De ce retragerea Emiratelor Arabe Unite din OPEC este “o ruptură seismică”

O decizie istorică

Emiratele Arabe Unite (EAU) vor părăsi grupurile OPEC și OPEC+ ale marilor națiuni producătoare de petrol începând de vineri, după aproape 60 de ani de apartenență, în ceea ce un analist a descris drept “începutul sfârșitului” pentru cartelul petrolier.

EAU au declarat că această decizie le va ajuta să răspundă cererii globale în creștere de energie pe termen lung, după investițiile recente pentru creșterea capacității de producție.

Ministrul energiei din Abu Dhabi a spus că statutul de țară fără obligații în cadrul grupului îi va oferi țării sale mai multă flexibilitate. Oficialul a declarat că această decizie îi va oferi statului său mai mult spațiu de manevră pentru a răspunde unei “noi ere energetice” și că măsura este în concordanță cu “viziunea sa strategică și economică pe termen lung.” 

Această mișcare deschide calea pentru relații mai strânse între EAU și SUA. De altfel, plecarea EAU reprezintă o victorie pentru președintele american Donald Trump, care a criticat anterior OPEC. În ianuarie, înainte de izbucnirea războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, Trump a cerut Arabiei Saudite și altor state OPEC “să reducă prețul petrolului” și și-a reiterat amenințarea de a folosi tarife vamale. 

Liderul de la Casa Albă s-a grăbit să laude decizia Emiratelor Arabe Unite de a părăsi OPEC, după șase decenii de apartenență. “Cred că este un lucru grozav,” a declarat ocupantul Biroului Oval. 

“În cele din urmă, este un lucru bun pentru scăderea prețului la benzină, scăderea prețului petrolului, scăderea tuturor prețurilor – ei au de toate acolo. Se confruntă cu ceva probleme în OPEC.”

Potrivit analiștilor, retragerea EAU din OPEC oferă Washingtonului o influență mai mare asupra peisajului energetic global într-un moment critic.

Experții cred că, pe fondul incertitudinilor geopolitice în curs, această mișcare îi oferă un avantaj neașteptat președintelui Trump. Plecarea EAU face mai mult decât să slăbească un cartel petrolier – ea consolidează poziția Washingtonului în modelarea dinamicii energetice globale.

Un OPEC fragmentat întărește, de asemenea, discursul de lungă durată al lui Trump. El a criticat în mod repetat organizația, acuzând-o că manipulează piețele petrolului pentru a menține prețurile artificial ridicate și că “profită de restul lumii.” Ieșirea EAU scoate la iveală diviziunile interne din cadrul blocului, conferind credibilitate acestor afirmații.

Saul Kavonic, șeful cercetării în energie la MST Financial, a spus că decizia statului din sud-estul Peninsulei Arabice, format dintr-o federație de șapte emirate, este “începutul sfârșitului” pentru cartel care supraveghează producția de petrol și are o influență majoră asupra prețurilor globale.

“Odată cu plecarea EAU, OPEC pierde aproximativ 15% din capacitatea sa și unul dintre cei mai disciplinați membri ai săi,” a afirmat Kavonic.

De partea sa, Neil Atkinson, fost șef al diviziei de industrie petrolieră și piețe din cadrul Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), a declarat că decizia EAU este “o lovitură majoră pentru eficiența viitoare” a OPEC.

Expertul a spus că, odată ce producția normală de petrol va fi reluată după război, capacitatea OPEC de a influența direcția prețurilor va fi “clar slăbită,” iar EAU “vor încerca să vândă cât mai mult petrol posibil către cât mai mulți cumpărători.”

“Iar acest lucru va intra în conflict cu încercările OPEC de a menține prețurile ridicate,” a adăugat el.

Potrivit experților, EAU doresc să obțină mai mult control asupra producției lor de petrol. Deși Abu Dhabi și-a extins capacitățile de producție cu scopul de a atinge aproximativ 5 milioane de barili pe zi până în 2027, producția sa rămâne limitată în cadrul OPEC.

Decizia înseamnă că EAU pot acum să își crească producția de petrol pentru a finanța proiecte – fie că este vorba despre infrastructură, dezvoltare sau diversificare economică.

Aceasta vine și pe fondul războiului cu Iranul, față de care EAU și-au exprimat o frustrare tot mai mare. Din perspectiva Abu Dhabi, o mare parte din această situație se datorează lipsei de sprijin din partea altor membri OPEC în momente dificile. The Guardian l-a citat pe Anwar Gargash, consilier diplomatic al președintelui EAU, care a criticat recent statele arabe și din Golf pentru că nu au protejat EAU în contextul conflictului cu Iranul. 

“Țările Consiliului de Cooperare al Golfului s-au sprijinit reciproc logistic, dar din punct de vedere politic și militar, cred că poziția lor a fost cea mai slabă din istorie,” a spus Gargash. “Mă așteptam la această poziție slabă din partea Ligii Arabe și nu sunt surprins, dar nu mă așteptam la asta din partea Consiliului de Cooperare (al Golfului) și sunt surprins.”

Experții sugerează că EAU ar putea crește producția de petrol cu aproximativ un milion de barili pe zi în afara OPEC.

Profesorul David Elmes de la Warwick Business School a spus că EAU au unul dintre cele mai scăzute “prețuri de echilibru” pentru petrolul extras, aproape la jumătate față de cel al Arabiei Saudite, ceea ce înseamnă că pot obține profit chiar și atunci când prețurile sunt mai mici.

“Așadar, EAU vor să vândă mai mult și sunt mai puțin preocupate de menținerea unor prețuri ridicate. Acum pot face acest lucru,” a spus el.

EAU încearcă de altfel să se distanțeze într-o anumită măsură de vecinul său Arabia Saudită, care dictează o mare parte din politica petrolieră a cartelului.

“Arabia Saudită va avea dificultăți în a menține restul OPEC unit și va trebui, în esență, să suporte singură cea mai mare parte a responsabilității privind respectarea internă și gestionarea pieței,” a afirmat Kavonic, adăugând că și alți membri ar putea urma exemplul.

“Acest lucru reprezintă o remodelare geopolitică fundamentală a Orientului Mijlociu și a piețelor petroliere,” a adăugat expertul.

În sfârșit, decizia EAU de a părăsi OPEC îi permite să își extindă potențial prezența pe piețele asiatice în ceea ce privește cota de piață, spun experții.

Impactul războiului

Decizia EAU vine în contextul în care Banca Mondială a avertizat că războiul din Orientul Mijlociu a provocat cea mai mare pierdere de aprovizionare cu petrol înregistrată vreodată.

Prețurile energiei vor crește în medie cu aproximativ un sfert în acest an ca urmare a situației, iar revenirea transportului prin Strâmtoarea Ormuz la nivelurile de dinainte de război ar putea dura șase luni.

Strâmtoarea Ormuz este un pasaj maritim strategic situat între Iran, la nord, și Oman și Emiratele Arabe Unite, la sud, făcând legătura între Golful Persic și Golful Oman. Deși este un braț de mare relativ îngust, importanța sa globală este uriașă, fiind principala rută prin care statele din Orientul Mijlociu exportă petrol și gaze naturale către piețele internaționale.

Aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel mondial, precum și cantități semnificative de gaz natural lichefiat, dar si îngrășămintele care ajută la cultivarea culturilor de care depinde planeta tranzitează în mod normal această strâmtoare. Din acest motiv, Ormuz este considerată unul dintre cele mai sensibile puncte de strangulare maritime din lume: orice perturbare a traficului poate provoca creșteri rapide ale prețurilor energiei și instabilitate economică globală.

Iranul a restricționat accesul navelor “ostile” prin strâmtoare, în timp ce SUA au instituit o contra-blocadă asupra porturilor iraniene pe 13 aprilie, după ce negocierile de pace cu regimul de la Teheran s-au încheiat fără un acord.

Luna trecută, AIE a supravegheat eliberarea a 400 de milioane de barili de petrol, în încercarea de a limita impactul economic al conflictului dintre SUA și Iran, după ce, așa cum s-a exprimat Atkinson, “războiul a dat totul peste cap.” 

Cu toate acestea, prețurile petrolului rămân ridicate, iar joi au crescut la 113 dolari pe baril, comparativ cu aproximativ 73 de dolari înainte de izbucnirea războiului. 

Pe de altă parte, experții consideră că decizia EAU de a părăsi OPEC nu va avea un impact imediat asupra ofertei globale de energie, din cauza închiderii continue a Strâmtorii Ormuz, dar ar putea duce la o creștere a producției pe termen lung.

Țara a investit masiv în creșterea capacității de producție și își dorea de mult timp să extragă mai mult petrol, spun economiștii.

David Oxley, economist-șef pentru climă și materii prime la Capital Economics, a spus că plecarea ar putea duce la prețuri mai mici ale petrolului, dar la o volatilitate mai mare a pieței în deceniile următoare.

El a adăugat că, deși EAU este o țară relativ mică, implicațiile ar putea fi majore dacă și alte state membre părăsesc organizația sau dacă țări precum Rusia și Arabia Saudită decid să crească producția.

Ce este OPEC?

Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, cunoscută și sub numele de OPEC, a fost înființată la Bagdad în 1960 de Irak, Iran, Kuweit, Arabia Saudită și Venezuela. 

Organizația s-a extins ulterior la 13 membri, incluzând Angola, Algeria, Guineea Ecuatorială, Gabon, Libia, Nigeria și Republica Congo. EAU s-au alăturat în 1967.

Cartelul se reunește periodic pentru a stabili ținte de producție și pentru a coordona nivelurile de extracție, în scopul gestionării prețurilor globale ale petrolului pentru întregul grup .

În 2016, în mare parte ca răspuns la scăderea puternică a prețurilor petrolului determinată de creșterea semnificativă a producției de petrol de șist din Statele Unite, OPEC a încheiat un acord cu alte 10 țări producătoare de petrol, formând ceea ce este cunoscut astăzi drept OPEC+. Printre aceste țări se număra și Rusia, al treilea cel mai mare producător de petrol din lume în 2022, cu 13% din producția globală (10,3 milioane de barili pe zi).

Obiectivul declarat al OPEC este “coordonarea și unificarea politicilor petroliere între țările membre” pentru a asigura prețuri favorabile producătorilor, aprovizionare stabilă pentru consumatori și randamente adecvate pentru investitori, deși organizația este cel mai cunoscută pentru influența sa asupra prețurilor globale ale petrolului brut.

OPEC a produs aproximativ 28,7 milioane de barili pe zi de petrol brut în 2022, reprezentând 38% din producția mondială totală din acel an. Cel mai mare producător și cel mai influent membru al OPEC este Arabia Saudită, care a fost al doilea cel mai mare producător de petrol din lume în 2022, după Statele Unite.

Producția Rusiei și influența sa asupra pieței sunt semnificativ mai mari decât cele ale altor țări OPEC+, precum Mexic și Kazahstan, astfel încât acțiunile OPEC+ sunt în mare măsură determinate de coordonarea dintre OPEC și Rusia.

Reuniunile OPEC și obiectivele coordonate de producție au influențat întotdeauna prețurile globale ale petrolului, iar participanții de pe piață le urmăresc îndeaproape. Împreună, țările OPEC și OPEC+ au produs aproximativ 59% din producția globală de petrol (48 milioane de barili pe zi) în 2022, influențând mai mult ca niciodată echilibrul pieței și prețurile petrolului. Acordurile recente de producție au exceptat Iranul și Libia din cauza sancțiunilor și instabilității.

Potrivit celor mai recente date OPEC, EAU au produs 2,9 milioane de barili de petrol pe zi în 2024. Arabia Saudită, liderul de facto al OPEC, a produs nouă milioane de barili pe zi.

Potrivit The Guardian, statele membre OPEC dețin aproximativ 80% din rezervele de petrol dovedite ale lumii. Cu toate acestea, ele produc doar 40% din țițeiul mondial. Membrii cartelului procedează astfel pentru a menține prețurile petrolului stabile și pentru a susține economiile statelor petroliere (petrostates).

Schimbare seismică

G4Media.ro l-a întrebat pe Jamal Saghir, profesor de practică la Institutul pentru Studiul Dezvoltării Internaționale de la Universitatea McGill din Montreal care este semnificația retragerii Emiratelor Arabe Unite din OPEC și cine câștigă și cine pierde în urma acestei decizii.

“Ruptura Emiratelor Arabe Unite de cartel transmite semnale îngrijorătoare, slăbește puterea colectivă de stabilire a prețurilor a OPEC și tensionează coeziunea internă deoarece, în fapt, reduce capacitatea OPEC de a-și asuma angajamente credibile privind limitele de producție și face ca reducerile coordonate să fie mai greu de impus. Acest lucru, la rândul său, crește riscul de volatilitate a prețurilor, de mișcări unilaterale mai accentuate ale producției și de fragmentare în tabere concurente,” a spus expertul.

În opinia acestuia, deși producția OPEC este dominată de Arabia Saudită, EAU dispuneau de o capacitate de producție excedentară ridicată. Cu alte cuvinte, era al doilea cel mai important “producător de echilibru” (swing producer), capabil să crească producția pentru a ajuta la temperarea prețurilor.

Profesorul Saghir ne-a explicat și de ce acest lucru contează pentru puterea de stabilire a prețurilor și pentru coeziune:

• Având în vedere că EAU nu mai sunt legate de deciziile grupului, OPEC ar putea avea nevoie de reduceri nominale mai mari pentru a obține aceeași restricție a ofertei – iar acele reduceri mai mari sunt mai greu de coordonat și de menținut.
• Alți membri ar putea urma exemplul EAU (creșterea producției sau negocierea de acorduri separate), subminând capacitatea cartelului de a reține oferta. Astfel, există un potențial risc de apariție a “pasagerilor clandestini” (free-riders).
• Piețele ar putea ignora declarațiile cartelului dacă membrii sunt percepuți ca fiind liberi să dezerteze.

Profesorul de la Universitatea McGill a mai spus : “Am putea asista la o posibilă creștere a prețurilor pe termen scurt, dar mai puțin durabilă: dacă EAU cresc exporturile imediat, prețurile pot scădea; dacă cartelul încearcă reduceri mai mari pentru a compensa, prețurile pot crește temporar, dar rămân vulnerabile la noi dezertări.”

În opinia expertului, EAU obțin o flexibilitate mai mare pentru a urmări cota de piață, vânzările de țiței premium sau acordurile comerciale strategice; potențial, acest lucru înseamnă venituri mai mari pe termen lung dacă își optimizează prețurile și volumele.

Pe de altă parte, profesorul Saghir crede că producătorii non-OPEC (sectorul de șist din SUA, Brazilia, Guyana etc.) ar putea câștiga oportunități de piață dacă coordonarea OPEC slăbește, iar prețurile scad sau devin volatile.

În ceea ce privește Arabia Saudită și coordonatorii coaliției (de exemplu, Rusia), expertul consideră că aceștia “ar putea pierde o parte din controlul asupra producției agregate și a strategiei de preț, putând face față presiunii de a reduce producția și mai mult sau de a accepta prețuri mai mici.”

De asemenea, “țările cu bugete strânse, dependente de prețuri mari și stabile, se confruntă cu un risc fiscal crescut din cauza volatilității prețurilor sau a mediilor de preț mai scăzute.”

În sfârșit, profesorul Saghir a spus că “OPEC, ca instituție, va suferi o pierdere de credibilitate și de coeziune, reducându-și eficacitatea pe termen lung. Capacitatea cartelului de a gestiona prețurile în mod fiabil slăbește, beneficiind producătorii flexibili și consumatorii, în timp ce crește riscurile politice și fiscale pentru membrii rigizi, dependenți de petrol, făcând cooperarea viitoare mult mai dificilă.”

Concluzia experților este că plecarea Emiratelor Arabe Unite din OPEC marchează trecerea de la coordonarea colectivă la independența strategică, sugerând că dominația unificată a statelor din Golf asupra prețurilor globale ale petrolului se apropie de final. Prin această decizie, Abu Dhabi își reafirmă controlul asupra producției și prioritizează investițiile în infrastructură și diversificarea economică pe termen lung, în detrimentul cotelor impuse de Arabia Saudită. În același timp, OPEC pierde unul dintre principalii săi stabilizatori, iar presiunea asupra Riadului de a susține echilibrul pieței devine tot mai mare.

La nivel global, această schimbare poate duce la o piață mai volatilă și mai competitivă. Cu EAU acționând independent, crește riscul unei competiții bazate pe creșterea producției, ceea ce poate avantaja consumatorii și producătorii din afara OPEC, precum SUA și Brazilia. În schimb, pentru statele membre dependente de petrol, această evoluție aduce riscuri fiscale și o influență geopolitică mai redusă. În esență, EAU transmit că, în contextul actual, flexibilitatea și cota de piață sunt mai importante decât protecția oferită de un cartel considerat în declin.

Surse: BBC, FirstPost, The Guardian, oilprice.com, eia.gov, YouTube