
29 Aprilie 2026, 23:28
Redacţia PiataAuto.md
Japonia a fost o bună perioadă de timp considerată printre cele mai inovatoare ţări în lume, cu tehnologii care erau elaborate şi avansate înaintea multor altor ţări. Țara devenise aproape o definiţie a tehnologiei şi a locului în care sunt create cele mai sofisticate produse electronice. Chiar şi roboţii cei mai avansaţi erau construiţi de obicei în Japonia, cu mult înainte ca aceştia să devină un domeniu atât de galopant acum, mai ales în China. Dar în soluţiile de energie regenerabilă, în special eoliană, Japonia e una din cele mai înapoiate ţări din lume. Prin urmare, e şi mai curios faptul că acum Japonia a anunţat că va construi cel mai mare parc eolian din lume cu turbine flotante pentru a alimenta întreaga regiune Tokyo.
De ce spunem că Japonia e printre ţările rămase în urmă în acest domeniu? Pentru că, raportat la populaţia sa 122 milioane de locuitor, e uimitor că Japonia are doar 6,4 GW capacitate totală de turbine eoliene instalate, dintre care doar 0,3 GW, sau circa 300 MW, reprezintă parcurile eoliene maritime. E o cifră infimă la o asemenea populaţie, cu mult peste cifrele raportate la populaţie ale ţărilor europene cu acces la mare sau ale Chinei.
De ceva timp, însă, Japonia a conştientizat cât de departe e în aceste tehnologii şi a elaborat de a dezvolta de urgenţă noi parcuri eoliene în apele din jurul său. Japonezii îşi doresc un salt rapid, pentru ca deja în 2030, adică peste doar 4 ani, să aibă 10 GW capacitate instalată, iar până în 2040 — tocmai 45 GW.
Iar asta a impulsionat şi apariţia unor proiecte ambiţioase, poate chiar prea ambiţioase pentru o ţară deocamdată lipsită de experienţa unor implementări de mare anvergură în acest domeniu. Despre exact un asemenea proiect vorbim azi, în care Japonia vrea să construiască cel mai mare parc cu turbine flotante din lume, cu o putere totală de 1 GW.
Turbinele flotante sunt cele care nu au o fundaţie fixă până spre fundul mării, ci una susţinută de obicei pe o construcţie triunghiulară flotantă, ancorată în trei puncte de fundul mării. Această soluţie permite simplificarea majoră a lucrărilor de instalare, în lipsa necesităţi unor forări atât de profunde şi totodată dă şansa instalării turbinelor în zone cu vânt foarte prolific, dar cu ape foarte adânci, unde instalarea turbinelor obişnuite ar fi prea scumpă sau imposibilă tehnic.
Primul asemenea parc eolian construit la o scară mai mare, Hywind Scotland, a fost inaugurat în 2017. Însă tehnologia încă nematurizată a făcut ca deja în 2024 acest parc să aibă nevoie de reparaţii profunde la turbine mai devreme decât se estima, cu toate turbinele tractate la mal.
S-a constatat că rulmenţii rotorului la elicea turbinei s-au uzat neaşteptat de repede şi de grav, din cauza faptul că turbina flotantă îşi mişcă şi corpul în timpul oscilării valurilor, ceea ce face ca axul central al turbinei să primească forţe laterale mult mai mari, ciclice, care pun presiune enormă pe rulmenţi. Prin urmare, acei rulmenţi care rezistă cu uşurinţă 25-30 ani sau chiar mai mult la o turbină cu turn fix, s-au uzat în doar 7 ani la o turbină flotantă.
Turbinele au fost reparate, iar acel caz a arătat că turbinele flotante mai au nevoie de analiză şi studiu înainte de a putea garanta că vor reziste 25 ani sau mai mult. Şi totuşi, Japonia a ales să pună accent major pe turbine eoliene maritime flotante, cu acest prim proiect grandios, care să devină cel mai mare din lume.
Explicaţia e simplă — apele din jurul Japonia sunt foarte adânci, şi cam 99% din ele nu sunt potrivite turbinelor eoliene normale, iar acest fapt e adus şi drept scuză de ce Japonia a rămas în urmă la acest capitol. Prin urmare, turbinele flotante ar fi mult mai raţionale în cazul Japoniei.
Noul parc eolian de 1 GW ar urma să fie construit lângă insulele Izu, pentru a alimenta acele insule şi întreaga regiune Tokyo cu electricitate. Proiectul va necesita şi un cablu subacvatic HVDC cu curent continuu de înaltă tensiune, de circa 160 km lungime, pentru a transmite electricitatea pe ţărm.
Regiunea Tokyo, cea care va finanţa proiectul, spune că şi-a setat un termen de a avea totul conectat la reţea în anul 2035 în acest proiect. Totuşi, criticii din interiorul Japoniei amintesc că actualul cel mai mare parc eolian cu turbine flotante, din apele Norvegiei, nu are nici măcar 100 MW putere, fiind construit şi în ape mult mai simple. Prin urmare, noul proiect din apele Japoniei va fi cu adevărat provocator la o asemenea scară mare şi în asemenea condiţii de relief. Dar japonezii au demonstrat de multe ori că atunci când se ambiţionează să depăşească provocări inginereşti majore, o pot face cu brio.
1
8,788

ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT

