8 Mai 2026, 12:58
Redacţia PiataAuto.md
Norvegienii au aflat cu indignare că Morrow, primul producător european de baterii LFP cu o fabrică deja construită şi activă, a aplicat pentru insolvenţă la 6 mai 2026, spulberând aşteptările imense care au fost investite în acesta, pe lângă sutele de milioane de euro care au fost investite în această companie, inclusiv din bani publici. Vestea tristă pentru industria europeană aminteşte inevitabil de falimentul sonor al producătorului suedez de baterii Northvolt de anul trecut, chiar dacă istoria Morrow şi cursul evenimentelor care au adus compania în acest punct sunt diferite. Dar vestea de acum ridică mari semne de întrebare dacă mai e capabilă industria europeană de baterii să concureze cu scara gigantică şi ultra avansată a Chinei din acest domeniu.
Morrow Batteries a fost fondată în anul 2020 cu sediul în Arendal, Norvegia, cu misiunea de a deveni primul producător european de scară mare de baterii LFP, abordând astfel o tehnologie care cunoştea atunci o dezvoltare rapidă în direcţia creşterii densităţii energetice şi a puterii de încărcare. Evoluţiile pe care le-a atins ulterior China cu bateriile LFP până în prezent confirmă potenţialul imens al acestei tehnologii şi ideea foarte inspirată care a stat la baza fondării Morrow.
Amplasarea companiei şi fabricilor în Norvegia urma să-i permită să facă uz de electricitatea abundentă din surse regenerabile, disponibilă la preţ mic. Chiar dacă salariile norvegiene sunt mai mari, procesul de fabricare a bateriilor presupune un grad înalt de automatizare, cu un număr relativ mic de angajaţi, iar componenta energetică ar fi fost mult mai importantă. Şi apoi, producţia de baterii folosind 100% energie regenerabilă ar fi dat şansa producătorilor auto să-şi reducă semnificativ amprenta totală din producţia maşinilor lor electrice.
Planurile iniţiale erau foarte ambiţioase şi presupuneau construcţia unei fabrici cu ciclu complet de producţie în Arendal, care ar fi înglobat capacitatea de producţie a tuturor componentelor pentru celulele finale de baterii, module şi carcase. Deci, fabrica trebuia să poată produce şi catozii, cea mai dificilă şi sensibilă parte din procesul de producţie a bateriilor. Fabrica urma să fie inaugurată în 2023, urmând să ajungă în decursul unui an la 1 GWh capacitate de producţie, iar până în 2028 fabrica trebuia să atingă scara imensă de 43 GWh.
Ca să înţelegem ce înseamnă 43 GWh — dacă bateria unei maşini electrice generoase are 77 kWh, spre exemplu, capacitatea de 43 GWh produse anual ar fi suficientă pentru 558.441 automobile. Desigur, o parte din aceste baterii ar fi ajuns şi în centralele de stocare de reţea, dar cele peste jumătate de milion de maşini care ar fi putut fi asigurate cu baterii doar de către această companie ne arată scara imensă a planurilor.
Compania a fost fondată în 2020 prin investiţiile iniţiale ale companiei norvegiene de energie regenerabilă Adger Energi şi a companiei norvegiene de gestionare a deşeurilor Noah, plus alţi investitori mai mici. În 2021, Morrow a atras 230 milioane de coroane în prima rundă de finanţări, ceea ce echivala cu aproximativ 21 milioane de euro, iar acei bani au fost folosiţi pentru demararea construcţiei centrului R&D şi pregătirea pentru viitoarea fabrică. Investitorul principal în această rundă a fost Fondul de Pensii PKA din Danemarca, deci acum şi banii pensionarilor din Danemarca sunt în riscul de a fi subscrişi la pierderi.
În 2022 a venit cea mai importantă rundă de finanţare, când Morrow a reuşit să atragă 100 milioane de euro e la companii cu renume din industria europeană — germanii de la Siemens, compania elveţiano-suedeză ABB — precum şi de la fondul de investiţii climatice Nysno, deţinut de statul norvegian şi folosit pentru a investi în start-up-uri hi-tech cu impact climatic, care şi-au validat viabilitatea. Aceşti 100 milioane de euro au început a fi investiţi în construcţia fabricii propriu-zise, care trebuia să fie gata în 2023. Pe lângă asta, compania e primit alte 50 de milioane de euro ca împrumuturi garantate de investitori de la fondul de inovaţii din Norgevia, precum şi granturi nerambursabile de aproape 20 milioane de euro din bani publici norvegieni şi europeni.
Dar în 2023 devenise clar că termenul iniţial de definitivare a fabricii nu va putea fi respectat şi el a fost amânat pentru anul 2024. Dar partea încurajatoare e că în 2023 a fost inaugurat centrul R&D al companiei, localizat în Grimstad, ceva mai la sud de Arendal.
În luna mai a anului 2024 investitorii Morrow au agreat să mai investească împreună 48,4 milioane de euro pentru a susţine compania să ajungă la finalizarea fabricii şi să poată da start producţiei. Şi în august 2024 a avut loc marea inaugurare a fabricii Morrow din Arendal. Cei de la Morrow recunoşteau atunci că încă au de muncit pentru a începe producţia şi scalarea, dar totuşi momentul a fost tratat ca un succes major al acestui proiect.
Atunci cei de la Morrow spuneau că bateriile lor vor ajunge iniţial în centrale de reţea, iar primele maşini electrice care să le conţină ar fi urmat abia peste câţiva ani, după procese de validare şi testare împreună cu producătorii auto. Perspectivele Morrow păreau foarte optimiste, întrucât cu câteva luni mai devreme fusese semnat un contract cu integratorul de centrale de reţea Nordic Batteries, căruia Morrow trebuia să-i livreze 5,5 GWh de baterii în următorii 7 ani. Cu un client atât de mare asigurat, părea că noua fabrică are nevoie doar de definitivarea proceselor şi de profitarea de aceste perspective optimiste.
Fabrica Morrow are 33.000 metri pătraţi, fiind una de scara numită în industrie drept giga. La inaugurare şeful de atunci al Morrow, Lars Christian Bacher, îi prezenta prim ministrului Norvegiei celulele de baterii LFP produse local şi se arăta încrezut că Morrow nu va trebui să concureze cu China, ci va fi alegerea companiilor şi entităţilor care vor exact opusul, să-şi securizeze sursele din surse alternative Chinei.
Către finalul anului 2024 Morrow a mai primit fonduri adiţionale de la statul norvegian, dar în anul 2025 piaţa bateriilor a devenit mai dificilă. Vânzările de maşini electrice şi-au temperat creşterea, iar în unele regiuni au scăzut. Foarte multe fabrici construite la scară mare s-au pomenit că nu mai au pentru cine produce baterii în cantităţile sperate. Concurenţa chineză a devenit tot mai dură, iar pe acest fundal Morrow nu avea avantaje majore competitive pentru a creşte precum îşi dorea, pe o piaţă care intrase în tensiune.
Morrow producea baterii la fabrica sa, dar cantităţile erau încă minore faţă de ţintele de scalare. Se menţionase şi o colaborare cu o companie sud coreeană în asistenţa celor din urmă la producţia electrozilor, ceea ce ne spune că, cel mai probabil, Morrow a avut aceeaşi problemă ca şi Northvolt — că producţia propriilor catozi era sub standardul acceptabil, cu o rată imensă de neconformitate, şi era nevoie de expertiza cuiva care a ajuns la producţia la scară mare.
La finalul anului 2025, CEO-ul Lars Christian Bacher şi-a dat demisia, noul CEO devenind unul din fondatorii iniţiali, Jon Fold von Bülow. Iar noul CEO a anunţat o nouă direcţie strategică a companiei prin care aceasta se arăta deschisă la parteneriate industriale şi tehnologice, renunţând efectiv la misiunea de a dezvolta totul pe intern, de una singură. Tot atunci compania şi-a reconfirmat o nouă direcţie explorată anterior a bateriilor LNMO, adică litiu-ion fără cobalt, dar cu mangan şi nichel, care permit o densitate energetică mai mare.
În ianuarie 2026 compania norvegiană anunţa că producţia de baterii la fabrica sa a fost certificată ca fiind de serie, dar între timp începuseră deja şi tăierile de costuri. În aprilie 2026 a venit o nouă veste bună, prin care Morrow semnase un contract cu finlandezii de la Proventia, un producător de diverse sisteme ce conţin baterii. De asemenea, tot în aprilie Morrow a anunţat semnarea unui contract cu o mare companie germană din industria apărării. Iar la 1 mai 2026, în contextul acestor contracte, Morrow a anunţat că scalează din nou producţia de baterii.
Şi în acest context care părea tot mai optimist în ultima perioadă, la 6 mai Morrow şi-a anunţat falimentul, aplicând pentru insolvenţă la toate trei entităţi care îi formează juridic structura. Consiliul de directori şi-a cerut scuze publice, menţionând că situaţia financiară a companiei s-a înrăutăţit şi, în pofida încercărilor de a securiza noi fonduri pentru continuarea activităţii, ei n-au reuşit să adune banii necesari.
Şi asta chiar dacă Morrow a ajuns la producţia de baterii proprii LFP, cu celule prismatice, fiecare celulă cântărind 2 kg şi oferit 340 Wh capacitate de stocare. Asta înseamnă 170 Wh/kg în densitate energetică, o cifră relativ uzuală pentru bateriile LFP performante din industrie. Deci, compania nu avea tehnologie expirată în acest sens, ci relativ conformă cu standardele actuale, iar de aici s-ar fi putut evolua şi mai mult. Nu se ştie dacă aceste baterii înglobau deja catozii proprii sau importaţi, dar e cert că linia de producţie a catozilor există în fabrica norvegiană şi era nevoie maxim de calibrarea ei pentru a se ajunge la rezultatele dorite.
Deocamdată, aplicarea pentru insolvenţă nu a însemnat concedieri. Cei 210 angajaţi, pe care îi are compania, rămân să activeze, iar statutul de insolvenţă protejează compania o perioadă pentru eventuale planuri de restructurare sau vânzare. Doar că actualii proprietari par să caute investitori sub forma unor cumpărători pentru fabrică şi companie, menţionând că sunt deschişi şi pentru investitori din Asia sau SUA. Deci, după ce companiile europene şi fondurile de stat au investit în această companie pentru a o aduce la maturitatea de a avea o fabrică, poate veni un investitor din Asia sau SUA să o cumpere cu preţ redus la pachet. Aşa s-a întâmplat şi la Northvolt, cu stat-up-u american Lyten cumpărând fabrica, dar perspective de acolo sunt extrem de îndoielnice. Şi, din păcate, Morrow riscă acum să repete soarta Northvolt.
Iar situaţia acestui faliment începe să contureze un fenomen pe piaţa europeană, prin care proiectele pornite cu intenţii admirabile la început de a dezvolta fabrici de baterii de ciclu complet se pomenesc în cele din urmă în situaţii de faliment şi predare de control către entităţi din afara Europei. E cât se poate de cert că producţia şi mai ales scalarea producţiei de baterii e unul din cele mai complicate procese industriale, iar Europa pare să aibă mari dificultăţi în a-l contura şi stăpâni cap-coadă, punându-l pe roate într-un mod viabil. Doar că Europa nu prea mai are multe asemenea exemple de încercări. Şi dacă şi acestea sunt lăsate să falimenteze şi să fie predate la bani puţini, atunci în scurt timp se poate ajunge la o inexistenţă totală a producţiei europene de baterii, cu know-how şi acţionariat european.
2
2,108
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT