Politico: Puciul împotriva lui Keir Starmer începe să prindă contur

Rivalii lui Keir Starmer din interiorul Partidului Laburist prind tot mai mult curaj și au început, unul câte unul, să-și facă deschise intențiile – de joi până astăzi, numărul celor care spun că intenționează să participe la contestarea electorală internă a actualului prim-ministru britanic a crescut deja la trei. „Puciul” laburist începe să prindă contur, astfel, scrie Politico, vineri.

„Rebeliunea” laburistă împotriva lui Keir Starmer, prim-ministrul de centru-stânga criticat pentru faptul că a guvernat mult prea moderat și centrist, începe să crească în intensitate și vine după cea mai turbulentă săptămână din politica britanică din ultimii patru ani, de când Liz Truss a fost „executată” politic sumar de partidul său, după câteva săptămâni de guvernare.

Înfrângerea electorală grea suferită joia trecută de laburiștii lui Starmer i-a făcut pe 96 dintre cei 402 parlamentari ai partidului săi ceară un calendar pentru demisia premierului.

Prin refuzul său de a da curs acestei cereri, Starmer și-a lăsat soarta în mâinile „triburilor” politice extrem de dezorganizate din interiorul formațiunii.

După mai multe zile de haos, neînțelegeri, anunțuri pripite și un război dur purtat de toate părțile, parlamentarii laburiști cred acum că există deja mai multe căi prin care Starmer poate fi trimis acasă.

În acest moment – premierul britanic mai poate să rămână în funcție fără un atac frontal direct cel puțin o lună sau două. Dacă nu hotărăște să-și stabilească propriul calendar de demisie, ar putea să aibă în față doi sau trei rivali – primarul din Greater Manchester, Andy Burnham, care deja a început o luptă în stil Don Quijote pentru „detronarea” lui Starmer – va candida pentru un post de parlamentar în circumscripția Makefield, după ce un parlamentar actual a demisionat ca să-i „facă loc”; Wes Streeting, fost ministru al sănătății care a eșuat în a deschide un front rapid împotriva lui Starmer, zilele trecute; și fosta aliată a lui Starmer, fost vicepremier, Angela Rayner, care a anunțat deja că nu va deschide procesul de contestare al conducerii, dar că va participa la alegeri dacă ele vor avea loc.

„Vom ajunge acolo, până la urmă” (la alegeri pentru o nouă conducere – n. red), a spus un aliat al lui Streeting. Un al doilea aliat al lui Streeting a adăugat: „Nu prea mai există altă opțiune, în afară de a țipa în gol”.

Toți vor petrece, probabil, perioada următoare oscilând între lupte de tatonare și formarea de pacte, prezentând agende pentru un guvern care încă nu există — în timp ce Starmer se luptă cu perspectiva de a deveni al cincilea premier britanic din ultimii șapte ani înlăturat din funcție.

Complotul „regelui din nord”

Primul în lupta pentru înlocuirea lui Starmer este Burnham, care, în calitate de primar al Greater Manchester, și-a câștigat din partea partidului și a publicului supranumele de „regele din nord”. Însă, pentru a candida, el trebuie mai întâi să revină la Westminster și să devină deputat.

Acest obstacol a declanșat un val de lupte interne dure între tabăra sa și aliații lui Streeting, care preferau o competiție imediată, pentru a reduce perioada în care Starmer ar rămâne un lider fără putere reală, în timp ce războiul din Iran pune în pericol economia Marii Britanii.

La un moment dat, aliații lui Burnham au făcut chiar presiuni asupra organismului de conducere al Partidului Laburist pentru a organiza o cursă extinsă pentru conducere, de trei luni, care să îi ofere timp să revină la Westminster.

În cele din urmă însă, abordarea lui Burnham — „așteptați-mă” — a avut câștig de cauză. Primarul a anunțat joi seară că va solicita să candideze pentru Partidul Laburist într-o alegere parțială în Makerfield, o circumscripție din nord-vestul Angliei eliberată recent în acest scop de fostul loialist al lui Starmer, Josh Simons.

Aliații lui Starmer au transmis semnalul, joi seară, că — spre deosebire de o tentativă anterioară, din ianuarie — nu vor încerca să folosească organismul de conducere al Partidului Laburist pentru a-l împiedica pe Burnham să își lanseze candidatura. În cele din urmă, publicul britanic ar putea fi cel care îl blochează.

Burnham va trebui să câștige cele mai importante alegeri parțiale din ultimele decenii, prezentându-le alegătorilor o propunere suprarealistă: votați laburiștii ca să îl dați jos pe premierul laburist.

Lupta nu va fi ușoară. Makerfield a fost cândva unul dintre cele mai sigure fiefuri ale Partidului Laburist, dar majoritatea partidului a fost redusă la 5.399 de voturi de Partidul Reformei, formațiunea extremistă de dreapta a lui Nigel Farage, în 2024. Săptămâna trecută, laburiștii au pierdut toate cele 22 de mandate pe care le apărau în Consiliul Wigan, un district care acoperă o parte din circumscripție. Farage a spus că partidul său va arunca „absolut totul” în această competiție, la fel cum o vor face și Verzii, care „mușcă” din flancul stâng al laburiștilor.

Partidul Reformei va lupta, de asemenea, pentru a câștiga puternica primărie a Greater Manchester, pe care Burnham o lasă în urmă. Pierderea acesteia, indiferent dacă Burnham devine sau nu deputat, ar fi o lovitură majoră pentru partidul de guvernământ.

John Curtice, politolog britanic, a spus că, dacă un alt candidat decât Burnham ar lupta în Makerfield, ar da laburiștilor mai puțin de 5% șanse de victorie. „Dacă Burnham reușește să câștige aici, va demonstra cu siguranță că are capacitatea de a câștiga circumscripții pe care te-ai aștepta ca majoritatea politicienilor laburiști să le piardă în acest moment”, a declarat Curtice pentru Politico.

Poziția pro-europeană a lui Burnham va plana asupra competiției într-o circumscripție care a votat pentru Brexit — dar la fel se va întâmpla și cu un circ politic fără precedent, cu consecințe pentru întreaga țară.

Vor exista și critici la adresa lui Simons pentru că și-a abandonat alegătorii, precum și întrebări privind posibilitatea ca acestuia să i se fi promis ceva pentru a face acest pas; aceste întrebări circulau deja în propriul său partid. „Josh nu este genul care se sacrifică pentru alții”, după cum a spus unul dintre foștii săi colegi.

Dacă Burnham eșuează, rămâne întotdeauna Rayner — ai cărei aliați au spus joi că este pregătită să candideze la conducerea partidului pentru a-l opri pe Streeting, dacă alții nu vor putea. Însă ea și-a acoperit opțiunile, lăsând loc ca Burnham să devină candidatul „stângii moderate”, în timp ce a îndemnat partidul să „strângă rândurile”.

Doi oficiali laburiști au declarat că cea mai timpurie dată posibilă pentru alegerile parțiale este 18 iunie, deși responsabilii pentru disciplina de vot ai lui Starmer controlează calendarul.

Contrastul dintre luptele interne din Marea Britanie și turbulențele geopolitice va fi izbitor — Starmer, aflat într-o poziție tot mai dificilă, este așteptat la summitul anual al liderilor G7 din Franța, la începutul acelei săptămâni.

Momentul ratat al lui Wes Streeting

Anunțul lui Burnham a fost al doilea șoc al zilei pentru Wes Streeting, una dintre cele mai vizibile personaje ale Partidului Laburist, care, la doar 43 de ani, a lăsat impresia că râvnește la funcția supremă de mai bine de un deceniu.

Primele pagini ale ziarelor de joi au mers pe așteptarea că Streeting își va lansa candidatura, dar momentul a fost ratat. La ora 6 dimineața, Rayner a intervenit surprinzător și a anunțat că probleme sale cu fiscul s-au rezolvat, iar apoi, la ora 17:00, Simons și-a dat demisia din funcția de deputat, o chestiune despre care echipa lui Streeting nu avea cunoștință.

O sursă care a vorbit în privat cu Streeting miercuri a spus că acesta era hotărât să anunțe contestarea conducerii lui Starmer imediat. O a doua sursă a spus că el plănuia să ia decizia miercuri seara.

Deși a demisionat din funcția de ministru al sănătății chiar înainte de ora 13:00, joi, atacând „vidul” și „deriva” care au cuprins partidul său, Streeting nu a dat semnalul de start. Ulterior, încercând să obțină un sprijin majoritar, el a tot tras de timp până ce momentul n-a mai fost prielnic deloc.

Deputații critici s-au îndoit de multă vreme că membrii Partidului Laburist — un partid de stânga, chiar și după ce mulți foști membri dezamăgiți s-au alăturat Partidului Verde — l-ar alege vreodată pe Streeting, un politician mult mai la dreapta față de consensul formațiunii. Au existat de mult timp semne că tabăra lui Streeting credea că Burnham ar putea fi un om cu care trebuie să ajungă la o înțelegere.

După ore întregi de tăcere, joi după-amiază, telefoanele jurnaliștilor s-au aprins brusc cu mesaje de la personaje din fiecare tabără, care o lăudau pe cealaltă.

„Relația lor este caldă”, a spus un al treilea deputat care îl susține pe Streeting despre relația liderului ales de ei cu Burnham; ambii au fost miniștri ai sănătății din partea Partidului Laburist. „Există respect reciproc acolo”.

Aliații lui Streeting plănuiesc să meargă la Makerfield pentru a încuraja votul laburist pentru Burnham. Un al patrulea aliat a spus: „Wes deschide calea pentru o competiție reală, nu pentru o încoronare grăbită”.

La fel, un deputat aliat al lui Burnham a sunat din proprie inițiativă la Politico pentru a-l lăuda pe Streeting că „și-a venit în fire”, adăugând: „Arată că, în partid, consensul acum este că avem nevoie de cei mai buni jucători pe teren”.

Însă, același aliat al lui Burnham a spulberat orice speranță că primarul Greater Manchester va încheia o înțelegere cu Streeting pentru a se asigura că doar unul dintre ei va candida. „Nu există absolut nicio înțelegere cu Wes. Wes era pregătit să arunce partidul nostru în haos”.

Starmer înaintează „șchiopătând”

Starmer a sfidat așteptările toată săptămâna și a rămas în funcție. El le-a spus membrilor cabinetului său că va continua lupta în numele stabilității economice și pentru a-și duce la capăt mandatul obținut în 2024; susținătorii săi cred — nu fără temei — că simpla organizare a unei competiții pentru conducere ar paraliza guvernul.

Deși ministra de interne, Shabana Mahmood, l-a îndemnat în privat, marți, să prezinte un calendar pentru plecarea sa, pericolul din cabinet pare depășit deocamdată. Aliații lui Mahmood și ai lui Peter Kyle, ministrul pentru afaceri și prieten apropiat al lui Streeting, au spus că aceștia nu îi vor urma exemplul lui Streeting și nu vor demisiona.

Dar guvernarea va fi deja mai dificilă. Înlocuitorul lui Streeting la Ministerul Sănătății, șeful trezoreriei, James Murray, a fost anunțat la opt ore după plecarea acestuia. Starmer intenționează să supună votului, în această vară, proiecte de lege controversate privind reforma imigrației și reducerea numărului de procese cu jurați, care ar putea provoca rebeliuni în partidul său măcinat de lupte interne.

Unii dintre susținătorii lui Streeting încă fac presiuni ca omul lor să acționeze rapid. Un al cincilea aliat al lui Streeting a spus: „Trebuie să se întâmple mai devreme, nu mai târziu. Nu putem continua așa. Este extrem de dăunător. În opinia mea, este iminent, trebuie să fie în curând. Aceasta este și opinia lui Wes”.

Însă mulți alții din tabăra lui Streeting s-au resemnat acum să aștepte desfășurarea evenimentelor, sperând în continuare că — în ciuda tuturor revenirilor sale anterioare — Starmer va decide să demisioneze.