25 Aprilie 2026, 10:57
Redacţia PiataAuto.md
De multe ori se spune că o maşină păstrată şi exploatată mai mult timp, cu mentenanţa corectă, poate fi neaşteptat de benefică pentru mediu din perspectiva că nu se generează alte emisii pentru fabricarea altei maşini decât atunci când prima e cu adevărat uzată. Pe lângă asta, mulţi proprietari de maşini, fie că au fost cumpărate noi, sau la mâna a doua, sunt perfect satisfăcuţi în a deţine o maşină mai mult timp, dacă aceasta e perfect funcţională şi le poate acoperi toate necesităţile. Totuşi, proprietarii britanici ai maşinilor mai vechi de 9 ani se plâng că taxele exorbitante, şi injuste în viziunea lor, îi forţează să caseze maşini perfect funcţionale, informează publicaţia CarUp cu referire la presa britanică.
Cea mai mare problemă cu taxele exorbitante din Marea Britanie o au maşinile fabricate între 2001 şi 2017, cărora li se aplică taxe calculate în funcţie de diapazonul de emisii CO2, astfel încât maşinile cu motoare un pic mai mari pot ajunge cu uşurinţă să depăşească o taxă anuală de 710-735 lire, ceea ce echivalează cu 820-850 lire, doar din cauza emisiilor CO2.
Perioada foarte specifică din 2001 până în 2017 e cauzată de două actualizări legislative care au avut loc în acei ani, iar asta a schimbat modul în care sunt taxate maşinile de până atunci şi de după atunci. Maşinile fabricate până în 2001 sunt taxate în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, iar cele de după 2001 au trecut deja la taxele anuale raportate la CO2-ul emis, înscris în fişa tehnică originală a acestei maşini. Totuşi, când maşina împlineşte 20 de ani, ea poate solicita să fie taxată pe criterii istorice, deci efectiv cele mai costisitoare maşini în taxele anuale în Marea Britanie au devenit acum cele cu vârstă cuprinsă între 9 şi 20 de ani, fabricate între 2006 şi 2017.
Maşinile fabricate după 2017 au o taxă de CO2, mult mai mare, dar plătită doar în primul an, efectiv la achiziţie, după care taxa anuală e fixă, la aproximativ 190 lire pe an, indiferent de tipul motorului.
Ei bine, de ce se simte mai acut acum această problemă pentru proprietarii britanici? Pentru că până acum aceste maşini aveau o vârstă mai mică, spre exemplu 5-7 ani, şi taxele mai mari păreau cumva justificate în raport cu valoarea maşinii. Dar pe măsură ce aceste maşini e învechesc, pe piaţa din Marea Britanie, cu volan pe dreapta, ele se depreciază în preţ mult mai rapid, iar acum se ajunge tot mai des în situaţia în care valoarea de piaţă a unei maşini de 9-20 ani poate fi de 1.000-2.500 lire, în timp ce taxa anuală e de 710 sau 735 lire, o cotă imensă faţă de valoarea de piaţă a maşinii.
La astea se mai adaugă şi costurile exorbitante de asigurare, care urmează o curbă paradoxală — cu prime mai scumpe în primii 3 ani, după care asigurarea devine progresiv mai ieftină, iar în zona vârstei de 8-12 ani asigurarea creştere din nou, din motive de riscuri de securitate.
Astfel, proprietarii britanici ai maşinilor fabricate între aceşti ani se pomenesc în situaţia în care plătesc taxe anuale apropiate de valoarea de piaţă a maşinii şi sunt forţaţi practic de acest sistem să caseze maşini perfect funcţionale, pentru a-şi cumpără altele noi sau cel puţin mai noi, pentru a avea taxe mai mici. Şi mulţi spun că sistemul e absolut injust, or, dacă ai o maşină fabricată în 2018 poţi plăti 190 lire în taxe anuale, iar dacă ai una fabricată în 2017, poţi plăti 715-735 euro dacă maşina are un motor un pic mai mare.
Iar când spunem un motor un pic mai mare, de referim la bariera de 225 şi 255 g/km de CO2 emis. Cea de 255 ar fi aplicabilă unor motoare de 2,5 litri şi mai mult, fabricate în acele timpuri, însă cea de 225 g/km se putea întâlni uneori şi la motoare de 2,0 litri, mai ales dacă maşina era un pic mai mare.
Aceste maşini pot fi deci, sedanul, break-uri sau SUV-uri absolut normale, break Volvo XC90 de primă generaţie, V70, Mercedes E-Class, etc. Chiar şi Volvo XC60 din prima generaţie are multiple motorizări ce emit peste 225 g/km. Până şi VW Tiguan 2,0 TSI 4MOTION din prima generaţie avea 230 g/km în emisii CO2. Deci, nu e vorba neapărat de maşini ultraperformante cu motoare mari, ci inclusiv maşini uzuale, multe din ele la preţ raţional, care au ajuns să fie taxate scump.
Dacă aceste maşini emit sub 200 g/km, taxa e de 385 lire. Dacă se trece de la 201 până la 225, taxa e de 415 lire, iar imediat ce se grece cu măcar 1 g/km de 225, taxa creşte brusc la 715 şi apoi mai face un salt la 735 după 255.
Unii britanici spun că aceste maşini de 9-20 ani sunt deţinute inclusiv de oameni cu o vârstă mai mare, eventual la pensie, care circulă mai puţin cu ele. Unul din britanici declara pentru presă că el circulă maxim 1.600 km anual şi plăteşte peste 700 lire în taxe de CO2, ceea ce i se pare absurd.
Pe lângă asta, principala nemulţumire a proprietarilor britanici e că sistemul e impune să caseze maşini bune, funcţionale, care arată bine estetic şi sunt într-o stare tehnică bună, care trec ITP-urile de fiecare dată şi care sunt fiabile, practice şi plăcute.
Într-un asemenea context, forţarea casării unor maşini bune nu pare a fi deloc raţională din punct de vedere al ecologiei, pentru a economisi câteva grame de CO2 la kilometru, dar a induce tone de emisii noi prin fabricarea altei maşini în loc.
Iar toată această stricteţe faţă de câteva grame de CO2 emis în plus pare şi mai absurdă când ne amintim de articolul nostru de acum două zile, în care scriam că producătorul finlandez Wartsila va livra 40 de motoare navale imense pentru un centru de date din SUA, care vor genera împreună emisii echivalente cu 1 milion de maşini europene. Prin urmare, pe o parte a globului proprietarii de maşini sunt taxaţi exorbitant pentru câteva grame de CO2 emise de maşinile lor, iar de cealaltă parte a globului un singur asemenea proiect generează emisii CO2 cât 1 milion de maşini.
0
2,957
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT