12 Mai 2026, 09:27
Redacţia PiataAuto.md
Unele anunţuri de vânzări auto sunt de-a dreptul bombastice în a lăuda maşina expusă la vânzare, chiar dacă e vorba de un exemplar mai ieftin şi mai vechi. A fost şi cazul unui anunţ din Norvegia, în care o Mazda de 16 ani vechime — încă din timpurile de dinainte ca Norvegia să pornească pe alea adoptării masive a maşinilor electrice — era lăudată ca un exemplar în condiţie superbă, care-şi merită investiţia pe deplin. Totuşi, un norvegian care a cumpărat maşina a descoperit în scurt timp o listă mare de probleme la ea, cea mai uimitoare fiind dată de consumul extraordinar de mare de ulei, de 11 litri la 1.000 km. Justiţia norvegiană a fost severă cu vânzătorul, scrie publicaţia norvegiană motor.no.
Foto: Imagini simbol, cu rol de reprezentare
Maşina expusă la vânzare costa doar 25.000 coroane, echivalentul a aproximativ 2.300 euro. Anunţul descria maşina ca fiind un adevărat chilipir, cu ITP-ul trecut până în 2027, cu toate piesele necesare înlocuite de curând la dealerul oficial. Maşina era prezentată ca una solidă, fără rugină, păstrată în garaj încălzit, iar pe deasupra şi super eficientă în consum, la doar 4 litri/100 km. Vânzătorul scria că oferă şi un set nou de anvelope de vară, pe lângă cele de iarnă, menţionând că vinde maşina deoarece trece la una de companie, oferită de angajatorul său. Iar maşina urma să fie vândută celui care oferea mai mult într-un interval de timp.
O poveste plină detalii, deci, care părea plauzibilă şi respectabilă. Norvegianul care a cumpărat-o a oferit 27.000 coroane pe ea, echivalentul a aproximativ 2.500 euro.
Dar, imediat ce a plecat cu maşina, a descoperit că motorul acestei funcţionează instabil. Deşi nivelul uleiului era potrivit iniţial, după doar 160 km parcurşi a constatat că acesta a scăzut atât de rapid, încât a trebuit să adauge 1,8 litri de ulei pentru a-l readuce la nivelul iniţial. Asta corespunde cu un consum de 1,12 litri de ulei la 100 km, sau 11,2 litri de ulei la 1.000 km!
Dacă e să raportăm uleiul la 4-5 litri de motorină consumaţi la sută, maşina a ajuns ca din tot ce consumă 20-25% să fie ulei şi restul diesel. Bineînţeles, un asemenea consum nu poate fi decât semnul unei stări interne catastrofale în acel motor.
Norvegianul a fost la un service pentru constatări, care i-a confirmat că motorul are defecte interne majore, presiune de gaze de eşapament în chiulasă şi un consum de ulei care a fost calificat drept extrem.
Norvegianul a încercat să-i returneze maşina vânzătorului, cel din urmă refuzând. În multe alte ţări din lume, înaintarea unor pretenţii faţă de o maşină de 16 ani de doar 2.500 euro ar fi destul de dificilă, mai ales după achiziţie, dar în Norvegia vânzătorii poartă responsabilitate chiar şi pentru o maşină veche, chiar şi atunci când vânzarea a fost făcută de o persoană fizică. Şi tot în Norvegia contează foarte mult ceea ce s-a scris în anunţ, or, acele informaţii reprezintă o ofertă publică, pe baza căreia un cumpărător devine interesat de achiziţie şi-şi formează decizia de cumpărare.
Prin urmare, cumpărătorul a apelat la justiţie, iar în cadrul procesului de judecată, avocatul său a descoperit că vânzătorul cumpărase maşina cu doar 10 zile mai devreme de la o doamnă, plătind pe ea doar 6.000 coroane, adică vreo 550 euro. Fireşte, maşina n-a mai avut timp să treacă prin înlocuirea tuturor pieselor necesare la dealerul oficial, după cum descria anunţul şi nu era în stare superbă, întrucât consuma ulei în cantităţi industriale şi avea scurgeri peste tot. Diferenţa era că prima doamnă care a vândut maşina o expusese la vânzare ca una defectă, bună pentru dezmembrări sau reparaţii profunde, nu ca una în stare excelentă.
În instanţă a venit şi acea proprietară iniţială a maşinii şi a depus mărturie. Iar vânzătorul a menţionat că, de fapt, n-a avut intenţii meschine, ci doar a copiat din greşeală textul din alt anunţ şi pentru acest anunţ.
Instanţa de judecată a dispus că vânzătorul e obligat să-şi ia maşina înapoi, rambursând integral banii primiţi pe ea, plus penalităţi şi dobânzi, la care se mai adaugă şi rambursarea costurilor de judecată, prin care cumpărătorul a plătit serviciile avocatului său. Suma totală care trebuie plătită nu doar că-i anulează profitul pe care vânzătorul miza că l-a făcut, ci îi mai adaugă o sumă similară în costurile de judecată.
Conform registrelor publice din Norvegia, maşina a fost reînmatriculată pe numele vânzătorului, ceea ce confirmă că sentinţa a fost executată, cu plata tuturor penalităţilor. E un exemplu bun poate şi pentru alte ţări, unde vânzătorii de maşini ieftine adeseori mizează că la un asemenea preţ, cumpărătorii vor fi mai puţin descurcăreţi sau curajoşi în a le cere socoteală pentru maşinile deplorabile pe care le vând. În Norvegia, însă, nu contează dacă ai avut doar 2.500 euro pentru a-ţi cumpăra o maşină, justiţia e aceeaşi pentru toţi.
1
5,121
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT