Marti, 05 Mai 2026, ora 03:31
7490 citiri
Președintele României – Nicușor Dan FOTO captură Facebook/Nicușor Dan
În timp ce scena politică internă este cuprinsă de tensiuni la cote maxime înaintea votului asupra moțiunii de cenzură de marți, președintele Nicușor Dan a ales să onoreze invitații la summit-uri externe.
Pe 28 și 29 aprilie, șeful statului s-a aflat în Croația, la Summitul Inițiativei celor Trei Mari, iar luni a participat la reuniunea Comunității Politice Europene de la Erevan, în Armenia. Astfel, în zilele care preced scrutinul parlamentar decisiv, președintele nu a realizat negocieri cu partidele, deși își asumase public un rol de mediator între PSD și celelalte formațiuni considerate pro-democratice.
Situația devine cu atât mai delicată cu cât Administrația Prezidențială a folosit cândva un argument diferit pentru a justifica absența lui Nicușor Dan de la Davos, acolo unde președinția a trimis doar un consilier în cadrul unor discuții despre viitorul Europei. La acel moment, motivația fusese că „președintele nu umblă teleleu prin străinătate atunci când este nevoie de el în țară”. O frază care acum poate părea, cel puțin, ironică.
Pentru a înțelege ce ar fi putut face mai bine președintele în această perioadă, Ziare.com a stat de vorbă cu politologul Alexandru Coita. Acesta oferă o analiză nuanțată, care depășește critica simplistă și încearcă să contureze un posibil model prezidențial mai eficient.
„Noi, românii, suntem obișnuiți cu anumite tipare prezidențiale. Traian Băsescu a fost un președinte extrem de activ, implicat, care forța limitele Constituției. Klaus Iohannis a început activ, dar apoi a devenit destul de absent. Acum trebuie să acceptăm că Nicușor Dan este un alt tipar de președinte și să îl lăsăm să își pună amprenta asupra mandatului, urmărindu-i evoluția până la capăt”, a transmis politologul.
Eșecul principal al lui Nicușor Dan
El afirmă că Nicușor Dan ar fi putut să „țină mâna mai ferm pe pulsul politicii din România” și să preia agenda publică, nu în stilul combativ al lui Băsescu, ci pentru a orienta discuția de la confruntările centrate pe persoane și orgolii către o dezbatere fundamentată pe teme cardinale pentru România.
„Cu siguranță ar fi putut să țină mâna mai ferm pe pulsul politicii din România. Să spunem clar: această criză nu a apărut din senin. PSD amenință de luni de zile că iese din coaliție. N-ar fi fost rău ca președintele să preia puțin agenda publică, așa cum făcea Traian Băsescu pe vremuri – nu neapărat în stilul său de „jucător”, ci să orienteze discuția din spațiul public de la confruntări gen „Bolojan versus altcineva” sau „pro și contra Bolojan” către o dezbatere centrată pe teme cardinale pentru România. Adică să le ceară partidelor să vină, dincolo de programul de guvernare care s-a văzut că nu prea funcționează, cu câteva teme pe care să și le asume. Poate că dacă s-ar fi discutat despre reforme fundamentale și transformări reale, situația s-ar fi detensionat.
Dar așa cum stau lucrurile, atunci când în politică se discută despre oameni și toată atenția se polarizează în jurul lor, nu durează mult până când orgoliile se inflamează și situația devine greu de gestionat.
Aceasta este ceea ce ar fi putut face președintele, dar poate că nu este timp pierdut. Poate că și acum, după ce lucrurile se calmează într-un fel sau altul în legătură cu moțiunea, mi-aș dori foarte mult ca, în cadrul consultărilor cu partidele, președintele să sugereze anumite teme care să fie tratate cu prioritate: reforme necesare pentru România, cum să ducem la bun sfârșit reorganizarea administrativ-teritorială, cum să transformăm țara într-un stat digital asemenea Estoniei, cum să reașezăm relația dintre cetățean și stat. Cred că principala problemă a românilor – și motivul pentru care mulți se îndreaptă spre partidele populiste – este că nu se simt respectați de stat. Dacă președintele ar putea să genereze o gândire în acest sens și să o transmită partidelor, iar acestea și-ar asuma-o, ar fi un lucru foarte bun – dincolo de emoții, dincolo de nume și prenume și de actori politici care, după cum am văzut, sunt cu toții trecători”, a conchis politologul.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent