România se află într-o cursă contracronometru până pe 30 mai, termenul limită până la care poate încheia contracte de achiziții individuale prin programul SAFE, fără să fie obligată la achiziții comune cu alte state membre. Obiectivul declarat al autorităților este ca 60% din producție să fie realizată în România, în încercarea de a stimula astfel industria internă de apărare. În acest context, „Adevărul” a discutat în cadrul unui interviu cu Răzvan Pîrcălăbescu, președintele Organizației Patronale a Industriei de Apărare și director general ROMARM, care avertizează că modelele de cooperare bazate pe asamblare sub licență, fără transfer real de tehnologie, nu funcționează.
Răzvan Pîrcălăbescu, președintele Organizației Patronale a Industriei de Apărare. FOTO: OPIA
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În opinia sa, salvarea vine din parteneriate cu producători europeni majori, precum Rheinmetall, care să integreze companiile românești în lanțurile de producție ale continentului, și din valorificarea infrastructurii existente a ROMARM pentru proiecte precum coproducția de drone militare cu Ucraina.
Adevărul: Recent, ați declarat public că niciuna dintre companiile membre OPIA nu a fost consultată în elaborarea listei de proiecte SAFE, iar organizația nu a fost chemată la discuții formale cu autoritățile responsabile. S-a schimbat ceva concret în relația OPIA cu statul de atunci încoace?
Răzvan Pîrcălăbescu: Față de momentul declarațiilor anterioare, există o evoluție pozitivă în relația cu autoritățile. În ultima perioadă, Organizația Patronală a Industriei de Apărare a fost prezentă în consultări și discuții aplicate, ceea ce reprezintă un pas important în direcția vizată.
Este esențial ca acest dialog să continue și să se consolideze într-un mecanism predictibil și structurat. Industria de apărare nu poate fi dezvoltată fără un parteneriat real între stat și industrie, cu un accent esențial pe componenta de finanțare.
Noi ne-am asumat activ rolul de partener în relansarea industriei și credem că, în actualul context de securitate, există o înțelegere tot mai clară a faptului că dezvoltarea capacităților industriale naționale trebuie să devină urgent o prioritate.
Senatoarea Nicoleta Pauliuc, președinta Comisiei de Apărare, a avertizat că România riscă să transforme SAFE într-o simplă listă de cumpărături externă și că regula de 65% producție UE avantajează Rheinmetall, Airbus sau Leonardo, nu industria românească. Există în acest moment garanții că beneficiarul real al împrumutului de 16,68 miliarde de euro va fi economia românească?
SAFE este, fără îndoială, o oportunitate majoră pentru România. Este un program foarte bun, dar rezultatele depind direct de modul în care este implementat.
Dacă aceste fonduri sunt utilizate exclusiv pentru achiziții externe, atunci impactul economic intern va fi limitat. În schimb, dacă sunt corelate cu dezvoltarea industriei locale, SAFE poate deveni un accelerator real de dezvoltare.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
În acest sens, parteneriatele internaționale sunt esențiale, dar ele trebuie construite astfel încât să genereze valoare în România. Colaborarea dintre Organizația Patronală a Industriei de Apărare și Rheinmetall, recent anunțată de noi, este un exemplu concret în această direcție.
Acest parteneriat vizează integrarea companiilor românești în lanțurile europene de producție, dezvoltarea de capacități industriale locale și participarea la proiecte relevante din SAFE, inclusiv prin transfer de tehnologie, investiții și crearea de capabilități de producție în România. Practic, vorbim despre trecerea de la statutul de beneficiar de echipamente la cel de participant activ în ecosistemul industrial european de apărare.
Aceasta este direcția corectă: programe europene, dar cu producție, tehnologie și valoare adăugată în România. Doar în acest mod putem avea garanția că beneficiarul real al acestor fonduri este economia românească.
Se vorbește despre o localizare a producției în România de 60%, însă dacă ne uităm în istoria recentă, vedem că în general MApN a optat pentru modele de cooperare în care românii produc sau asamblează sub licență sau în joint venture cu un partener extern. Este această variantă una viabilă pentru reconstruirea industriei românești de apărare?
Modelele de cooperare de tip licență sau joint venture sunt utile, dar doar dacă sunt construite corect.
Experiența ultimilor ani ne arată că simpla asamblare nu dezvoltă industria. Ceea ce trebuie urmărit este transferul real de know-how și tehnologie, dezvoltarea de competențe și crearea unor capacități industriale durabile în România.
Parteneriatele recente, inclusiv cele discutate cu actori industriali europeni, arată că există deschidere pentru un model mai matur de colaborare, unul în care companiile românești nu sunt doar executanți, ci parteneri reali în producție și inovare. Asta trebuie să fie direcția: integrare activă, nu periferică.
În același timp, este important să înțelegem că respingerea sau blocarea unor astfel de parteneriate, în contextul actual, ar însemna practic renunțarea la șansa de a reconstrui industria de apărare. Am spus-o și public: în momentul în care ai acces la programe precum SAFE și la parteneri industriali relevanți, dar alegi să nu le valorifici, riscul este să rămâi în afara acestor lanțuri de producție pentru încă o generație.
De aceea, pozițiile contrare exprimate public pe acest subiect sunt nu doar neproductive, ci contrare interesului strategic al României.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Mai este puțin până pe 30 mai, termenul în care România mai poate semna contracte de achiziții individuale prin SAFE, fără să fie obligată la achiziții comune cu alte state membre. În ce stadiu se află, în acest moment, negocierile cu producătorii pentru contractele care ar trebui semnate?
În prezent, există un proces în derulare, iar dialogul cu industria a început să se contureze mai clar față de perioada anterioară.
Totuși, fiind vorba despre un program de o asemenea amploare, este esențial ca acest proces să fie cât mai transparent și să includă în mod real companiile românești.
Termenele sunt strânse, iar deciziile care se iau acum vor avea impact pe termen lung. De aceea, este important ca proiectele să fie gândite nu doar din perspectiva achizițiilor, ci și a dezvoltării industriale. OPIA susține accelerarea acestor procese, dar în paralel cu consolidarea componentei industriale locale.
Șeful Statului Major al Apărării avertiza nu demult că României i-ar trebui 30 ani ca industria națională să producă muniția de care are nevoie, iar țara nu avea nicio facilitate pentru calibrul NATO de 155 mm. Există perspective că această situație se va schimba?
Evaluările privind durata de recuperare a capacităților industriale sunt realiste în lipsa unor intervenții strategice.
În același timp, este important să spunem că există deja premise pentru schimbare. România dispune de infrastructură industrială și de companii care pot fi retehnologizate și dezvoltate, iar în perioada recentă au fost inițiate demersuri pentru modernizarea capacităților de producție și alinierea acestora la standardele NATO, inclusiv pentru calibre precum 155 mm.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Nu plecăm de la zero, dar este nevoie de accelerare, prin investiții, parteneriate și utilizarea inteligentă a oportunităților europene, inclusiv SAFE.
Un element esențial este accesul la finanțare. Dezvoltarea industriei de apărare presupune investiții consistente, iar fără instrumente financiare adecvate și implicarea sistemului bancar, aceste proiecte nu pot fi scalate în ritmul necesar. În același timp, programe precum Foreign Military Financing (FMF), prin care România beneficiază de un sprijin de aproximativ 220 de milioane de dolari din partea Guvernului Statelor Unite, reprezintă un sprijin concret pentru dezvoltarea acestor capabilități în industria de apărare.
În ceea ce privește evaluarea făcută de Șeful Statului Major al Apărării, considerăm că este una corectă și necesară. Este important că aceste realități sunt asumate deschis la nivel instituțional, pentru că doar pornind de la o evaluare onestă pot fi construite soluții reale. Apreciem acest tip de poziționare și deschiderea către dialog cu industria.
Industria de apărare este pregătită să răspundă acestor provocări și să contribuie activ la reducerea acestui decalaj. Ne reafirmăm sprijinul pentru a răspunde nevoilor de dotare ale Armatei României la standarde NATO și pentru a contribui, alături de forțele armate, la eforturile de descurajare credibilă.
Președintele Nicușor Dan și Volodimir Zelenski au semnat pe 12 martie un Memorandum care pune bazele coproducției de drone militare ucrainene în România printr-o investiție de 200 milioane de euro prin Programul SAFE. În ce stadiu este și cum s-ar putea materializa acest parteneriat?
Este o inițiativă cu potențial real, într-un domeniu extrem de dinamic, însă cheia succesului ține de modul concret în care va fi implementată. Proiectul acesta trebuie făcut în România, iar soluția clară este ROMARM.
ROMARM este, în acest moment, singura unitate din România care poate produce drone militare în mod complet. Are infrastructura industrială, are experiența necesară și poate asigura întregul proces, de la producție, la integrarea componentelor și a muniției aferente, până la testarea în poligoane autorizate.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Asta este diferența esențială: nu vorbim despre asamblare sau soluții parțiale, ci despre capacitate reală de producție integrală, în România, sub control românesc.
Dacă vrem ca acest parteneriat să aibă un impact real, atunci trebuie construit pe capacitățile existente aici, nu fragmentat. Iar din acest punct de vedere, ROMARM este singurul actor care poate livra complet un astfel de proiect.