Scriitorul maghiar
Laszlo Krasznahorkai, distins în 2025 cu Premiul Nobel pentru Literatură, a
vorbit pentru prima dată despre semnificația acestui moment.
Laszlo Krasznahorkai a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2025. FOTO: Profimedia
Într-un interviu scriitorul
maghiar a transmis un mesaj profund despre rolul literaturii și speranța pe
care aceasta o poate oferi într-o lume tot mai haotică şi plină de
incertitudini.
La scurt timp după
ce a fost anunțat drept laureatul Premiului Nobel pentru Literatură 2025, Laszlo
Krasznahorkai a acordat primul său interviu, telefonic, exprimându-și emoția și
convingerea că literatura rămâne o forță vie.
„Acest premiu dovedeşte că literatura există în sine,
dincolo de diverse aşteptări extraliterare, şi că încă mai este citită”, a spus autorul. „Iar
celor care o citesc le oferă o anumită speranţă că frumuseţea, nobleţea şi
sublimul încă mai există necondiţionat. Poate oferi speranţă chiar şi celor în
care viaţa abia mai pâlpâie. Să avem încredere, chiar dacă pare că nu există
niciun motiv”, a adăugat el.
„Sunt foarte mândru să mă aflu în rândul unor scriitori
și poeți cu adevărat mari”, a
declarat László Krasznahorkai. Distincția, spune el, a venit ca o surpriză, dar
și ca o confirmare a importanței literaturii ca formă de rezistență și
introspecție.
În conversația sa
cu jurnaliștii de la nobelprize, autorul a vorbit despre propriile surse de
inspirație și despre felul în care emoțiile negative pot deveni un impuls
creativ. Krasznahorkai consideră că amărăciunea și reflecția asupra lumii din
jur pot fi transformate în artă autentică, cu ajutorul imaginației.
„Fără imaginație, viața ar fi complet diferită. Cititul
ne dă mai multă putere să supraviețuim acestor vremuri foarte dificile pe
Pământ”, a spus
scriitorul, subliniind că lectura și creația literară oferă oamenilor un
refugiu interior într-o lume tot mai haotică.
Krasznahorkai a explicat
și relația sa intimă cu procesul de scriere, pe care îl vede ca pe o experiență
profund personală, departe de privirile celorlalți.
„De fapt, scrisul este o chestiune personală pentru mine.
De obicei, nu vorbesc niciodată despre ceea ce scriu și nu le arăt niciodată
prietenilor mei, scriitori și poeți minunați. Scriu o carte, apoi o dau
editorilor mei și am nevoie de ceva timp după aceea. Apoi vine o zi în care
încep și o iau de la capăt cu o nouă carte, pentru a o face mai bună decât cea
precedentă”, a mărturisit el.
Pentru László
Krasznahorkai, literatura rămâne o formă de speranță, o dovadă că, în ciuda
greutăților lumii moderne, puterea imaginației și a cuvântului scris continuă
să inspire și să salveze.
Academia Suedeză a
anunțat decizia joi, 9 octombrie, menționând în motivația oficială „opera convingătoare şi vizionară a
autorului în vârstă de 71 de ani, care, în mijlocul terorii apocaliptice,
reafirmă puterea artei”.
Cunoscut pentru
stilul său complex, meditativ și adesea întunecat, Laszlo Krasznahorkai este
unul dintre cei mai apreciați prozatori europeni contemporani, romanele sale „Satantango” și „Melancolia rezistenței” fiind
traduse în numeroase limbi și adaptate pentru marele ecran.
De-a lungul
carierei, autorul a fost recompensat cu importante distincții literare, printre
care Premiul Internațional Booker (2015) și Premiul Național pentru Literatură
Tradusă (2019).
Reacțiile din lumea
literară după desemnarea câştigătorului Premiului Nobl pentru Literatură nu au
întârziat să apară. Romancierul Colm Tóibín l-a descris pe Krasznahorkai drept „un vizionar literar unic, care a deschis un
spaţiu vast şi bogat în romanul contemporan, arătând ce se poate realiza”.
La rândul său,
scriitorul Hari Kunzru a declarat: „Krasznahorkai
merită pe deplin acest premiu. Are reputaţia unei figuri austere a culturii
europene înalte şi, într-adevăr, unele dintre operele sale sunt necompromis de
sumbre şi dificile, dar este şi un scriitor curios, jucăuş şi foarte amuzant.
Când îl citesc, mă simt întărit, atât ca fiinţă umană, cât şi ca cineva care
încearcă să facă artă. El îmi arată ce este posibil”.
Prin acest premiu,
Laszlo Krasznahorkai devine al doilea scriitor maghiar recompensat cu Nobelul
pentru Literatură, după Imre Kertész (2002), confirmând încă o dată forța estetică și profunzimea
gândirii care definesc literatura Europei Centrale.