Profesorul de economie Cornel Ban și cercetătorul Cristian Pop au venit cu un plan pentru o scădere a deficitului la rate mult mai mari decât cele prognozate pentru anul acesta în urma măsurilor de austeritate asumate de Ilie Bolojan, aceștia asigurându-se că echilibrarea bugetului va avea loc și în anii următori, fără să fie nevoie de măsuri care să scadă și mai mult nivelul de trai.

Potrivit celor doi, deși discursul public se concentrează pe problema deficitului, care este foarte grav și impune găsirea unei soluții pentru a evita intrarea în insolvabilitate, realitatea este mai nuanțată.

Potrivit studiului publicat de Fundația Friedrich Ebert Stiftung, „problema este mai profundă și mai incomodă decât face referire Guvernul, fiind vorba, de fapt, de incapacitatea sistematică a statului de a colecta la bugetul public ceea ce este deja datorat și de a reechilibra relația muncă-capital”.

Iar această nuanță, susțin cei doi economiști, schimbă totul, de la instrumentele de politică până la distribuția costurilor și a beneficiilor.

„Propunem două scenarii alternative la planul de austeritate al lui Ilie Bolojan. Primul este moderat-progresiv, în concordanță cu țările din regiune, vorbim aici despre Ungaria, Polonia, Slovacia și Cehia, care ar duce deficitul undeva la 6% din PIB. Al doilea scenariu este ceva mai ambițios și se inspiră din modelul nordic și din Slovenia, care poate să ducă deficitul undeva la 4% din PIB.

Niciunul dintre aceste două scenarii nu presupune adoptarea vreunor măsuri de austeritate. Tot ceea ce am luat în calcul este reforma întregului sistem de impozitare, deci mă refer aici la impozitul de venit, de profit, de capital, proprietate și avere”, a declarat economistul Cristian Pop, în cadrul evenimentului de lansare al studiului.

Ce măsuri propun cercetătorii, inspirați de altă țări din Europa de Est

SCENARIUL A

Scenariul A, de urgență, este cel adoptat de Guvernul Bolojan prin pachetele de măsuri din 2025 și începutul lui 2026, concentrat pe creșterea taxelor indirecte și înghețarea cheltuielilor.

Deși a adus o stabilizare pe termen scurt a capacității de refinanțare, efectele sociale și economice au fost negative: inflație, creștere anemică și o distribuție inechitabilă a costurilor.

„În acest scenariu, reformele de îmbunătățire a colectării au fost, în cel mai bun caz, timide”, se arată în analiză. Măsurile au afectat veniturile mici și medii, precum și domenii publice esențiale – educație, cercetare, asistență socială – fără o corecție similară a impozitării capitalului. Reducerea finanțării pentru educație și cercetare, atrag atenția autorii, va slăbi creșterea economică, inovarea și baza fiscală viitoare.

SCENARIUL B

Scenariul B, în schimb, propune o consolidare fiscală moderat-progresivă, inspirată de modelele țărilor din grupul Vișegrad (Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria). Acesta ar presupune un impozit progresiv pe venit în trei trepte, lărgirea bazei de impozitare a capitalului, impozite progresive pe proprietate și, mai ales, o reformă profundă a ANAF.

„Scenariul B nu este unul radical, ci o strategie de convergență cu țările din Europa Centrală”, explică autorii.

Obiectivul este generarea de venituri publice la un nivel de aproximativ 35-37% din PIB care ar duce la reducerea deficitului la 4%. Accentul cade pe consolidarea administrației fiscale și reducerea discrepanțelor dintre impozitarea muncii și cea a capitalului, care în prezent este „uriașă”.

În același timp, scenariul evită măsurile regresive precum creșterea TVA-ului sau tăierea brutală a cheltuielilor esențiale. Din punct de vedere politic, este mai ușor de susținut, putând fi prezentat ca o aliniere la standarde regionale.

SCENARIUL C

Inspirat de modelele social-democrate nordice și de Slovenia, scenariul C merge mai departe. Propune o progresivitate care vizează în mai mare măsură capitalul și veniturile financiare mari, inclusiv marile averi.

În acest scenariu, diferența dintre muncă și capital dispare ca stimulent economic: nu ar mai exista motivația de a transforma salariul în dividende, pentru că tratamentul fiscal ar fi același.

„Ar crea astfel mai mult loc pentru o redistribuire mai coerentă și pentru politici publice mai ambițioase”, notează studiul. Deficitul ar putea fi adus aproape de pragul european de 3% din PIB, fără austeritate. Prețul? Un cost politic asumat, care presupune confruntarea explicită a grupurilor care beneficiază de prevederi fiscale favorabile promovate de Ilie Bolojan și care au capacitatea de a influența decizia politică.

Deși economia a crescut fulminant în ultimii ani, veniturile statului au scăzut

Potrivit autorilor, deși economia României a înregistrat creșteri spectaculoase în comparație cu alte state din Europa Centrală și de Est, veniturile bugetare au rămas scăzute (aproximativ 32% din PIB), mult sub nivelul regional.

Problema identificată de studiu are la bază un sistem depășit de impozitare, care a devenit unul dintre motoarele creșterii nesustenabile ale consumului, făcându-ne dependenți de investiții străine și creditare. Consecințele sunt deficite bugetare cronice, creșterea rapidă și la costuri mari a datoriei publice și o vulnerabilitate ridicată la șocurile externe.

România pierde aproximativ 30% din veniturile publice potențiale din cauza necolectării TVA-ului, a evaziunii și a neconformării fiscale. Diferența față de cât colectăm acum ar fi de aproximativ 6,9 miliarde de euro pe an.

„Dacă România ar reduce decalajul de TVA ajungând la nivelul Ungariei, veniturile suplimentare ar echivala cu aproape 60% din întregul buget al educației, calculat la 3,3% din PIB. Bugetul cercetării publice ar putea fi mărit de peste 10 ori.”

Aceeași situație apare și în cazul impozitului pe profit. România colectează aproximativ 7 miliarde de euro anual, deși baza fiscală sugerează un potențial de peste 11 miliarde. „Cu un asemenea nivel al colectării, am putea mări cu o treime bugetul educației”, explică autorii.

Altfel spus, dacă România ar colecta TVA-ul și impozitul pe profit la standardele statelor vecine din Europa Centrală, nu ar mai fi nevoie de austeritate.

Modelul promovat de Ilie Bolojan duce la „un cerc vicios”

Autorii atrag atenția că „sistemele fiscale care tratează extrem de diferit munca și capitalul creează nu doar inegalități, ci și comportamente care subminează colectarea și, pe termen lung, stabilitatea macroeconomică.”

Potrivit acestora, rezultatul este un cerc vicios de impozite percepute ca nedrepte, conformare scăzută și presiune fiscală tot mai mare pe aceiași contribuabili.

„Din acest cerc vicios nu se iese prin creșteri uniforme de impozite și taxe sau prin tăieri brutale de cheltuieli.”

Autorii susțin că soluția este alinierea regulilor și reducerea oportunităților de arbitraj fiscal. Iar întrebarea fundamentală, conchid economiștii, nu este doar dacă trebuie să umplem golurile fiscale, ci „cât de departe suntem dispuși să mergem după ce statul iese din zona de pericol legată de refinanțare și, în final, ce tip de societate și stat dorim să avem”.

Răspunsul, subliniază ei, nu ține doar de economie, ci de capacitatea de a recunoaște că problemele fiscale actuale sunt rezultatul unor alegeri politice reversibile.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent