Politologul
Mihnea Stoica, de la UBB Cluj, remarcă, într-un interviu pentru
„Adevărul”, câștigurile României, după summitul B 9 pe care
l-a organizat. Cel mai important este, spune expertul, că dincolo de
faptul că a intrat în atenția Europei din postura de organizator,
România a demonstrat că este mai influentă în relațiile
internaționale decât există percepția.
Nicușor Dan, Mark Rutte și Karol Nawrocki la Summitul B9. FOTO AFP
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Reuniunea
de la București, desfășurată pe parcursul unei singure zi,
miercuri, 13 mai, a reunit lideri importanți din cadrul B9 și din
țări nordice pentru a discuta securitatea transatlantică și a
servit că pregătire pentru Summitul NATO de la Ankara din 7-8 iulie
2026. Cu această ocazie, a fost dată publicității și o
declarație comună, a liderilor participanți la formul din capitala
României. Cu ce rămânem după acest summit, dar mai ales care sunt
câștigurile României, dincolo de declarații, explică, într-un
interviu pentru „Adevărul”, politologul clujean Mihnea Stoica,
de la Universitatea Babeș-Bolyai.
Adevărul:
Summitul B9 a luat sfârșit, iar dincolo de declarația comună și
de afirmațiile liderilor prezenți la București, marea întrebare
ar fi cu ce s-a ales România după această reuniune și care ar fi
câștigurile obținute de țara noastră?
Mihnea
Stoica: În primul rând, cred că trebuie apreciat faptul că Summitul B9 pune din nou Bucureștiul pe marea hartă a securității
europene și nu numai. E a patra oară când acest summit B9 are loc
la București și asta spune ceva despre capacitatea României de a
seta, într-o oarecare măsură, agenda europeană și agenda de
securitate în general.
Iar
cred că România a demonstrat cu ocazia aceasta și faptul că
există o anumită putere de influență a Bucureștiului, în sensul
în care e menționată direct și Republica Moldova; și nu doar că
e menționată de România, dar e asumată de toate statele care au
participat și care au semnat acea declarație comună a Summitului
B9, care acum poate fi consultată deja. Deci aici, concret,
demonstrează acest aspect: faptul că Bucureștiul are o putere mai
mare decât lasă unii să se înțeleagă. De multe ori se discută
despre faptul că suntem singuri, că nu avem niciun pic de
influență, că suntem la periferia Uniunii Europene, și probabil
ați văzut și declarația președintelui Poloniei care chiar așa
și menționa: că nu suntem o periferie, nu suntem la periferie. În
diplomație și în politică externă, declarațiile sunt de multe
ori cel puțin la fel de puternice, dacă nu uneori mai puternice
decât acțiuni concrete care să se întâmple.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Curiosul caz al Ungariei și Bulgariei
Vorbind
despre declarații, aș aminti declarația oficială, dar și poziția
interesantă și nuanțată a Ungariei, care nu a semnat-o. Cum ar
trebui decriptată această „abținere constructivă” a
Budapestei?
Aici
aș menționa faptul că nota de subsol pe care o reprezintă, într-o
anumită măsură, Ungaria, e mai mult decât interesantă. Mă
refer, da, la această abținere constructivă, În sensul în care,
ați văzut probabil, Ungaria a fost reprezentată la acest summit.
Adică, într-un fel, am văzut că unii s-au apucat să acuze
Ungaria. De fapt, nu e vorba de altceva decât de faptul că Ungaria
are un guvern în tranziție în acest moment și era mai dificil ca
fostul guvern să-și asume ceva ce noul guvern trebuie să filtreze,
în primul rând. Deci e interesantă și această notă.
Și
ce arată acest lucru?
Aș
spune că asta arată că Bucureștiul are o influență, contrar
narativelor și poveștilor pe care le-am văzut, influențate sau nu
din anumite direcții, care spun că nu ne bagă nimeni în seamă,
că suntem pierduți.
O
altă țară vecină nouă, de pe sudul flancului estic, Bulgaria, a
fost reprezentată doar de ambasadorul la București. Se poate vorbi
de un dezinteres sau de o sfidare din partea țării unde alegerile
au fost câștigate de un pro-rus?
Într-o
oarecare măsură și Bulgaria se află într-o situație similară
cu cea a Ungariei. De ce? Pentru că știm foarte bine, Bulgaria a
avut alegeri chiar mai târziu decât Ungaria, deci mai aproape de
acest moment. Motiv pentru care și acolo se mai schimbă direcții,
nu ideologii, că asta ar fi un pic cam prea mult deocamdată cel
puțin. Dar lucrurile se mai așază și la Sofia. Atunci, probabil
nedorind să aibă chiar o absență de la un nivel mai înalt,
există o reprezentare care se înscrie în normele diplomatice.
Chiar dacă unele state au fost reprezentate de președinți,
Bulgaria se înscrie totuși în uzanțele diplomatice trimițându-și
reprezentantul permanent la NATO.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Ar fi trebuit aduse și Turcia și Grecia la Summit
Am
văzut că Polonia a mutat excelent și a adus Finlanda și statele
nordice la acest summit. România, în schimb, nu a reușit să aducă
Grecia sau Turcia, sau poate nici nu și-a propus să o facă. N-ar
fi fost bine să fie mai consistent reprezentat și sudul flancului
estic al NATO și să-i dăm noi înșine mai multă greutate la
acest Summit?
Sigur,
poate că era bine să avem și aceste țări. Acum, în principiu,
România și-a manifestat interesul de a avea un rol, fie el și
limitat, în ceea ce privește reconstrucția după conflictul din
Orientul Mijlociu. Știm foarte bine că Nicușor Dan a participat la
acea întrunire a Consiliului de Pace de la Washington D.C., sub
coordonarea președintelui Trump. Dar, apropo de țări nordice și
participarea lor, cred că aici un aspect important este participarea
unor țări — nu știu dacă pentru prima dată, înclin să spun
că pentru prima dată în acest format — din Europa de Nord.
Danemarca, de exemplu, a fost reprezentată de prim-ministru;
Norvegia a fost printre statele reprezentate, deși aceste state nu
fac parte, de fapt, din formatul B9. Și tot important, deși trecem
dincolo de povestea cu Europa de Nord, a fost și participarea, ca
observator, a Statelor Unite ale Americii. Și aici au fost multe
povești, că sigur e reprezentată doar de subsecretari de stat,
dar, din nou, ca reprezentare diplomatică e un semnal foarte
puternic.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Cât de mult i-a interesat Summitul pe americani
Inițial
s-a vorbit de venirea lui Donald Trump, dar el e la Beijing, așa că
evident nu avea cum să ajungă la București. Apoi s-a vorbit de
Marco Rubio, dar a venit până la urmă doar un subsecretar de stat.
Nu e totuși prea puțin?
Au
fost discuții în presă că s-ar putea să fie prezent chiar Donald
Trump, dar acum știm foarte bine că Donald Trump e în China, în
Republica Populară Chineză, are o altă agendă. Dar faptul că
există un reprezentant al guvernului de la Washington spune ceva.
Mesajul transmis este acela că Statele Unite sunt interesate de ceea
ce se întâmplă în această zonă și că iau în serios
inițiative de acest fel care, sigur, nu au aceeași putere formală
precum alte variante de colaborare, dar e un semnal puternic.
M-aș
referi aici la situația privind dronele. A existat o declarație
interesantă a președintelui Zelenski, care spune că se discută,
chiar mai mult decât atât, se fac pași concreți în direcția
unui acord în privința dronelor. Și e și România luată în
considerare. E un punct important al discuțiilor de astăzi de la
București pentru că, așa cum bine știm, există tot mai des în
ultima perioadă situații din partea Rusiei, care accidental ajung
și pe teritoriul României — diferite părți ale dronelor și așa
mai departe. Cred că această decizie de astăzi poate să fie un
prim pas foarte important în direcția descurajării acestor gesturi
din partea Federației Ruse. Mai mult decât să descurajeze, poate
să reprezinte un pas în direcția apărării României, pentru că
pot pune în pericol vieți omenești astfel de situații. Ca
norocul, nu am ajuns acolo până în acest moment, dar se pare că
nici nu vrea cineva să riște.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Mihnea Stoica. FOTO: Facebook
Au
fost mari discuții în spațiul public din România cu privire la
acest aspect și iată că se fac pași importanți. Desigur, sunt
aspecte care urmează să se concretizeze; e dificil să ne imaginăm
că se pot întâmpla lucruri de pe azi pe mâine. Dar industria
apărării, la care și România poate să contribuie și de la care
poate să beneficieze, e o temă foarte importantă care va produce
efecte în perioada următoare. Urmează să vedem ce se întâmplă
până la următoarea întâlnire din Turcia, Summitul NATO de la
Ankara, care va fi în această vară.
Ați
punctat mai devreme că România nu este deloc singură, dar ați
amintit și prezența unor state nordice precum Danemarca și
Norvegia. România are relații bune cu aceste țări, însă, pe de
altă parte, nu neapărat foarte strânse, așa că ar putea această
întâlnire, acest Summit, să reprezinte un imbold și exact
semnalul de care era nevoie pentru ca aceste relații să crească,
să se dezvolte mai mult și să capete o dimensiune și în plan
economic și comercial?
Da,
cu certitudine. Adesea se discută despre efectul de spillover —
efectul colaborărilor care debutează într-un domeniu și se extind
asupra altora ca urmare a rezultatelor bune. Cred că în faza
aceasta se poate construi o relație mai strânsă între România și
statele nord-europene, mai ales ca urmare a faptului că Finlanda și
Suedia au aderat la NATO relativ recent, după declanșarea
războiului din Ucraina. Și cred că aceste state sunt interesate și
am putea să le oferim asistență din perspectiva experienței
noastre ca stat membru NATO pe flancul estic, apropiat de Federația
Rusă sau de conflictul din Ucraina.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În
rest, în această fază discutăm despre relații la nivel cultural
sau academic, probabil mai puțin comerciale, dar există toate
premisele ca această colaborare să se extindă. Dacă pe plan
militar va fi o colaborare bună, și nu văd de ce nu ar fi, ea se
va extinde. Declarația de astăzi arată că există un front comun
care se va consolida pe viitor. Și aici aș mai menționa că acest
summit B9 de la București a arătat o coerență și o congruență
a discursului tuturor celor prezenți, chiar dacă liderii fac parte
din familii politice europene diferite. Asta e un mare câștig:
țelul acestor țări trece dincolo de ideologii, dincolo de stânga,
dreapta, progresism sau conservatorism. Această declarație
menționează clar faptul că toate statele condamnă acțiunile
Rusiei împotriva Ucrainei, dar și împotriva aliaților. Se referă
și la atacurile cibernetice, la războiul hibrid. Și aici, din nou,
România ar putea să aibă un rol mai important, având în vedere
industria IT dezvoltată din țara noastră.
Ce înseamnă NATO3.0
Să
nu uităm nici de acest „NATO 3.0”, despre care s-a vorbit în
premieră la București. Cum ați defini acest concept?
Sigur
că se încearcă o definire. Aș spune că nu e neapărat un concept
oficial, dar probabil se referă la noua etapă în care a ajuns
Alianța. În sensul în care știm presiunile legitime din partea
Statelor Unite privind creșterea cheltuielilor militare. Da, deci
NATO 3.0 se referă într-o oarecare măsură și la acest aspect. Se
mai poate referi și la un rol mai puternic pe care să îl aibă
Uniunea Europeană în privința apărării — statele europene să
investească mai mult în această infrastructură. NATO 3.0 poate
însemna și acea concentrare a apărării colective împotriva
Federației Ruse, care să fie descurajată, inclusiv prin aspectul
menționat anterior privind dronele. Putem înțelege această etapă
ca fiind una în care Europa are un rol mai important decât în
variantele anterioare de funcționare ale Alianței Nord-Atlantice.
Ați
spus că România a arătat că e mai influentă decât cred sau lasă
unii să se înțeleagă, dar care ar trebui să fie următorii pași
ai diplomației noastre pentru a consolida acest succes?
Așa
e, Summitul B9 reconfirmă importanța strategică a României în
raport cu conflictul din Ucraina și relevanța ei în arhitectura de
securitate europeană. Un astfel de eveniment trebuie privit din
perspectiva efectelor pe termen lung. Dacă Bucureștiul va avea
maturitatea să continue această colaborare și să întrețină
proiectul — căci noi în România începem multe proiecte, dar cu
menținerea lor avem o problemă — România va avea de câștigat.
Există o doză de maturitate: acest format B9 a fost inițiat de
președinții României și Poloniei, Klaus Iohannis și Andrzej
Duda. Există o colaborare dincolo de ideologii atât la nivelul
participanților, cât și la nivel național.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>