăre, economia și mobilitatea Moldovei ar fi, practic, terminate. Şi aşa, în contextul internaţional actual cauzat de războiul din Iran şi blocarea Strâmtorii Hormuz, Moldova a trecut şi încă trece prin momente foarte grele. Țara vecină are stocuri de carburanţi pentru doar câteva zile şi riscând penurie în benzinării.
Prin acest port, Chișinăul poate primi necesarul de motorină și benzină din mai multe surse – cu predilecţie motorină, ca să asigure funcționarea utilajelor agricole și a transporturilor critice. Controlul românesc asupra acestui flux garantează că aprovizionarea nu va fi întreruptă de interese ostile, ruseşti sau altele.
Consecințele achiziției Portului Giurgiulești
Achiziția transformă punctul Galați-Giurgiulești într-un hub logistic, cu mai multe consecințe.
În primul rând, ar fi vorba de securitate, adică România elimină riscul ca portul să fie cumpărat de entități paravan controlate de grupuri de interese rusești.
În plus, România își asumă rolul de garant al stabilității Republicii Moldova, controlând singura ieșire la apă a statului vecin.
Se creează apoi o punte între ecartamentul feroviar larg și cel european, esențială pentru „Culoarele Solidarității” care transportă cereale ucrainene şi prin care ucrainenii primesc tot felul de ajutoare din Vest.
Aici, trebuie menţionat că există şi un risc, anume ca acest punct logistic să intre sub atenţia sporită a armatei ruseşti, care ar putea considera că acest port joacă un rol important în arhitectura războiului şi, prin urmare, să acţioneze în consecinţă.