Într-o încercare disperată de a supraviețui vieții pe care nu o trăiește, Adrian Teleșpan, colegul colegilor lui de la B365, lansează sâmbătă de la ora 17.30, la Cărturești Verona, primul său volum de proză scurtă, intitulat “Primul lucru pe care l-am făcut după ce am câștigat la Loto”. 

Interesul tuturor în ceea ce privește lansarea lucrării mai sus mențioante a fost atât de mare, încât autorul acesteia se vede în momentul de față nevoit să scrie singur despre cartea lui. Acum, dacă e să fim sinceri, dintre cei 8.293.104.695 de oameni câți sunt la această oră pe pământ, el este cel care se pricepe cel mai bine să-și dea cu părerea despre propria carte, dar rămășițele de narcisism care-i sfârtecă acestuia jalnica existență îl fac pe el să-și dorească interes pentru cartea lui venind și de la altă lume, deși lumea lui interioară e vastă și plină de regrete. 

Pentru că momentan spală vase și curăță cartofi ca să aibă ce să mănânce și unde să stea, aspect care, în ochii celor care îi apreciază scritura, poate fi un pilon de admirație, deși pentru el este doar un sfânt prilej de victimizare, Adrian n-a avut timp să se pregătească cum se cuvine pentru acest interviu, mai ales că a pierdut vreo 20 de minute încercând să facă să strălucească niște tacâmuri la care nu s-ar fi uitat nimeni cu aceeași atenție cu care s-a uitat el. 

Prin urmare, Adrian s-a prezentat la acest interviu nebărbierit, cu părul mirosindu-i vag a șnitzel, cu un fin strat de transpirație care s-a uscat de la temperatura mai scăzută din camera lui față de cea din bucătărie și încercând cu obstinență să scoată un muc despre care nici măcar nu e sigur că se află acolo unde-l caută el. 

Adrian poartă un tricou de somn pe care l-a împrumutat de la prietenul lui Radu pe care îl vede mai rar pentru că acesta și-a luat un câine mare de care lui Adrian îi e frică. Pe tricou este imprimat un citat din Pușchin: “Vreau să te înțeleg, îți studiez limbajul obscur”. Cu ajutorul lui Gemini AI, care nici el n-a știut să explice prea bine ce însemnătate are citatul acesta, Adrian a ajuns la concluzia că mesajul din spatele lui e: Mă uit la toate rahaturile pe care le faci și le spui cu mintea când, de fapt, singurul lucru cu înțeles din tine ți-e sufletul.

Adrian mai poartă și o pereche de pantaloni scurți de la H&M, o pereche de șosete destul de noi de la același brand, și o pereche de imitații de papuci Birkenstock din blană. E deja la a doua țigară de când își ia singur acest interviu și gândește ce mare trebuie să fie Dumnezeu de vreme ce el reușește să dea o mie de lei pe țigari în fiecare lună, când tot cash-ul care îi ajunge în buzunare e de 576 de lei după ce îi se oprește și proprirea din venituri. 

Acestea fiind spuse, Adrian recunoaște că refuză să se gândească la pensie din motivul simplu că i-ar colapsa speranța dacă ar face-o. De afară se aude o sirenă și, cum nici de data asta salvarea nu vine la el, Adrian se vede acum nevoit să-și adreseze prima întrebare. 

Întrebare: Adrian… 

Răspuns: Da. 

Întrebare: De ce ar trebui oamenii să cumpere această carte? 

Răspuns: Oamenii vor cumpăra această carte doar dacă așa va vrea Domnul. 

Întrebare: Crezi că răspunsul ăsta te va ajuta mult la vânzări? 

Răspuns: Doar dacă așa va vrea Domnul. 

Întrebare: Și crezi că Domnul va vrea să Îl incluzi în toate răspunsurile tale din acest interviu? 

Răspuns: Consider că e o dovadă de maturitate să nu mă antepronunț cu privire la voința Domnului. Am avut destul de multe surprize din partea Domniei Sale. 

Întrebare: Care a fost cea mai mare surpriză pe care ți-a făcut Domnul? 

Răspuns: Să aflu că nu doar eu, ci fiecare om e Mesia. 

Întrebare: Ai crezut că ești Mesia? 

Răspuns: Nu văd ce m-ar fi putut împiedica să cred asta. Sunt un bărbat gay de vârstă mijlocie, corpul începe să mă lase, nu-mi găsesc locul în lume, nu mă adaptez la situații uzuale, nu am venituri prea generoase, după cum s-a spus deja, perspectivele mi se îngustează de la o zi la alta, am toate datele să fiu, pentru că altă soluție nu am. 

Întrebare: Ce are această carte nou față de primele două? 

Răspuns: E despre mine, dar de o manieră mult mai indirectă. 

Întrebare: Adică? 

Răspuns: Am inventat 12 autori din țări diferite, le-am dat tema asta cu primul lucru pe care l-am făcut după ce am câștigat la loto, pentru că mi-a plăcut foarte mult cum sună și pentru că e un subiect la care visează foarte mulți oameni, și apoi le-am impus niște așteptări autorilor mei, adică să vină cu 12 povești foarte diferite ca subiect, scrise în registre foarte diferite ca să vadă lumea cât de mult talent am eu. În plus, eu cred că toți suntem personaje în povestea Creației, dar eu n-am integrat încă bine informația asta, așa că mi-e mult mai ușor să mă cred autor, scriitor. Prin urmare, m-am gândit că mi-ar fi mai ușor să conturez autori decât personaje, că omului îi e mai la îndemână să vorbească despre ce crede el că e. 

Întrebare: Oamenii care au citit până acum cartea ce au zis? 

Răspuns: Unora le-a plăcut mai mult, altora mai puțin, iar ChatGPT mi-a zis că e prea densă și că cititorul nu are timp să respire. 

Întrebare: Și ce ai făcut? 

Răspuns: Am lăsat-o așa. 

Întrebare: De ce? 

Răspuns: Pentru că ChatGPT se pricepe la respirație cât mă pricep eu la mecanică fină. 

Întrebare: Pe o scară de la 1 la 10, cât te bucuri de viață zilele astea? 

Răspuns: Scara s-a rupt de când am intrat pe Calea Domnului mai ales că o scară presupune ierarhii și nu cred că Dumnezeu crede în asta. 

Întrebare: Asta nu e calea care trebuia să aducă numai bucurii? Poate faci ceva greșit… 

Răspuns: Sunt un maestru al greșelii, deci e foarte posibil. Dar și în cazul ăsta, așa vrea Domnul. 

Întrebare: E Domnul prezent în carte? 

Răspuns: În unele povești de o manieră mai evidentă, în altele cu un comportament mult mai discret. 

Întrebare: Ai vreun citat din carte pe care ai vrea să-l pun aici? 

Răspuns: “Totul a început cu un rahat.” 

Întrebare: Atât? 

Răspuns: Da. 

Întrebare. Ai invitați la lansare sau vorbești singur ca și aici? 

Răspuns: Am. Va modera Carmen Floarea de la Cărturești și vor vorbi doamnele Petronela Rotar, care nu mai are nevoie de nicio prezentare, Violeta Borzea de la Editura pentru Artă și Literatură, domnul Andrei Stupu, care este cel mai avid cititor pe care îl cunosc, și domnul Petru Păcuraru, care este un domn foarte elocvent. 

Întrebare: Ce ai vrea să-ți spună domniile lor despre carte? 

Răspuns: Că s-a mișcat bucuria în ei citindu-o, la fel cum uneori s-a mișcat și în mine scriindu-o. 

Mulțumesc pentru interviu. 

Și eu. Pup.

Așadar, doamnelor și domnilor, dacă va vrea Domnul, sâmbătă ne vedem la Cărturești. Dacă nu aveți chef, vă pun un link aici.  Mi-aș dori mult să vă placă poveștile mele, mai ales că m-ar ajuta financiar. Doamne ajută și Doamne ferește, proză scurtă mare crește. Adișorul E Scurtprozatorul.