1 Mai 2026, 10:35
Ilie Toma
Mulţi dintre noi conduc maşinile pentru necesităţi cotidiene cât se poate de practice şi e absolut firesc să fie aşa. Dar din când în când, cei care avem în noi pasiunea auto mai profundă, ne dorim să conducem cu plăcere în a savura traseul, peisajele din jur, maşina abordând traiectoriile sinuoase ale unui drum savuros şi deliciul de a avea parte de un episod de condus după care să cobori mai energizat, mai entuziasmat. Şi mulţi dintre noi, în experienţele de condus pe care le acumulăm, descoperim trasee care devin speciale pentru noi, şi am fi gata să mergem periodic într-acolo doar pentru a le parcurge şi savura, fără o necesitate practică. Italienii au pasurile montane din Dolomiţi, care sunt atât de multe, încât pasionaţii aproape că-şi şoptesc în secret unul altui câte unul mai puţin ştiut şi aglomerat. Elveţienii au pasurile or montane sau trasee superbe care traversează văile dintre munţi. Prin România există trasee ultra cunoscute, ca Transfăgărăşanul sau Transalpina, dar pe lângă asta cu siguranţă există sute de trasee mult mai puţin cunoscute, care pot fi la fel de savuroase, ori chiar mai interesante datorită traficului redus. În Moldova, în ultimii ani s-au reabilitat sau construit aproape de la zero multe trasee între sate îndepărtate, care anterior erau legate doar prin nişte drumuri de pietriş sau chiar doar pământ bătătorit. Prin urmare, au apărut foarte multe trasee noi, de o calitate europeană superbă, care au rămas în mare parte neştiute sau neobservate, fiind cunoscute mai mult de localnici sau de cei care le descoperă întâmplător. De curând, un cititor ne-a recomandat nouă un nou asemenea traseul de condus plăcut cu BMW M3 şi ne-a dat ideea de a ne împărtăşi reciproc experienţele despre traseele speciale din Moldova şi România.
Cititorul nostru are şi el, la rândul lui, o maşină savuroasă în condus şi o pasiune imensă pentru ea. După un alt articol despre experienţele noastre cu BMW M3, ne-a întrebat pe unde obişnuim să mai conducem în afara aglomeraţiei urbane, ca să savurăm maşina. I-am dezvăluit cu drag două trasee relativ apropiate de capitală, până la care, ca să ajungi, ai nevoie de 20-40 minute. Şi el ne-a dezvăluit unul pe care l-a descoperit de curând prin Moldova, recomandându-ne să mergem într-acolo.
E ceva mai departe, la vreo 25 km mai la nord de Orhei, şi o experienţă de condus ce ar porni din capitală până la el, cu parcurgerea lui completă şi revenirea la destinaţie ar dura aproape 3 ore. Destul de mult, deci, şi e nevoie de o zi în care să poţi aloca aceste 3 ore doar pentru savoarea în condus.
Dar într-o zi de week-end, cu timp frumos şi soare, m-am trezit pe la 6:30 dimineaţa, şi pe la 7 scoteam BMW-ul M3 din garaj, pentru a merge pe acel traseu recomandat. Eram curios să-l explorez, să văd dacă va fi la fel de bun precum am înţeles eu din recomandările cititorului nostru că va fi şi eram gata să aloc acele 3 ore de timp pentru pura plăcere în condus.
Fiind o dimineaţă de week-end, traseul e fost foarte liber şi până ajunge acolo. Traseul M2 dintre Chişinău şi Orhei e construit acum mai bine de 10 ani, da e unul din cele făcute cu mai multă calitate şi e foarte bun şi azi, cu mentenanţă bine asigurată în timp. Nu conduceam foarte repede pe acest drum, ci mai degrabă o făceam cu episoade mai dinamice, savurând clipa.
La BMW M3, sunetul motorului se schimbă simţitor în funcţie de regimul în care conduc — normal, M1 sau M2. Desigur, regimurile M1 şi M2 sunt personalizabile, dar setările motorul sunt comparabile cu Sport în M1 şi Sport Plus în M2, dar în mod practic la M3 asta înseamnă şi nivelul de deschidere a valvelor din sistemul de eşapament, astfel încât sunetul motorului să rezoneze mai profund şi mai sonor.
În regim obişnuit de condus, motorul se aude ca un bariton plăcut, foarte manierat, fără excese. Simplul fapt că are o cilindree de 3,0 litri şi 6 cilindri în linie, cu un sistem de eşapament menit să nu-i înăbuşe acest sunet, îl face să se audă extraordinar de plăcut chiar şi în acest regim. Iar aici am descoperit şi un mic secret de curând — şi anume că acest BMW M3, chiar dacă e cumpărat nou dintr-un showroom şi e în varianta sa de stoc, nu are filtre de particule OPF care să-i înăbuşe sunetul, cum se întâmplă în UE, pentru că maşina a fost produsă din start pentru Moldova în fabrica germană, care nu impune asemenea reglementări. Respectiv, asta înseamnă mai multă libertate sonoră pentru maşină şi mai multă savoare în condus la volan.
Când se includ regimurile M1 şi M2, motorul începe a se auzi mai tare, iar când se ia piciorul de pe acceleraţie, se aud şi pocniturile alea superbe specifice, date de injectarea programată de benzină în exces, care ajunge ulterior în eşapament şi arde acolo. Da, BMW M3 în varianta sa de stoc face asta. Şi combinat cu sunetul său natural, dezlănţuit la turaţii de 5-6 mii rpm sau mai mult, condusul devine o experienţă exaltantă, cum rar mai se mai întâmplă să ofere maşinile din zilele noastre.
Ei bine, după vreo 45 minute de condus, am ajuns la startul traseului recomandat. Era un indicator la început, Moldova Europeană 2030, iar asta explica standardul european cu carosabil perfect, al drumului. Acest drum a fost anterior doar pietriş denivelat. Acum, e un traseu de o calitate impecabilă.
Am început a conduce pe el şi peste doar 2-3 minute, am înţeles că am ajuns într-un paradis al plăcerii de condus. Drumul trece prin relief absolut magnific, accentuat de verdele frumos de primăvară. Are porţiuni drepte, are curbe, are urcări, coborâri — tot de ce ai nevoie, pentru a alterna în permanenţă frâna cu acceleraţia de după viraje.
Peste tot, asfaltul ea absolut perfect, pe alocuri doar cu nişte urme de la tractoarele care ieşiseră de pe terenurile agricole. Drumul trece prin câteva sate mici, dar aproape idilic de frumoase. Şi peisajele dintre ele sunt pur şi simplu superbe. La un moment dat, conducând printre ele, sorbeam peisajul din faţa mea cu privirea în timp ce avea 4 mii rpm şi-mi ziceam parcă sunt prin Elveţia. E Elveţia la calitatea drumului de aici, cu carosabil perfect, cu marcaje rutiere, cu zonă de acostament. Şi e doar un drum regional, dintre mai multe sate, care leagă două trasee naţionale mai mari.
Traseul e suficient de lung încât episodul de condus pe el să dureze multe zeci de minute. Iar când îl faci cu o maşină pe care o îndrăgeşti, experienţa unei asemenea dimineţi de week-end se transformă într-o terapie de energizare pentru toată săptămâna înainte.
Tot traseul, până am ieşit la celălalt drum naţional, s-a dovedit a fi la fel de perfect în carosabil. O treabă bine făcută de cei care l-au contractat şi cei care l-au construit, deci, şi mai ales făcută integral, nu doar pe mici porţiuni. După ce am ieşit pe celălalt traseu, am mers mai departe, până la prima benzinărie aflată la vreo 10 km, pentru a opri acolo pentru o scurtă pauză, o apă şi contemplare a traseului pe care să revin înapoi. Puteam să revin pe drumul naţional pe care ieşisem, care m-ar fi readus înapoi spre Orhei. Dar am savurat atât de mult condusul, încât am decis să revin pe acelaşi traseu dintre sate, în direcţie inversă.
Aşa că am avut parte şi de partea de revenire, făcută cu la fel de multă plăcere. Dacă asta înseamnă criza vârstei mijlocii, să vrei să poţi să-ţi aloci câteva ore de plăcere pură în condus, să vrei să poţi avea o maşină care să-ţi facă această experienţă plăcută, atunci mă împac perfect cu ea. Pot spune cu siguranţă că e unul din cele mai savuroase trasee pe care am condus vreodată în Moldova sau România, deşi n-am condus pe puţine drumuri. Mulţumesc, dragă cititor, pentru această recomandare!
Şi aici mi-a venit o idee că ar fi frumos să ne împărtăşim reciproc cu traseele savuroase pe care le ştim, şi despre care credem că ar putea fi mai puţin cunoscute de alţi pasionaţi, dar pe care credem că le-ar aprecia şi alţii care au pasiunea pentru condus savuros. Aşa cum spuneam mai sus, dacă spui Transalpina sau Transfăgărăşan, ele sunt cu siguranţă savuroase, dar probabil absolut toţi le ştiu. Însă dacă spui că ştii tu o porţiune de drum naţional sau regional aproape necunoscută, încântătoare prin peisaje, spre care mergi uneori doar pentru a savura condusul, atunci, descoperirea de către alţi pasionaţi ar putea fi la fel de exaltantă cum a fost şi acest traseu pentru mine. Prin urmare, te îndemnăm să ne împărtăşi aceste trasee din Moldova şi din România, pe care le îndrăgeşti profund şi crezi că alţii le cunosc mai puţin — o poţi face în comentarii, sau prin mesaje directe către noi, pe Facebook sau email, sau prin comentarii, iar când adunăm suficient de multe, le vom pune într-un articol pentru pasionaţi, cu informaţii venite de la pasionaţi auto. Astfel, facem schimb de experienţă între noi şi ne îmbunătăţim reciproc calitatea ieşirilor de plăcere.
Eu am revenit din acest episod de condus după aproape 3 ore, cu în zâmbet profund pe faţă. E un zâmbet din ăla, de satisfacţie interioară. Am parcurs 228,6 km cu BMW M3 în acea sesiune de condus de dimineaţă de week-end, şi pe la ora 10:30 eram înapoi acasă. Aveam un consum mediu de 15,1 litri/100 km de benzină 98, perfect justificat de turaţiile mari ale motorului şi de cei 530 CP pe care-i are. Îl poţi vedea ca preţul unui curs motivaţional, însă. Sau a unei terapii de energizare.
Am pus maşina înapoi în garajul ei. Eram binedispus şi plin de energie pentru o nouă săptămână. Pentru că asta e magia pasiunii auto şi a maşinilor plăcute în condus. Senzaţia asta greu de descris în cuvinte până şi cu cel mai elevat vocabular, dar pe care, când o simţi, ştii că despre ea e vorba. Când revii dintr-un episod de condus şi-ţi priveşti propria maşină cu admiraţie. Când o pui în garaj şi o priveşti cu respect. Când închizi garajul şi respiri adânc în semn de recunoştinţă. Şi când îţi spui că asta înseamnă un condus superb şi o maşină de vis.
5
3,221
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT
TESTE DRIVE DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT
