Ministrul de Externe, Oana Țoiu, s-a întâlnit la Washington cu secretarul de stat american, Marco Rubio, demontând în mare măsură teoria răcirii relației cu SUA. Astfel, politica externă a României arată tot mai interesant. Acuzată de o parte a opiniei publice de
obediență în relațiile cu unele state precum Franța, România
pare că vrea să se apropie de SUA. Trei cunoscuți politologi
arată, într-o analiză pentru „Adevărul”, în ce măsură ne
reapropiem de Washington și cum ar trebui apreciată întâlnirea
Țoiu – Rubio.
Președinții Trump și Macron la Casa Alba. FOTO: The White House
Ministrul
Afacerilor Externe din România, Oana Țoiu, și secretarul de stat
American, Marco Rubio, au avut miercuri, 8 octombrie, o întâlnire
bilaterală în care au abordat subiecte ce țin de securitatea
europeană și despre investițiile americane în România. Faptul că
a fost prima întâlnire la nivel înalt între un ministru român și
al doilea cel mai important reprezentant al Administrației Trump, a
fost perceput de către unii analiști politici ca o nouă apropiere
a României de SUA sau chiar ca o schimbare de paradigmă, în
condițiile în care din 2025 Bucureștiul a părut mai aplecat spre
o relație cu Bruxelles-ul și Parisul. Dintr-o perspectivă, România
începe să arate mai multă personalitate și o politică
interesantă, nuanțată.
Spre
exemplu, dacă România a votat la ONU alături de Franța și de
celelalte state membre ale UE pentru un stat palestinian, în ce
privește politica de securitate continuăm să fim mai apropiați de
Washington.
Am votat cu Franța și anti SUA la Consiliul de Securitate al ONU
Pentru
a descifra cât mai corect semnalele întâlnirii dintre Țoiu și
Rubio, „Adevărul” apelează la expertiza a trei cunoscuți
politologi, Flavius Caba, Ștefan Popescu și Radu Albu Comănescu.
Flavius
Caba, expert în Orientul Mijlociu și președinte al think-tank-ului
Middle East Political and Economic Institute, amintește că România
a votat în Consiliul de Securitate al ONU alături de Franța și
aparent împotriva SUA, în cauza palestiniană. În această speță,
Statele Unite au rămas de partea Israelului. Pe de altă parte,
expertul nuanțează.
„România,
chiar dacă a recunoscut Palestina și inclusiv Organizația de
Eliberare a Palestinei, a menținut și acea relație cu Israelul.
Românii, adică evreii israelieni de origine română, sunt pe locul
patru ca număr în Israel. Deci comunitatea noastră este o
comunitate relevantă în Israel”, spune Caba.
Flavius
Caba amintește și că anterior România s-a raliat poziției
americane. Așa a apărut inclusiv scandalul mutării Ambasadei României din Israel la Ierusalim, deși până la urmă aceasta a rămas la Tel Aviv.
„În
ultimii ani am văzut că România a avut alte abordări nuanțate
față de această poziție, și aș aduce în discuție două
elemente fundamentale. Și anume că România a votat împotriva
admiterii Palestinei la UNESCO în noiembrie 2011, și în 2017, când
Donald Trump a anunțat acea mutare a ambasadei SUA la Ierusalim.
Atunci au existat discuții destul de contradictorii și contondente
în mediul nostru politic referitor la o posibilă mutare a Ambasadei
României la Ierusalim. Deci poziția noastră a evoluat, s-a
transformat într-o mediere, într-o poziție nuanțată probabil, în
contextul actual al apartenenței la anumite structuri și parteneri,
adică de la NATO în Uniunea Europeană. Dar Uniunea Europeană, am
văzut, nu are o voce unitară privind această politică”,
punctează Flavius Caba.
România preferă „umbrela” nucleară americană celei franceze
Totuși,
faptul că România a votat de curând în Consiliul de Securitate al
ONU toate propunerile Franței nu înseamnă că România s-a lepădat
de SUA. Deși există voci mai critice care susțin că relațiile cu
Washingtonul au ajuns la cel mai de jos nivel, lucrurile nu stau
chiar așa. O demonstrează amintita vizită a Oanei Țoiu, dar și
faptul că România contează mult, cel puțin în privința
asigurării propriei securități, pe Statele Unite ale Americii.
Politologul Radu Albu Comănescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai
din Cluj, a relatat un detaliu interesant cu privire la reacția
României atunci când Franța, prin vocea președintelui Emmanuel
Macron, a propus unor țări europene extinderea umbrelei nucleare
franceze asupra întregii Uniuni Europene. În timp ce țări ca
Polonia și statele baltice s-au grăbit să accepte oferta, România
a dat un răspuns mai degrabă negativ ofertei Parisului.
„Macron
a propus extinderea scutului nuclear francez pentru a proteja Europa,
inclusiv România, ca parte a conceptului de «autonomie strategică».
Răspunsul la nivel de Uniune a fost amabil, interesat, dar moderat.
România a respins în martie 2025 ideea unei „cupole nucleare”
franceze, considerând că garanțiile de securitate existente, în
principal prin NATO și parteneriatul strategic cu SUA, sunt
suficiente. Această poziție reflectă preferința României pentru
umbrela nucleară americană, care este mai robustă datorită
arsenalului nuclear al SUA și prezenței sale strategice globale; în
plus, atestă o prudentă distanţă faţă de fluctuaţiile şi
ambivalenţa relaţiei franco-române din ultimii 25 de ani,
comparativ cu stabilitatea legăturilor politice cu Washingtonul”,
a spus Radu Albu Comănescu.
Ce aduce nou întâlnirea dintre Oana Țoiu și Marco Rubio
Analistul
de politică externă Ștefan Popescu consideră că întâlnirea
Țoiu – Rubio arată că statul român face eforturi pentru a se
apropia de Statele Unite ale Americii. Vestea bună este că
Washingtonul continuă să aibă interese în regiunea Mării Negre,
iar România poate avea o valoare strategică importantă.
„Această
întâlnire ne-a adus niște clarificări, iar aici le-aș lua în
ordine. Prima este restabilirea contactului la nivel de miniștri de
externe după ce ultima întâlnire de acest gen a avut loc în vara
anului 2024 între Anthony Blinken (secretarul de stat american de
atunci – n.r.) și Luminița Odobescu (fostul ministru de Externe –
n.r.). A
doua clarificare este legată de tonul foarte diluat cu privire la
Rusia. La un moment dat, în mesajul postat de doamna ministru, se
spune că prezența militară americană ne apără de eventuale
intruziuni. Este vorba de o aluzie la Rusia, însă fără accentele
cu care ne-am obișnuit în comunicarea domniei sale legate de
subiect din țară sau din instanțele europene. Iar a treia este
legată de menționarea Mării Negre, care ne arată că Marea Neagră
rămâne în continuare utilă pentru Washington, dar în cu totul
altă paradigmă, și anume reorientarea ei către Orientul
Mijlociu”, explică Ștefan Popescu.
În
ce privește perspectivele pentru relațiile româno-americane,
acestea arată rezonabil, consideră expertul. Asta nu înseamnă că nu
mai este mult de lucru la aceste relații bilaterale.
„Eu
cred că deja și bronzul este bun, nu numai aurul, medalia de aur.
Și cu bronzul ești pe podium. Este clar că există o ierarhizare
dacă ne uităm la faptul că președintele Finlandei se întâlnește
pentru a treia oară cu Donald Trump, din 20 ianuarie și până
acum. Dacă ne uităm că președintele polonez Navrowski la două
săptămâni a fost primit la Casa Albă. Și n-a avut nevoie de
șapte, opt luni, cum anunță administrația românească, pentru a
pregăti bine agenda unei întâlniri. O asemenea explicație nu stă
în picioare, pentru că dacă tu ești partener strategic n-ai
nevoie de luni de zile ca să știi ce să pui într-o agendă
relevantă pentru cea mai importantă relație bilaterală pe care o
ai”, mai spune Ștefan Popescu.
Multe semne de întrebare, dar și o certitudine
Certitudinea
este că România încearcă să se reapropie de Statele Unite
ale Americii, iar dacă până acum reacția Washingtonului a fost ca
și inexistentă, lucrurile încep să se schimbe.
„România
încearcă, fără îndoială că încearcă să aibă o relație cât
mai bună cu SUA. Încearcă și este îngrijorată de dilemele
strategice ale Statelor Unite ale Americii. Iar faptul că americanii
consideră utilă în continuare Marea Neagră și au nevoie de baza
de la Mihail Kogălniceanu, chiar dacă într-o altă optică, cred
că este un aspect pozitiv pentru securitatea României”, susține
Popescu.
România
va trebui să continue politica de apropiere de Statele Unite ale
Americii, fără a se distanța de Uniunea Europeană.
„România
ar trebui să tragă niște concluzii. Concluziile sunt să-și
orienteze și să-și creeze instrumente pentru a-și crește
valoarea de întrebuințare pe această direcție. Asta ține de
luciditate, de realism și nu-ți trebuie nici măcar creativitate
diplomatică, practic, nu ne trebuie nici măcar prea multă
creativitate. Important este doar să fii atent și să observi
detaliile ca să poți să tragi concluziile care se impun”, subliniază
Ștefan Popescu.
De
altfel, România va continua să aibă aceleași relații apropiate
cu Parisul și cu Bruxelles-ul, chiar dacă va continua politica de
reapropiere față de SUA.
„Lucrurile
sunt clare. Este în interesul României să aibă relații bune cu
Statele Unite. Relațiile cu Statele Unite ale Americii și cu
Parisul sau Bruxelles-ul sunt complementare, nu ne oprește nimeni să
avem relații bune cu toți. Din contră, e ideal să fie așa. Pe de
altă parte, în ce privește securitatea, era clar că România este
dependentă de Statele Unite ale Americii. Numai ei ne pot
asigura securitatea și ne pot apăra de ruși. S-a vorbit mult despre Franța, dar nu putem
facem comparații. Franța e o mare putere europeană, e o forță,
dar nu de anvergura Statelor Unite ale Americii. Doar Statele Unite
ale Americii pot cu adevărat să descurajeze Federația Rusă, iar
pe mine m-a mirat că au existat voci care au susținut contrariul.
Văd însă că acum aproape toată lumea a reușit să înțeleagă
un lucru care era cât se poate de evident”, încheie Ștefan
Popescu.