Joi, 30 Aprilie 2026, ora 21:46
2396 citiri
Colloseumul, mărturie a măreției Imperiului roman FOTO: Pixabay
Un nou studiu genetic oferă o perspectivă asupra schimbărilor profunde produse în Europa după prăbușirea Imperiului Roman de Apus. Analiza ADN-ului extras din morminte antice indică o amestecare rapidă a populațiilor, contrazicând ideea unor invazii masive și violente ale așa-numiților „barbari”.
Momentul de cotitură a avut loc în anul 476, când liderul germanic Odoacru l-a înlăturat pe împăratul Romulus Augustulus, marcând sfârșitul Imperiului Roman de Apus. Potrivit unui studiu publicat în revista Nature, aceste evenimente au avut un impact direct asupra vieții oamenilor obișnuiți.
Oamenii de știință au analizat genomurile a 258 de indivizi îngropați în sudul Germaniei, în special în regiunile Bavaria și Hessa. Majoritatea mormintelor datează din perioada 450–620, inclusiv situri funerare din localitatea Altheim.
Rezultatele indică o schimbare demografică bruscă, coincizând cu destrămarea structurilor statale romane la sfârșitul secolului al V-lea. Odată cu dispariția controlului centralizat, au fost eliminate și restricțiile privind căsătoriile, ceea ce a dus la o amestecare rapidă între populația locală de origine romană și migranți din nordul Europei.
„Coincidența temporală dintre prăbușirea Imperiului Roman de Apus în Italia și schimbările genetice observate în sudul Germaniei este remarcabil de precisă”, a declarat antropologul Joachim Burger de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz.
Structura socială a vremii
Studiul arată că, încă înainte de colapsul imperiului, grupuri mici din nord se stabiliseră deja în aceste regiuni. Aceste comunități trăiau separat de populația romană și, în mare parte, își păstrau identitatea genetică prin căsătorii în interiorul propriilor grupuri.
După anul 476, însă, situația s-a schimbat semnificativ. Căsătoriile mixte au devenit tot mai frecvente, facilitând integrarea treptată a diferitelor grupuri și contribuind la formarea unei noi societăți în perioada timpurie a Evului Mediu.
Potrivit cercetătorilor, migrația nu a fost determinată de mari triburi omogene, ci mai degrabă de grupuri familiale restrânse sau chiar indivizi. Această concluzie contrazice narativul tradițional al invaziilor masive care ar fi urmat declinului Romei.
Analiza genetică mai arată că populația romană era deja diversă, incluzând indivizi din diferite regiuni ale imperiului, de la Britania până la Balcani și Asia. Profilurile genetice apropiate de populațiile moderne din Europa Centrală s-au conturat abia în jurul secolului al VII-lea.
Studiul oferă, de asemenea, indicii despre structura socială a vremii. Familiile erau predominant monogame, iar căsătoriile între rude apropiate erau evitate, reflectând influența normelor creștine. Speranța medie de viață era de aproximativ 40 de ani pentru femei și 43 de ani pentru bărbați, în timp ce mortalitatea infantilă rămânea ridicată.
În ansamblu, cercetarea sugerează că Europa post-romană nu a fost modelată de haos și invazii violente, ci de un proces gradual de migrație și integrare.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent