Problema la Metrorex nu este că primește bani de la stat. Problema este că, ani la rând, managementul companiei și statul român au administrat Metrorex fără preocuparea reală pentru sănătatea acesteia pe termen lung, a scris Oana Gheorghiu, Vicepremier, într-o postare pe Facebook.

„O companie poate supraviețui mult timp pe subvenții, dar nu poate supraviețui la infinit fără deciziile necesare”, spune ea.

– articolul continuă mai jos –

Oana Gheorghiu susține că metroul nu va fi o afacere care produce profit și că în marile orașe din lume transportul public este subvenționat.

„Și este perfect normal să fie așa”, spune aceasta.

Totodată, Oana Gheorghiu menționează următoarele:

  • deficitul cumulat în perioada 2018–2025 a ajuns la aproximativ 1,17 miliarde lei;
  • costul real al unei călătorii este mult mai mare decât prețul real al unei călătorii;
  • compania plătește aproximativ 40 milioane euro pe an pentru mentenanță, iar contractele nu par să protejeze suficient interesele companiei;
  • beneficiile extra-salariale din Contractul Colectiv de Muncă încarcă suplimentar nota de plată.

Aceasta spune că, „în loc să pregătească Metrorex pentru viitor, conducerea companiei a menținut ani la rând un sistem rigid, închis și din ce în ce mai dificil de reformat”. De asemenea, ea susține că prevederile din contractul colectiv de muncă au îngreunat semnificativ aducerea de personal nou și competent din exterior, deoarece în care „angajările se fac doar cu acordul sindicatului, promovările sunt realizate aproape exclusiv din interior, iar managementul ajunge să negocieze permanent decizii operaționale care ar trebui asumate managerial”.

„Când vreme de ani întregi aduci aproape exclusiv oameni formați în interiorul aceluiași sistem, fără competiție reală și fără expertiză nouă, compania începe inevitabil să se blocheze în propriile reflexe”, spune aceasta.

Oana Gheorghiu menționează că în organigramă se regăsesc 11 contabili-șefi peste alți 35 de contabili, peste 100 de posturi economice și administrative și 39 ingineri economiști.

„Nu spun asta pentru a ironiza oamenii care muncesc la Metrorex. Chiar din contră: Metrorex are foarte mulți profesioniști care țin efectiv sistemul în viață și care muncesc zilnic într-un mediu extrem de dificil. Dar tocmai pentru a-i proteja pe acești oameni și pentru a proteja compania trebuie spus adevărul: o companie nu poate evolua sănătos atunci când managementul evită ani întregi deciziile dificile și lasă problemele să se adune până când ele devin imposibil de ignorat”, susține aceasta.

Vicepremierul spune că compania deține terenuri, spații și baze sportive insuficient valorificate, contractele importante generează litigii și riscuri financiare, iar deciziile importante sunt blocate luni întregi între management, minister și sindicat.

„Iar nota de plată vine întotdeauna prin infrastructură care se degradează, prin presiune pe bugetul public, prin servicii mai slabe pentru călători sau prin ideea că singura soluție este creșterea prețului biletului”, spune Oana Gheorghiu.

Totodată, aceasta menționează că, probabil, la un moment dat și prețul biletului „va trebui discutat onest”, însă că „nu poți cere oamenilor să plătească mai mult înainte să faci curățenie în interiorul sistemului”.

„Nu poți cere mai mult de la cetățean înainte să tai costurile absurde, să repari dezechilibrele și să demonstrezi că banii existenți sunt administrați responsabil”, spune Oana Gheorghiu.

Astfel, vicepremierul susține că a propus pentru Metrorex un management de redresare, selectarea unei echipe cu experiență în restructurare și transformare organizațională, capabilă să ia decizii dificile, să renegocieze contracte, să reorganizeze compania și să o readucă pe o direcție „sustenabilă”.

„Altfel spus, o intervenție profesionistă, făcută în interesul companiei și al călătorilor. Pentru că Metrorex nu aparține unui partid, ci oamenilor care așteaptă în fiecare dimineață pe peron și care au dreptul la un sistem administrat responsabil. Ce trebuie să înțelegem este că în multe companii de stat, problema nu este lipsa banilor. Problema este lipsa deciziilor”, încheie aceasta.