Ingrid Honkala, cercetătoare din domeniul oceanografiei FOTO X/NahBabyNahNah
O cercetătoare din domeniul oceanografiei, care a lucrat în proiecte asociate NASA, afirmă că a trecut prin trei episoade distincte de moarte clinică și că, de fiecare dată, ar fi perceput același fenomen.
Ingrid Honkala, în vârstă de 55 de ani, spune că aceste experiențe au avut loc la vârstele de doi, 25 și 52 de ani. Deși circumstanțele au fost diferite, ea susține că toate au condus la același tip de stare: o liniște profundă, absența fricii, dispariția percepției timpului și senzația de separare de propriul corp, scrie Daily Mail.
Primul incident: copilăria și apa înghețată
Honkala afirmă că prima experiență de acest tip a avut loc la vârsta de doi ani, după ce a căzut într-un bazin cu apă rece la locuința sa din Bogotá, Columbia.
Ea își amintește, potrivit relatării făcute pentru Jam Press, momentul inițial de panică și dificultatea de a respira, urmată însă de o schimbare bruscă a stării de conștiință.
„În locul fricii a apărut o calmare profundă. Panica a dispărut și a fost înlocuită de o senzație intensă de pace și liniște”, a declarat ea.
Honkala descrie episodul ca pe o separare a conștiinței de corpul fizic, în care ar fi perceput propria imagine plutind inert în apă.
„Nu mă mai simțeam ca un copil într-un corp, ci ca o conștiință pură, un câmp de lumină și percepție”, a spus ea.
Ea afirmă că, în acele momente, timpul și frica ar fi dispărut complet, iar identitatea individuală s-ar fi dizolvat, fiind înlocuită de o senzație de conectare totală cu mediul înconjurător.
„Era ca o imersiune într-o inteligență vastă, plină de iubire, claritate și pace”, a adăugat ea.
O afirmație neobișnuită: comunicare la distanță
Într-unul dintre cele mai controversate pasaje ale relatării sale, Honkala susține că ar fi putut să își vadă mama aflată la câteva străzi distanță și că ar fi comunicat cu aceasta fără a folosi cuvinte.
Ulterior, mama sa ar fi ajuns acasă și ar fi găsit copilul inconștient în apă — detaliu pe care Honkala îl descrie ca fiind compatibil cu ceea ce ar fi „perceput” în timpul episodului.
Ea afirmă că acel moment i-a schimbat fundamental relația cu ideea de moarte: „Din acel moment nu am mai simțit frică față de moarte.”
Alte două episoade de moarte clinică
Honkala spune că a mai trecut prin două situații similare la vârste adulte: un accident de motocicletă la 25 de ani și o complicație medicală la 52 de ani, când tensiunea arterială i-a scăzut în timpul unei intervenții chirurgicale.
În ambele cazuri, susține ea, experiența ar fi fost identică din punct de vedere al percepției: aceeași stare de calm, aceeași detașare de corp și aceeași absență a timpului.
Între știință și interpretare spirituală
Deși o parte semnificativă a comunității științifice explică experiențele de acest tip prin procese neurologice declanșate de stres extrem, Honkala consideră că acestea ar putea indica un fenomen mai profund.
„Aceste experiențe mi-au schimbat complet înțelegerea asupra vieții”, a spus ea.
Ea susține că oamenii nu ar fi entități izolate, ci expresii ale conștiinței care experimentează realitatea printr-un corp fizic.
În această interpretare, moartea nu ar reprezenta un final, ci o tranziție: „Nu pare sfârșitul existenței, ci mai degrabă o trecere într-un continuum al conștiinței.”
Parcurs profesional și perspectivă personală
În ciuda acestor afirmații, Honkala a continuat o carieră academică în științele marine, obținând un doctorat și colaborând în proiecte de cercetare, inclusiv cu NASA și Marina SUA. Ea spune că aceste experiențe nu i-au diminuat interesul pentru știință, ci dimpotrivă.
„Am vrut să înțeleg natura realității prin observație și cercetare”, a explicat ea.
În ultimii ani, Honkala a ales să vorbească mai deschis despre experiențele sale, susținând că știința și spiritualitatea nu sunt neapărat în opoziție, ci pot explora aceleași întrebări din perspective diferite.
Cartea sa, Dying to See the Light: A Scientist’s Guide to Reawakening, urmează să detalieze aceste experiențe și implicațiile lor asupra înțelegerii conștiinței.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent