4 Mai 2026, 21:46
Redacţia PiataAuto.md
În ultimii ani, dronele au devenit probabil cea mai importantă rapid dezvoltată tehnologie accesibilă din domeniul militar, demonstrându-şi adaptabilitatea la diverse funcţii şi randamentul de costuri. Aceste drone avansează cu viteză nemaivăzută devenind tot mai rapide şi capabile, având autonomie tot mai mare şi putând lua sarcini utile tot mai mari în comparaţie cu propria greutate, iar funcţiile lor s-au diversificat. Ei bine, una din caracteristicile care le mai limitează în operare e autonomia limitată, mai ales a celor propulsate electrice, folosite local pentru monitorizări şi ţintiri. Dronele cu motoare cu combustie în doi timpi pot ajunge deja foarte departe, însă cele electrice, care trebuie să rămână silenţioase şi să monitorizeze kilometrii pătraţi din jurul unei poziţii, au un timp limitat în care se pot afla în aer. Ei bine, de curând o echipă de ingineri de la universitatea Xidian din China a creat un sistem de încărcare a dronelor în aer, de la distanţă, fără a le schimba bateriile.
Aceştia au început prin a gândi după principiul alimentării în aer a avioanelor de luptă, când există un avion cisternă mai mare, care are un sistem cu furtun automatizat şi poate alimenta avioanele direct în zbor. Inginerii şi-au dorit să facă asta şi cu drone, doar că ridicarea unei alte drone mai mari, care să-şi conecteze firele la drona epuizată şi să stea împreună cât timp cea descărcată se încarcă — nu era o soluţie fezabilă.
Astfel, inginerii chinezi au recurs la o tehnologie cunoscută demult în fizică, dar considerată ineficientă în multe aplicări din viaţa reală — cea a transmiterii electricităţi prin microunde. E un principiu fizic intuit încă din perioada lui Nikola Tesla şi cunoscut mai apoi mult mai detaliat.
Pentru ca asta să funcţioneze, e nevoie de un emiţător de frecvenţă înaltă, de mare putere, cu o antenă direcţională emiţătoare, care să direcţioneze undele generate spre ţintă. De cealaltă parte, o antenă receptoare trebuie să capteze aceste unde, iar un circuit cu diode converteşte frecvenţa undelor în curent continuu. Principiul e cunoscut, studiat şi documentat, aşa cu spuneam, dar era considerat ineficient, pentru că e nevoie de putere mare a antenei emiţătoare, iar o mare parte din energie e disipată în toate părţile, apoi se pierde şi de la simpla distanţă pe care aceste unde o parcurg prin atmosferă.
Inginerii chinezi au încercat să facă acest proces cu unde laser, şi randamentul teoretic e mai mare, dar o dronă care ar fi încărcată astfel şi-a lăsat rapid amprenta termică pe radare şi ar deveni descoperită. De asemenea, undele laser sunt mai vulnerabile la condiţiile de ceaţă. Prin urmare, chinezii au decis să revină la folosirea microundelor.
Aceştia au dezvoltat o antenă receptoare pe partea inferioară a dronei, iar pe un pick-up în mişcare au montat un sistem cu antene direcţionate cu mare precizie. Marea provocare de aici şi totodată marea inovaţie e în faptul că aceşti ingineri au reuşit să facă sistemul să ţină în vizor cu mare precizie drone, ajustând activ antena şi direcţionând astfel antrena emiţătoare cu precizie nemaivăzută spre drona din aer.
Practic, s-au folosit toate tehnologiile moderne posibile de poziţionate activă identificare vizuală şi tracking, iar caracteristica microundelor îi permite dronei ă rămână invizibilă în timp ce se încarcă.
Inginerii au testat acest sistem cu o dronă zburând la 15 metri altitudine şi un pick-up, ambele aflate în mişcare continuă. Datorită încărcării prin noua tehnologie, drona a putut să se menţină în aer 3,1 ore, până la încheierea experimentului. Astfel, marele salt tehnologic de aici e în elaborarea sistemului de antene şi tracking între ele, care pot asigura această precizie în mişcare, iar dronele pot fi astfel încărcate în aer, în timp ce continuă să opereze şi să îndeplinească misiuni.
Cei 15 metri altitudine de acum sunt încă o fază incipientă, dar teoria acestei tehnologii spune că ar fi posibilă şi transmiterea la până 1 km distanţă între antene, cu creşterea pierderilor odată cu creşterea distanţei. De asemenea, sistemul e gândit să poată alimenta simultan mai multe drone în aer, nu doar una.
Există şi un mare neajuns în rezultatul testului făcut de ingineri cu noua tehnologie. Randamentul de transmitere a electricităţii e de doar 3-5%, la altitudinea testată acum, ceea ce e mult mai bine decât explorările anterioare ale acestei tehnologii, dar e totul la un nivel îndoielnic de fezabil pentru viaţa reală. Or, ca o dronă să poată primi 1.000 W putere de încărcare, ar fi nevoie ca antena să emită 20-33 kW putere prin microunde, doar pentru acea putere. Această putere e deja peste nivelul produs de generatoarele mobile, iar dacă ar fi să se alimenteze simultan 5 drone, s-ar ajunge la 100-155 kW. Un asemenea emiţător de microunde ar genera probleme de sănătate celor din jur şi multe alte efecte adverse pentru modulele electronice din jur. Dar, la nivelul unei drone mai mici şi mai slabe, care zboară la doar 15 metri, experimentul a funcţionat, însă la nivelul necesar în domeniul militar actual, încă mai există probleme de depăşit.
Totuşi, ceea ce vedem aici e deja o evoluţie imensă faţă de realizări comparabile anterioare în acest domeniu. Şi chiar dacă azi parametrii obţinuţi par încă departe de cifrele cu adevărat necesare, saltul tehnologic cel mai important a fost realizat, iar de aici încolo rămâne de perfecţionat antenele pentru precizie şi distanţă şi mai mare, pentru ca randamentul să nu mai fie de 3-5%, ci 10-15% poate. Iar atunci ceea ce acum pare puţin fezabil poate deveni realizate şi avantaj strategic, cu drone ce pot sta în aer oricât e nevoie, măcar şi zeci de ore la rând.
2
11,698
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT