Sir Lawrence Freedman explică strategia Ucrainei din prezent FOTO: Wikipedia
Profesorul britanic Sir Lawrence Freedman de la King’s College din Londra anunță într-o analiză că în prezent se observă strategia Micawber a Ucrainei prin care lui Vladimir Putin i se scurge timpul. Menținerea Kievului în joc este o tactică, iar un element inevitabil poate apărea în Rusia: cineva moare sau este aruncat de la fereastră, ori problemele economice provoacă schimbări legate de război la Kremlin.
Freedman face referire la Wilkins Micawber, personajul lui Charles Dickens din romanul David Copperfield, care spune în filele cărții: „Aștept să apară ceva.” Este clar că Ucraina încearcă să mențină echilibrul pe frontul de luptă, dar cu gândul că ceva neprevăzut se poate întâmpla la Kremlin, unde Putin începe să perceapă tot mai mult faptul că obiectivul său din țara vecină se destramă, după patru ani, potrivit Substack.
New York Times a citat-o recent pe Claudia Major de la Fondul Marshall German, argumentând că europenii „nu au o teorie a victoriei pentru Ucraina”. Ideea anterioară, a sugerat ea, era să pună suficientă presiune asupra Rusiei pentru a-și schimba calculul, „dar nu le-am dat niciodată ucrainenilor suficiente pentru a face asta”.
„Acum încercăm doar să-i menținem pe ucraineni în joc până când se schimbă ceva la Moscova – cineva moare sau este aruncat pe fereastră sau economia se prăbușește. Dar nu este o strategie.”
Profesorul Freedman nu este de acord cu această teorie. Menținerea ucrainenilor în joc este o strategie. Dacă ucrainenii nu ar putea face acest lucru, ar fi o calamitate. Întrucât aliații nu aveau niciodată de gând să lupte cot la cot cu ucrainenii, nu a fost niciodată probabil ca aceștia să poată pune suficientă presiune asupra Moscovei pentru a o face să-și abandoneze obiectivele de război. Odată ce Vladimir Putin a decis, în septembrie 2022, că este pregătit să poarte un război lung, ucrainenii au fost nevoiți să ia aceeași hotărâre.
Tot ce puteau face era să speră că, în timp, vor putea schimba percepțiile din interiorul Kremlinului cu privire la faptul dacă războiul era câștigat sau chiar dacă era posibil să fie câștigat. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat încă nu înseamnă că strategia a fost greșită. Doar că a necesitat răbdare.
Literatura despre strategie încurajează așteptarea că totul se rezumă la a oferi o cale către o poziție câștigătoare. Dar multe strategii se referă la eforturi de a recupera o poziție perdantă — de exemplu, după ce au fost invadate. În primă instanță, evitarea înfrângerii poate fi un obiectiv suficient de solicitant.
Slăbiciunile poziției lui Putin
Așadar, nu este neobișnuit ca o țară să se afle în război fără o idee clară despre cum să-l pună capăt. Și acest lucru poate fi adevărat, așa cum am văzut cu atacul SUA/Israel asupra Iranului, chiar și cu un război inițiat cu încrederea într-o victorie rapidă, spune Freedman.
Menținerea ucrainenilor în joc confirmă eșecul strategiei rusești. Putin a trebuit, de asemenea, să descopere răbdarea, deoarece o operațiune pe care se aștepta să se încheie în câteva zile s-a prelungit peste 4 ani de zile. Dacă luăm în considerare resursele pe care Rusia le-a angajat, faptul că nu este mai aproape de victorie acum decât era în 2022 este uimitor.
Continuarea negării victoriei Rusiei este, prin urmare, o condiție necesară pentru viitorul succes al Ucrainei, dar, desigur, nu poate fi suficientă. Nu există o modalitate simplă de a convinge Kremlinul să schimbe cursul atunci când Ucraina nu poate încă desfășura o putere militară copleșitoare. Există și alți factori care ar putea modela viziunea lui Putin asupra războiului și așteptările sale de succes, dintre care ucrainenii și partenerii lor ar putea fi influențați pe unii, dar pe mulți nu.
Acesta este motivul pentru care există un element inevitabil de așteptare și observare în strategia ucraineană. Dar acesta nu trebuie să fie doar un simplu gând similar personajului Micawber, care este, la urma urmei, un rol pasiv. Este încă posibil să se lucreze la acele aspecte ale situației rusești pe care le pot afecta.
Problemele economice ale Rusiei au fost mult timp văzute ca cea mai probabilă sursă a unei regândiri a Kremlinului asupra războiului, iar aceste probleme încep să devină mai severe.
Apar și primele fisuri în consensul politic care susține războiul. Experiența trecută avertizează împotriva optimismului atunci când vine vorba de evaluarea slăbiciunilor poziției lui Putin. El operează un sistem menit să-l protejeze de provocările la adresa guvernării sale, dar și de veștile proaste. Totuși, cel puțin alegerile cu care se confruntă devin acum mai dificile.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent