„România avea toate cărțile pentru a cere o vizită a lui Marco Rubio la Summitul B9 de la București, care are loc înaintea Summitului NATO de la Ankara”, este de părere cercetătoarea de politică externă Antonia Pup, bursier Fullbright, asistent universitar la Georgetown University din Washington, D.C. Ea enumeră printre „cărțile” României „loialitatea față de partenerul strategic”, dar și una dintre cele mai restrictive legislații împotriva tehnologiei chineze. 

  • Antonia Pup a acordat un interviu HotNews în contextul Summitului B9 de la București, coprezidat de Nicușor Dan, și de președintele Poloniei, Karol Nawrocki, și la care a participat și secretarul general al NATO, Mark Rutte.
  • Cercetătoarea invocă exemplul țărilor baltice și Poloniei și Finlandei pentru modul în care abordează relația cu Statele Unite, în „noua normalitate de la Washington”. 
  • „Noi am fost foarte obișnuiți să forjăm relații cu elita complexului militar-industrial, dar cred că acum, la Washington, va trebui să intrăm în dialog cu o altă elită, foarte importantă în jocul geopolitic și anume elita tehnologică”, a mai declarat Antonia Pup în interviul pentru publicul HotNews. 
  • Antonia Pup este studentă Fulbright la Georgetown University în Washington DC, unde lucrează ca asistent universitar, potrivit biografiei de pe site-ul Contributors. A urmat un program de masterat în securitate internațională la Sciences Po Paris, ca bursier al Guvernului român și al Ministerului de afaceri externe francez. Anterior, a fost consilier parlamentar pentru președintele Comisiei pentru apărare din Camera Deputaților. Are experiență profesională la OCDE și Parlamentul European și a fost fellow al Conferinței de securitate de la Riga și la Forumul global din Azerbaidjan.

Hotnews: – Ați publicat recent o lucrare la Institutul Diplomatic Român, care se numește „Cum au îmbrățișat aliații de pe flancul nord-estic al NATO, noua normalitate de la Washington”, în care arătați cum țările baltice, plus Polonia și Finlanda, au abordat relația cu Statele Unite. Subiectul este important și în România unde faptul că președintele a criticat UE de Ziua Europei a fost interpretat ca o dovadă că vrem să ne împrietenim cu MAGA. Cum vi se pare abordarea de politică externă a lui Nicușor Dan?
– Antonia Pup: Consider că abordarea președintelui României este în linie cu politica externă a României din ultimii 20 de ani. Este bazată pe cei trei piloni fundamentali și anume integrarea în lumea euroatlantică, prin apartenența noastră la NATO și la Uniunea Europeană, respectiv parteneriatul strategic cu Statele Unite. Deci nu consider că președintele Nicușor Dan a ieșit din această formulare.

Am văzut că în România există o dezbatere care, din punctul meu de vedere, nu prea este lucrativă pentru o politică externă mai asertivă. Cred că, atât susținătorii președintelui Nicușor Dan, care poate ar dori o politică externă mai aproape de Bruxelles, cât și oamenii care poate sunt mai atașați curentului ideologic conservator, care ar vedea Statele Unite pe primul loc, își doresc o politică externă mai vizibilă.  

În urma analizei pe care am realizat-o, am ajuns la concluzia că ar trebui să avem o politică externă conservatoare din perspectiva conținutului său. Adică a instrumentarului pe care-l utilizăm ca să ne atingem obiectivele naționale. Oamenii, societatea, pe bună dreptate, caracterizează politica externă ca fiind insuficient de ambițioasă sau că facem prea multe concesii anumitor parteneri, care nu se transformă imediat în rezultate tangibile pentru România. 

Cred, de exemplu, că ar trebui ca, inclusiv cu acest Summit „Bucharest 9”, să țintim mai mult decât de la a obține, o dată pe an, o fotografie cu liderii de pe flancul de est al NATO. Trebuie să venim cu o agendă aspirațională.

Dacă tot vorbim de Statele Unite: pe 29 aprilie, Croația a găzduit Inițiativa Celor Trei Mări. Ei au avut acolo un secretar, un membru al cabinetului Trump. E vorba de secretarul energiei Chris Wright. Noi avem doar un subsecretar de stat (n.r.- Thomas DiNanno, subsecretar pentru controlul armamentelor și securitate internațională), care vine să se întâlnească cu mai mulți șefi de state la București. 

Cred că, pe lângă faptul că Statele Unite gândește acum relația transatlantică mai degrabă din perspectivă geoeconomică decât din perspectivă de securitate, mai este vorba și despre faptul că nu punem pe agendă niște lucruri concrete, nu doar să semnalizăm ceva politic. 

– Ați dat mai multe exemple de acțiuni pe care le-au făcut alte țări. De exemplu, ministrul de externe din Letonia a fost de 6 ori în vizită la Washington, iar al Lituaniei de 4 ori. Ce au câștigat aceste țări din aceste acțiuni și de ce nu poate să facă și România la fel?
– În primul rând trebuie spus că statele din flancul nord-estic vorbesc cu aceeași voce. Noi, în flancul sud-estic, nu avem același lux, mai ales datorită faptului că Turcia, care va găzdui anul acesta în iulie summit-ul NATO, deja vorbește despre un nou aranjament de securitate regională la Marea Neagră, care să includă Ucraina, care, poate, la un moment dat, să includă și Rusia și vrea să meargă mai mult pe zona asta de autonomie, de middle power. 

Turcia nu poate sau nu dorește să lucreze mai mult în aceste formate.

– Dar ce-i desparte pe români, bulgari, turci, de ce nu pot lucra împreună?
– Ne desparte, în primul rând, o percepție asupra noțiunilor de risc și de oportunitate. Și obiective naționale distincte. Turcia merge foarte mult în direcția aceasta a autonomiei, a ideii de a fi o punte între vest și est, care până la urmă face parte din cultura lor strategică. 

Dar, dincolo de asta, cred că ne lipsesc și niște pârghii de a lucra politic, de a transmite semnale politice care apoi să fie captate de oamenii care lucrează în birocrație, și să se transforme în proiecte concrete.

Iar la întrebarea ce au reușit cei de pe flancul nord-estic este să nu ajungă în poziția în care au fost România și Bulgaria, când Pentagonul a retras trupe de aici deși suntem în prima linie, iar pericolul rusesc este mai acut aici, la Marea Neagră. Și au obținut mai multă vizibilitate, iar Congresul a autorizat acea inițiativă de securitate pentru statele baltice, Baltic Security Initiative, care a trecut și are sprijin bipartizan și se transformă în bani pentru statele ce-l accesează.  

„Nu știm ce să cerem. O vizită la Casa Albă nu poate fi un obiectiv în sine”

Antonia Pup. FOTO via Facebook

– Și ce-i lipsește României pentru a fi mai prezentă?
– Cred că ne lipsește o agendă concretă. Nu știm ce să cerem, dincolo de a cere să fim primiți de un secretar de stat sau de președinte la Casa Albă. 

O vizită la Casa Albă nu poate fi un obiectiv în sine, doar obținerea unei fotografii. Un obiectiv de țară ar trebui să fie o vizită prin care să obținem A, B și C. Să obținem, de exemplu, păstrarea prezenței americane la baza de la Mihail Kogălniceanu, investiții americane. Și contează acum chiar mai mult să lucrăm în această zonă investiții strategice, nu doar în energie, ci și în tehnologie.  

Observăm, adesea, că nu există suficientă coordonare între miniștrii care vin aici (n.r.- la Washington) cu un anumit mesaj. Parcă există o competiție internă pentru cine să-și facă poză cu cine. 

Și cred că ne mai lipsește și această strategie care să vină de foarte de sus din statul român, tocmai pentru a asigura continuitate. Mă refer la președintele României, care este, în virtutea atribuțiilor constituționale, în epicentrul ecosistemului de politică externă și de securitate națională și ar putea să strunească tot aparatul guvernamental într-o anumită direcție. 

În ceea ce privește vizita la Casa Albă, cred că trebuia organizată anul trecut, exact pe modelul polonez, pentru că acum deja toată lumea se gândește doar la alegeri. Se va schimba dinamica politică cel mai probabil. 

Și ar fi trebuit să existe un consilier la Administrația Prezidențială, care doar asta să facă, să pregătească vizita în Statele Unite.

– România a trecut, totuși, printr-un moment delicat după anularea alegerilor prezidențiale, ceea ce i-a atras critici din partea unor reprezentanți importanți ai administrației de la Washington. Plus poate că există și diferența ideologică. Ce vreau să spun este că nu ține exclusiv de noi această vizită, mai trebuie să ne placă și americanii.
– Da, nici nu aș merge în zona aceasta de a fi disperați să obținem doar o vizită, doar o fotografie, fără nimic concret.  Dar îmi aduc aminte că ministrul de Externe al României a dat un interviu în jurul datei de 30 octombrie 2025 în care a menționat că, după ce americanii și-au retras un număr de soldați din România, vom vedea trupe NATO europene care să suplinească acel deficit, iar aceste trupe vor veni la sfârșitul anului 2025 și începutul lui 2026. Nu am văzut să se întâmple acest lucru.  

Ar trebui să mergem și să discutăm și să îmbunătățim într-adevăr relațiile bilaterale și cu Franța, și cu Germania, și cu Regatul Unit și să facem un caz pentru Marea Neagră Nu să așteptăm să vină acei soldați de nicăieri la Marea Neagră pentru că noi avem o problemă, pentru că nu se va întâmpla.

„Decizia președintelui de a merge la Consiliul de Pace a fost una corectă”

– Un exemplu pe care l-am văzut în analiza dumneavoastră este cel al președintelui conservator al Poloniei. Acesta nu a mers la Consiliul pentru Pace de la Washington, a trimis doar un consilier, în timp ce România a fost reprezentantă chiar de președinte. Cum vi se pare această decizie?
– Eu în continuare consider că decizia președintelui de a participa la acel Consiliu de Pace a fost una corectă. Pentru că a fost prima vizită a președintelui la Washington, care a venit la scurt timp după ce Congresul american a avut acel raport, dacă vă aduceți aminte, cu alegerile anulate. 

De fapt, alegerile anulate au fost un studiu de caz pentru a demonstra că acele companii de tehnologie americană sunt dezavantajate de Digital Services Act și România a fost dată ca exemplu. Dar consider că a avut un rol de semnalizare important inclusiv în plan intern, pentru a închide odată și a pune un pic frână pe retorica asta a așa-zișilor suveraniști.

Pe de altă parte, dacă mă uit la Summit-ul B9, noi am trimis un șef de stat la Consiliul de Pace, iar la summit-ul găzduit de noi vine doar un subsecretar de stat american. 

Ceva scârțâie, într-adevăr, și cred că am avut toate cărțile, ca să folosim o expresie din vocabularul președintelui Trump, ca să cerem o vizită a lui Marco Rubio la București, măcar înainte de summitul NATO de la Ankara. Întrebarea este de ce nu a fost un dialog româno-american mai consistent. 

Cum poate atrage România firmele de tehnologie din SUA

– Dar care sunt aceste „cărți” pe care le are România?
– Loialitatea față de parteneriatul strategic. Dar nu poate fi o loialitate fără a cere ceva la schimb. Mai avem o poziție geostrategică sensibilă, dar care deschide și oportunități.

Și avem unul dintre cele mai robuste cadre legislative pentru a interzice tehnologia chineză din România. De pildă, o ordonanță care blochează participația companiilor chineze inclusiv în ceea ce privește sistemul de telecomunicații 6G, care acum nici măcar nu este comercializat. 

Cred că mai avem și această carte energetică, suntem cel mai mare producător de gaze din UE, urmează și proiectul Neptun Deep din Marea Neagră. 

– Am văzut în studiul pe care l-ați prezentat exemple de afaceri făcute între SUA și statele de pe flancul nord-estic, de exemplu construcția a 11 spărgătoare de gheață din care 4 produse în Finlanda, un contract de peste 6 miliarde de dolari. Cum ar putea să câștige și românii din parteneriatul cu SUA?
– În Statele Unite se proliferează, ca fiind foarte importantă, tema inteligenței artificiale. Sunt aproximativ 13 state americane care au legiferat în parlamentele statale interzicerea companiilor de tehnologie americane să mai construiască centre de date pe teritoriul statelor lor. Statul Maine a trecut recent această legislație, având în vedere faptul că sunt foarte mari costuri de energie, că există și câteva îngrijorări în ceea ce privește mediul. 

Companiile de inteligență artificială sunt foarte importante în jocul politic de la Washington. Ca să dau doar un exemplu, principalul subsecretar de stat din Departamentul de stat, care gestionează portofoliul economic și care este principalul interlocutor al Washingtonului cu Comisia Europeană, a lucrat înainte la Palantir și este foarte bun prieten cu Peter Thiel, din această gașcă republicană din care face parte și compania OpenAI.

Dacă ne uităm la cealaltă companie de inteligență artificială mare, Anthropic, vedem că în bordul acesteia sunt doar foști oficiali din timpul administrației Biden.

Anthropic a finanțat deja foarte mulți candidați în alegerile parțiale din toamna acestui an pentru politici de reglementare a inteligenței artificiale să nu fie atât de puternică. Iar de cealaltă parte avem tabăra pro-inovare. 

Eu cred că România ar trebui să intre într-o discuție cu aceste companii de inteligență artificială să aflăm cum putem să facem transfer de tehnologie, dacă americanii nu mai vor să aibă atât de multe centre de date doar pe teritoriul american. De ce nu ar aduce niște centre de date în România? Pentru că este o țară sigură, o țară aliată care a investit foarte mult în această relație și cred că ar merita să o ducem la un alt nivel prin acest tip de discuții.

– Dacă aceste companii consumă atât de multă energie, iar acesta este motivul pentru care nu mai sunt dorite în America, aceeași problemă o putem avea și în România.
– Am văzut oficiali din România care au spus că își doresc să atragem investiții americane strategice și cred că tehnologia, în special inteligența artificială, va fi un domeniu care va conta tot mai mult în noua ecuație transatlantică.

Referitor la exemplele pe care le-ați dat, am văzut Estonia că și-a deschis în 2024 un business hub în Washington, pentru a ajuta companiile estoniene să intre în dialog cu investitori americani. Tot am văzut alte state baltice că și-au deschis consulate foarte active în California în general, pentru a intra în discuție cu acești noi jucători. 

Noi am fost foarte obișnuiți să forjăm relații cu elita complexului militar-industrial, dar cred că acum, la Washington, va trebui să intrăm în dialog cu o altă elită, foarte importantă în jocul geopolitic și anume această elită tehnologică.

Nicușor Dan ar trebui să publice un op-ed într-un ziar citit de conservatorii americani

– Dar ce ar trebui să facă liderii români? Să dea interviuri la Fox News pentru a crește interesul față de România? Ce fac alții și noi, nu?
– Aș pregăti, de exemplu, un op-ed al președintelui Nicușor Dan despre cum vede România noua relație transatlantică, care să fie publicat de un ziar popular în America citit de conservatori americani. Aș pregăti, poate, un discurs în care să articulez la nivel plenar această viziune în cadrul unui think-tank conservator sau nu. Poate fi un think tank cum este, de exemplu, CSIS, care a găzuit un foarte mare eveniment în marja ministerialei, cu mineralele critice la care a participat ministrul de externe Oana Țoiu.

Cred că ar fi necesar să vedem un think tank românesc cu sediul la Washington care să forjeze relațiile cu mediul analitic. Polonezii deja îl au și este foarte bun pentru a transmite niște mesaje și a construi relații. 

De asemenea, relația cu Congresul trebuie menținută. Eu nu am văzut, de pildă, un mesaj de mulțumire al unui congresman în contextul deciziei României de a permite utilizarea bazelor in România pentru operațiunile din Iran.  

Deci aș merge mai degrabă pe a crea aceste fundamente instituționale, a le finanța corespunzător decât să atragem niște firme de lobby care până la urma urmei își vor vedea doar interesul comercial și pe termen scurt.

– În România acum se discută despre cine este pro-european, cine este pro-occidental, se face această diferență. Inclusiv în ceea ce privește discursul președintelui.
– Societatea are dreptate să ceară mai multe de la decidenții săi, să ceară o politică externă mai demnă. În raport cu decidenții săi sunt perfect de acord să cerem mai mult.

Eu, personal, aș vedea mai mult decât pro-occidental sau pro-european, m-aș uita către est, unde România își poate asuma un rol de mentor pentru extinderea Uniunii Europene. Armenia urmează să aibă alegeri în Iunie, guvernul lor de acolo își dorește foarte mult să se integreze în construcția europeană, iar România poate să joace rolul de mentor.  Este în interesul nostru să dezvoltăm și alte tipuri de relații inclusiv, de exemplu, cu state precum Japonia, care caută să joace un rol mai activ inclusiv în reconstrucția Ucrainei.