Roboți de luptă pe frontul ucrainean/FOTO:X@Maks_NAFO_FELLA
Ucraina intră într-o nouă etapă a războiului, una în care frontul nu mai este dominat exclusiv de oameni, ci de mașini. Până în prima jumătate a anului 2026, autoritățile de la Kiev își propun să producă nu mai puțin de 25.000 de vehicule terestre fără pilot (UGV), transformându-le într-un element esențial al așa-numitei „cavalerii” robotice de pe câmpul de luptă.
Aceste platforme autonome, de o versatilitate tot mai mare, sunt deja capabile să amplaseze mine, să evacueze răniți, să transporte provizii și, în anumite situații, chiar să lovească poziții inamice. Practic, ele rescriu regulile războiului modern.
Președintele Volodimir Zelenski a evidențiat recent amploarea acestei schimbări, arătând că doar în luna aprilie au fost efectuate 10.281 de misiuni de aprovizionare și evacuare cu ajutorul UGV-urilor, față de doar 2.900 în noiembrie — o creștere care indică accelerarea rapidă a dependenței de tehnologie.
Un episod recent petrecut în apropiere de Novoselivka, în regiunea Donețk, ilustrează cât de mult s-a schimbat dinamica frontului. Un robot terestru de tip Ardal a fost trimis să traverseze un teren deschis pentru a amplasa o mină antitanc pe un pod, înainte ca forțele ruse să intervină. În momentul în care operatorii au observat însă prezența a trei soldați ruși în apropiere, misiunea a fost recalibrată: mina a fost detonată, eliminând țintele, iar robotul a fost sacrificat.
Pentru Brigada de elită K-2, aflată la doar câțiva kilometri distanță, pierderea echipamentului a fost considerată un cost acceptabil în economia generală a războiului.
Unitatea K-2, prima brigadă din lume dedicată exclusiv războiului terestru fără pilot
„Avem mii de UGV-uri în total. Principalul motiv pentru care le folosim este să salvăm viețile soldaților”, a explicat maiorul Oleksandr Afanasiev, comandantul batalionului de roboți din cadrul brigăzii.
Unitatea K-2 este considerată, potrivit surselor militare, prima brigadă din lume dedicată exclusiv războiului terestru fără pilot. Apariția sa nu este întâmplătoare, ci rezultatul direct al unui conflict în care dronele rusești au transformat porțiuni întregi de front în așa-numite „zone ale morții”, unde mișcarea trupelor a devenit aproape imposibilă.
Blindatele au fost distruse într-un ritm care a depășit capacitatea de înlocuire, iar armata ucraineană a ajuns să depindă inclusiv de vehicule civile improvizate. Și acestea, însă, au început să devină ținte ușoare.
„Am început să folosim UGV-uri pentru că, pur și simplu, am rămas fără șoferi și fără vehicule. Nu mai aveam cu ce să riscăm viețile oamenilor”, a explicat Afanasiev.
Evoluția unității K-2 este spectaculoasă: pornită în 2017 ca o mică structură de recunoaștere, a devenit în decembrie 2024 Regimentul 20 separat de sisteme fără pilot, iar până în toamna lui 2025 s-a transformat într-o brigadă complet robotică.
Eficiența acestor sisteme a crescut exponențial, iar comandanții ucraineni par să fi ajuns la o concluzie clară: fără ele, războiul modern nu mai poate fi dus.
„Mulți comandanți au realizat acum că nu se mai poate fără ele”, a spus Afanasiev.
Ucrainenii mizează și pe efectul psihologic
Modelul Ardal, utilizat în misiunea din Donețk, este un vehicul compact pe șenile, proiectat inițial pentru logistică și operațiuni de minare de la distanță, dar care poate fi echipat și cu armament, inclusiv lansatoare de grenade.
În dotarea brigăzii se mai află și alte platforme, precum Tarhan 200, Tarhan 300, Rys PRO sau SIM-RACAR-Lambda. O singură misiune poate dura până la 10 ore și se poate întinde pe o rază de aproximativ 30 de mile, fiind coordonată de echipe complexe formate din operatori, piloți de drone și personal de sprijin.
În luna aprilie, roboții K-2 au evacuat peste 40 de persoane de pe linia frontului și au recuperat trupurile a opt militari ucraineni rămase în urmă încă din noiembrie.
Mai mult, inginerii militari experimentează deja soluții neconvenționale: de la montarea de aruncătoare de flăcări pe platforme robotizate, până la integrarea unor arme capturate de la armata rusă.
Următorul pas, potrivit lui Afanasiev, îl reprezintă dezvoltarea unor motoare hibride, care ar putea extinde autonomia de la 30 la aproape 90 de mile, deschizând posibilitatea loviturilor în adâncimea dispozitivului inamic.
Dincolo de avantajele tactice, comandantul ucrainenilor mizează însă pe un alt efect, mai puțin cuantificabil, dar esențial: cel psihologic.
„Este vital pentru un soldat să știe că, dacă este rănit grav, cineva îl va aduce rapid la un punct medical și că va avea șansa să trăiască și să își revină alături de familie”, a subliniat el.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent