Zoom
Nicușor a trecut de partea Americii, lăsîndu-i Franța lui Bolojan
Duse sînt zilele cînd președintele Nicușor tîra România spre Franța și declara că dacă se vor retrage americanii de la Kogălniceanu vor veni în loc europenii. După ce a luat parte la Consiliul pentru Pace al lui Trump, cînd a vrut să dea mîna cu POTUS și erau să-l bată badigarzii, lucrurile s-au schimbat. Schimbarea s-a petrecut în culise, în spatele scenei oficiale pe care Nicușor făcea gafe de plasament, rîdea prostește și dădea din mîini cu vechea lui încredere în bolile copilăriei.
Generalul în rezervă Lucian Pahonțu, șeful civil (și, deci, ilegal) al SPP, omul pe care Nicușor a ajuns să-l considere indispensabil și să-l desemneze antrenor al echipei lui de consilieri amatori, a reușit să-i pună o vorbă bună la structurile de securitate americane. Și așa Nicușor a sărit, cu mișcările lui stîngace, din barca Franței și a Europei în barca SUA.
Ca să existe o dovadă imediată a noului devotament, Nicușor a organizat o ședință CSAȚ unde s-a decis că România va primi pe teritoriul ei avioanele de realimentare americane și alte echipamente militare necesare pentru războiul din Iran. Răspunsul dinspre Washington n-a întîrziat: Donald Trump a scos România de pe lista statelor europene pe care vrea să le pedepsească pentru nerușinarea de a nu-i fi dat un ajutor pe care nu l-a cerut.
Mai mult, cînd Emmanuel Macron a propus extinderea umbrelei nucleare franceze asupra statelor din estul Europei, Nicușor a zis că „România, ca toate țările NATO, este sub umbrela nucleară NATO oferită de Statele Unite“. Apoi a adăugat: „În relația cu Franța, noi avem un parteneriat strategic. Acest parteneriat este într-o extindere și mă opresc aici“. Și, spun surse de la Cotroceni, Nicușor chiar s-a oprit în ceea ce privește parteneriatul cu Franța.
Descoperim asta și sub pojghița declarațiilor lui de politică internă. Cînd se referă la partidele coaliției PSD-PNL-USR-UDMR, Nicușor nu mai zice „partide pro-europene“, ci „partide pro-occidentale“. Ia să-l ascultăm: „Am avut toată ziua de azi consultări cu partidele pro-occidentale din actuala Coaliție“. Sau: „Vom avea nevoie de dialog între forțele politice pro-occidentale“. Sau: „Nu se pune în discuție direcția pro-occidentală a României“. Sau: „Exclud o guvernare cu forțe anti-occidentale“. Etc.
Asta pentru că în expresia „pro-occidentale“ încap și SUA, nu doar UE. Nicușor a mutat accentul de pe Europa pe America, sperînd că prinde un loc în inima capricioasă a lui Trump. Numai că pentru un asemenea achievement e nevoie să dea dovezi suplimentare de loialitate. De pildă, să reconsidere AUR, partidul care are legături vizibile cu MAGA, gruparea radicală a susținătorilor lui Trump. Nicușor se ține deocamdată tare pe poziții și zice că: „Nu voi susține un guvern în care să facă parte AUR“. Dar, pe măsură ce criza guvernamentală îi slăbește poziția, părerile i se înmoaie: „AUR are multe defecte, dar este totuși un partid“.
Cu sau fără AUR, Nicușor a trecut de partea Americii, lăsînd Franța și Europa în seama lui Bolojan. Bolojan primește, astfel, un cadou neprețuit de politică externă, după cadoul de politică internă făcut de PSD, care și-a retras miniștrii din Guvern. În acest moment, Bolojan are un culoar politic consolidat, devine adversarul lui Nicușor la prezidențialele următoare, un adversar pe care, însă, Nicușor, din calcule americane și locale, ar putea fi obligat să-l sprijine în războiul cu PSD, folosind, la o adică, sprijin parlamentare de la AUR.
Un haos autentic, românesc, pe care mintea de olimpic a lui Nicușor îl poate încîlci și mai tare.
715 vizualizări