România pune pe masă milioane pentru a deveni, în premieră, jucător la Washington și a câștiga influență în inima puterii americane. Într-un peisaj politic global dominat de astfel de tactici, decizia este văzută de politologul Mihnea Stoica drept o soluție pragmatică.
România încearcă să obțină influență la Washington pentru prima dată. FOTO: Adm. Prezidențială
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Administrația
Prezidențială a anunțat, luni, 25 mai, încheierea unui contract
de consultanță strategică și asistență în relațiile cu
Guvernul și Congresul SUA cu compania Eversheds Sutherland. Este
vorba despre un contract care, potrivit unui comunicat al
Administrației Prezidențiale, vizează atingerea unor obiective de
importanță strategică pentru România: creșterea capacității de
apărare și de descurajare, atragerea de investiții cu impact
semnificativ, integrarea în structuri internaționale importante,
libera circulație a cetățenilor, combaterea traficului de persoane
și a criminalității transnaționale, și altele.
Altfel spus, România pune pe masă bani serioși a deveni pentru prima dată în istoria sa jucător la Washington și pentru a „cumpăra” influență în inima puterii americane. Evident, subiectul a devenit un nou prilej de dispută într-o Românie polarizată, iar societatea s-a împărțit rapid între susțintători care validează proiectul și cei care îl desființează. Cu argumente de o parte și de cealaltă, cu nuanțe, dar și cu multă ideologie, specifică deja în aceste teme.
Cine este Eversheds Sutherland
Eversheds
Sutherland (US) LLP, compania care va reprezenta interesele țării
noastre în Statele Unite, este, conform comunicatului oficial, o
societate globală prezentă și în România, cu o experiență
semnificativă în domeniul relațiilor guvernamentale și al
consultanței strategice. Eversheds Sutherland reprezintă, de
asemenea, interesele unor companii uriașe la Washington și are o
rețea internațională de peste 3.000 de avocați și aproximativ
4.000 de angajați. Aceștia lucrează în 74 de birouri din Africa,
Asia, Europa, Orientul Mijlociu și Statele Unite.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Nu
este pentru prima dată când Eversheds Sutherland reprezintă
interese românești peste Atlantic. Conform datelor oficiale,
americanii au mai avut un contract în România chiar anul trecut cu
ONG-ul Inițiativa de Dezvoltare Strategică Româno-Americană.
Americanii
au lucrat și lucrează cu companii multinaționale cu bugete ce
depășesc limita imaginației, privind din perspectivă românească.
Expert
în diplomație, politologul Mihnea Stoica, de la Universitatea
Babeș-Bolyai Cluj, abordează subiectul, într-o analiză pentru
„Adevărul”. Stoica a predat și predă la Universitatea
Babeș-Bolyai inclusiv cursuri și seminarii aferente disciplinelor:
„Strategii de PR organizațional”, „Publicitate politică” și
„Ideologii politice. Perspective comunicaționale”.
Perspectivele expertului
„Este
un nou subiect care polarizează societatea, așa cum deja ne-am
obișnuit în România și sigur că a prins unele valențe de parti
pris-uri, așa cum e firesc până la urmă, pentru că discutăm
despre o decizie la cel mai înalt nivel în România. Dar sunt
câteva aspecte care ar trebui probabil luate în considerare. Și
anume: în general, în relațiile internaționale trebuie să fim
foarte sinceri cu noi înșine și să spunem acest lucru —
relațiile acestea costă energie, evident, timp, dar costă și
financiar”, spune expertul.
Totuși,
astfel de contracte de lobby sunt considerate cât se poate de
normale în Statele Unite și nu numai. În Statele Unite, spre
deosebire de România, există și cadrul legal special pentru
activitatea de lobby – Foreign Agents Registration Act.
Cifrele
oficiale și detaliate privind sumele cheltuite de statele lumii
pentru lobby și influență în SUA au fost monitorizate de diferite
platforme specializate în astfel de informații, iar statisticile
sunt realizate pe baza datelor oferite de clienți înregistrați
peste Ocean. Nu sunt desigur cuprinse aici acțiuni care nu pot fi
cuantificate și care sunt desfășurate de diferite think-tank-uri
americane sau străine care își desfășoară activitatea în
Statele Unite sau pur și simplu sunt conectate la realitățile de
acolo. Organizații, companii naționale sau mutinaționale sau pur
și simplu personalități importante din lumea întreagă au făcut
și continuă să facă lobby pentru anumite interese, fie naționale,
internaționale sau pentru cele ale unor companii străine, iar
acestea nu au cum să fie cuprinse în datele oficiale.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Plătim și prețul inconsecvenței
În
ce privește România, contractul de lobby este ca valoare departe de
cele mai mari contracte similare încheiate de alte state, dar nu
este nici cel mai mic. Profesorul Mihnea Stoica consideră că
soluția aleasă este una pragmatică, într-o lume în care lobby-ul
contează de decenii. Cu toate acestea, o parte a obiectivelor ce se
urmăresc prin contractul încheiat acum cu americanii ar fi trebuit
să cadă în sarcina autorităților române, crede el. Inconsecvența
politică, desele schimbări la vârf în politica românească și
subfinanțarea cronică de la Ministerul Afacerilor Externe sunt
câteva dintre cauzele subperformanței diplomației românești,
este opinia lui Mihnea Stoica.
„Într-adevăr,
aici avem de-a face cu o sumă care, oricum ai privi-o, nu e mică.
Dar, pe de cealaltă parte, trebuie să privim realist lucrurile și
să înțelegem că e greu să primești ceva gratuit, în general,
în lumea aceasta și, cu atât mai mult, cred că în ceea ce
privește decizii foarte importante care, iată, privesc țara
noastră. Pe de cealaltă parte, într-adevăr, eu cred că acesta
este și un preț pe care îl plătim pentru inconsecvența noastră
politică, pentru lipsa unei viziuni sau a unei coerențe pe termen
lung. Vedem cum în România, similar cu ce se întâmpla și în alte
țări acum câțiva ani sau câteva decenii, guvernele vin, pleacă,
miniștrii se schimbă foarte des. Ori în contexte de felul acesta,
e destul de dificil totuși să îți păstrezi o coerență.
Contează foarte mult și figurile pe care le văd partenerii noștri;
contează mult ca figurile respective să rămână o perioadă mai
îndelungată de timp. Ori vedem și actualul guvern — în 10 luni
și-a încheiat mandatul. Ca să nu mai spunem că în interiorul
acestor luni au fost miniștri care s-au schimbat, care au dispărut.
E cumva, așadar, și un preț pe care îl plătim și aici pentru o
oarecare inconsecvență. Ăsta e spațiul politic românesc, din
păcate, și trebuie să înțelegem că există aceste costuri, mai
mult sau mai puțin ascunse. Iată că nu sunt ascunse”, susține
expertul.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Imposibil de anticipat nota finală
Pe
de altă parte, cei peste o jumătate de milion de dolari (565.000 lunar)
menționați în comunicatul Administrației Prezidențiale nu vor fi
obligatoriu cheltuiți în totalitate, iar această bornă reprezintă
cifra maximă. Acest lucru înseamnă, punctează Mihnea Stoica, că
suma finală cheltuită ar putea fi mult mai mică. Ceea ce este clar
este că beneficiile care ar urma să fie obținute de România,
conform contractului, sunt infinit mai mari decât suma modică
totuși cheltuită, raportat la cheltuielile obișnuite din trecute
ale Administrației Prezidențiale, fără a mai vorbi de risipa de
bani publici de ordinul miliardelor de dolari cu care România este
obișnuită.
„Dacă
citim cât se poate de obiectiv comunicatul de presă al
Administrației Prezidențiale, vom vedea acolo, unu la mână: că
suma aceea de 565.000 de dolari este, odată, o sumă maximă care
este prezentată. Înțelegem, așadar, că s-ar putea ca aceste
costuri să fie mai mici. Doi la mână: e vorba despre o perioadă
de șase luni, deci nu discutăm despre o perioadă nedeterminată,
și asta cred că e important. Trei la mână: tot în acest
comunicat vedem și existența unor livrabile. Ce înseamnă asta? Nu
le cunoaștem, cel puțin din comunicat, dar există așadar unele
aspecte materiale, obiective, clare, care trebuie îndeplinite pentru
ca această companie să primească suma sau sumele respective. Sunt
aspecte cel mai probabil stipulate în acest contract care obligă și
cealaltă parte să își îndeplinească anumite obiective, ceea ce
sună a fi o garanție suplimentară în relația cu aceștia”,
explică profesorul.
Mihnea Stoica. FOTO: Arhivă personală
Nu
în ultimul rând, obiectivele ce țin de asigurarea securității
României justifică fiecare cent. România, la fel ca toți aliații
Washingtonului, este o țară dependentă de SUA, în plan securitar.
Apoi, pentru această sumă de bani ar urma să fie obținute și
alte beneficii importante, imposibil de cuantificat. Revenirea
României în programul Visa Waiver ar fi unul dintre aceste
câștiguri, pentru care suma ce ar urma să fie cheltuită își
găsește de asemenea o justificare.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Raportul cost-beneficii validează decizia
„Acum,
în ceea ce privește obiectivele pe care tot acest comunicat le
menționează ca fiind de importanță strategică pentru România:
aici cred că nimeni nu poate să contrazică faptul că e important
să existe o creștere a capacității de apărare în cazul
României, să atragem investiții mari, să existe combaterea
traficului de persoane și a criminalității transnaționale și,
foarte important (pentru că știm că există o sensibilitate
publică destul de mare în zona respectivă), e vorba despre libera
circulație a cetățenilor. Și intuim, cel puțin, că ar fi vorba
despre programul Visa Waiver pe care, din motive cunoscute, România
l-a ratat la mustață anul trecut; la 31 martie 2025 România
trebuia să intre în acest program, dar lucrurile s-au schimbat. Așa
stau lucrurile”, mai adaugă profesorul.
Există
însă și o nuanță la care se referă Mihnea Stoica. „Sigur
că, dacă nu se vor îndeplini aceste obiective, unii își vor găsi
întărită legitimitatea să spună că suma respectivă — care
ajunge în șase luni de zile la vreo 3 milioane și ceva de dolari —
probabil a fost un pic cam mare. Dar cred că, dacă se îndeplinesc
obiectivele respective și dacă vom vedea rezultate palpabile,
oamenii vor spune, opinia publică va fi ceva mai împăcată cu
această sumă care, raportată la cheltuieli cu care am fost
obișnuiți, din păcate, în precedente mandate prezidențiale, nu
este chiar disproporționată. Evident, raportul costuri-beneficii ar
fi infinit unul pozitiv dacă s-ar îndeplini”, mai spune el.
În
ecuație apare însă și un „dacă”, precizează profesorul
clujean. „Există
acest „dacă” foarte important – nu știu în ce măsură
orizontul de șase luni este unul fezabil sau realist în privința
tuturor acestor obiective de importanță strategică. Dar dacă va
exista în aceste șase luni un semnal pozitiv, dacă opinia publică
va înțelege că lucrurile merg în direcția bună, cred că
lucrurile se vor calma. Sigur, există un test al timpului aici pe
care trebuie să-l treacă această decizie a Administrației
Prezidențiale. Până la urmă, mai este și un aspect important în
relațiile internaționale și mai ales în contextul în care ne
aflăm la nivel internațional: ne place sau nu ne place, lucrurile
se mișcă și prin astfel de practici, de lobbying”, puncte Stoica
punctul pe i.
El
evidențiază faptul că deși unii dintre cei care contestă decizia
Administrației Prezidențiale se arată contrariați și susțin că
România greșește în abordarea față de Statele Unite, aceștia
omit, intenționat sau din neștiință, faptul că lobby-ul este
omniprezent nu numai la Washington, ci și la Bruxelles și
Strasbourg, în principalele organisme europene.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„În
România se discută despre o eficiență cu privire la lobbying în
general, dar există practica aceasta la nivel european. Este suficient
să mergem într-o vizită la Parlamentul European — fiecare membru
al Parlamentului European are această posibilitate anual să ducă
în vizită, pe spezele Parlamentului European, un număr relativ
generos de persoane. Ori și printr-o astfel de vizită poți să
vezi că în jurul Parlamentului European gravitează foarte multe
firme de lobbying care urmăresc să influențeze, în sensul bun al
cuvântului, politici publice, să nuanțeze politici publice. Deci e
o practică pe care o vedem și pe care o găsim și o regăsim în
spațiul vest-european și în spațiul american. Pentru noi e o
situație destul de abstractă, dar iată că, probabil, dacă
lucrurile vor merge bine, va exista o plusvaloare pe care cetățenii
o vor aprecia”, mai arată Stoica.
Toată lumea își face lobby în SUA
Probabil
cea mai cunoscută organizație non-profit americană non-partizană
care monitorizează și publică date despre finanțarea campaniilor
electorale și activitățile de lobby în Statele Unite este Foreign
Lobby Watch, prin platforma opensecrets.org.
Mai
exact, secțiunea de la Foreign Agents Registration Act este dedicată
monitorizării lobby-ului extern, iar în cadrul Foreign Lobby Watch
poate fi consultată o bază uriașă de date care urmărește banii
care circulă de la clienți străini către agenți înregistrați
în SUA sub incidența legii FARA (Foreign Agents Registration Act).
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Considerat în general cea mai transparentă și cea mai bine informată sursă
în acest sens, site-ul site-ul arată ce guverne, partide politice și
companii străine plătesc pentru a influența politica
americană și cine sunt agenții sau firmele americane de lobby care fac acest
lucru.
OpenSecrets
colectează și centralizează aceste informații, care altfel ar fi
imposibil de urmărit, și le transformă într-o formă ușor de
căutat și analizat, contribuind astfel la transparența procesului
politic. Open Secrets este de altfel sursa cel mai des citată și
urmărită inclusiv de politologii și cercetătorii care activează
în domeniu și se ocupă de proiecte care relevă felul în care se
manifestă influența străină în politica la Washington, prin
intermediul lobby-ului oficial.
„Aproape
orice țară la care vă puteți gândi are interese în Statele
Unite, de la preocupări politice la turism și promovarea
comerțului. Multe guverne, companii și alte entități plătesc
agenți străini pentru a influența politica și opinia americană
în urmărirea acestor interese. Foreign Lobby Watch folosește
rapoartele semestriale pe care agenții străini trebuie să le
depună la Departamentul de Justiție în temeiul Legii de
înregistrare a agenților străini (FARA) pentru a calcula țările
cu cele mai mari cheltuieli, a afla mai multe despre diferiții
entități înregistrate care acționează în numele intereselor
străine și multe altele”, explică reprezentanții ONG-ului. În
ultimii ani au fost cheltuiți, per total, 6,778 miliarde de dolari
în acest sens.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Ce lobby a avut Ungaria în SUA
Printre
statele care au apelat la lobby se numără și vecinele României,
Ungaria și Bulgaria, dar și țări ca Polonia, Cehia sau Slovacia.
Nu în ultimul rând, aliați apropiați ai Statelor Unite ca Israel,
Marea Britanie, Japonia, Franța au apelat la diverse forme de lobby.
Aceasta este desigur fața văzută a unui aisberg, dar este evident
că sumele și implicările care nu sunt cuantificate reprezintă
sume și mai mari.
În
cazul Ungariei există documente care atestă faptul că Budapesta a
desfășurat un important lobby în SUA încă din perioada
comunistă. Conform înregistrărilor din baza de date a
Departamentului de Justiție al SUA analizate de OpenSecrets și
platformele de jurnalism de investigație, peste 10 milioane de
dolari au fost direcționați în ultimii ani prin intermediul
fundațiilor finanțate de stat, așa cum este Hungary Foundation.
Pentru
2025, ultimul an pentru care există date centralizate, Budapesta a
cheltuit circa 1,4 milioane de dolari. Cei mai mulți au mers pentru
Parte
din acești bani au mers spre burse, evenimente academice și
parteneriate politice. Sute de mii de dolari au fost raportați
direct în legătură cu organizarea unor evenimente politice majore
precum CPAC. Ca parte de PR și lobby politic, firme de consultanță
din Washington precum Silverstein Strategies au raportat în trecut
contracte lunare pentru gestionarea imaginii publice și obținerea
de interviuri în media americană pentru oficialii de la Budapesta.
Cum au jucat polonezii peste Ocean
Profilul
de cheltuieli al Poloniei pe OpenSecrets arată o abordare axată cu
precădere pentru asigurarea securității, dar și pentru proiecte
importante în domeniile industrial și energetic. În anii cu
achiziții masive sau renegocieri strategice, sumele declarate de
entitățile poloneze au variat între 1,5 milioane și peste 3
milioane de dolari anual.
„Polonia
și Ungaria au un istoric cu siguranță mult mai amplu decât
România. Să luăm exemplul Polonia, țară care are și o diaspora
puternică și oameni influenți în Statele Unite (n.r. – diaspora de peste 9 milioane de polonezi în SUA). Sunt foarte
uniți, foarte solidari și, sigur, Polonia a mai și beneficiat de
anumite momente, în sensul bun, istoric — în sensul în care Papa
Ioan Paul al II-lea a fost din Polonia, să nu uităm că
președintele Parlamentului European a fost din Polonia acum câțiva
ani. Și, sigur, e bine să luăm Polonia ca model în situații de
genul acesta. Cred că n-am greși”, mai afirmă Stoica.
În
2025, ultimul an pentru care apar cifre oficiale, Polonia a raportat
în FARA cheltuieli totale de aproximativ 2,8 milioane de dolari, iar
acești bani au fost canalizați aproape exclusiv prin firme de
avocatură de top și consultanți din Washington pentru obiective
industriale și de securitate.
Organizații
precum US-Poland Business Council rulează bugete anuale de sute de
mii de dolari pentru evenimente care pun în contact oficiali
guvernamentali cu titani din industria de apărare și tech Lockheed
Martin, Raytheon, Google. În domeniul energiei nucleare, companii de
stat poloneze cum este Polskie Elektrownie Jądrowe au semnat
contracte de consultanță de ordinul sutelor de mii de dolari pentru
a asigura suportul Congresului în parteneriatul strategic cu
Westinghouse pentru tranziția energetică a Poloniei. BGR Group și
Arnold & Porter au fost principalele companii americane cu care a
lucrat Varșovia.
Sumele care apar oficial sunt doar vârful aisbergului
Evident,
Polonia și Ungaria au cheltuit de-a lungul anilor sume imense pentru
acest lobby, imposibil de cuantificat. În cazul Ungariei poate fi
dat și exemplul pozitiv al organizațiilor înființate și
păstorite de către investitorul și filantropul maghiaro-american
George Soros, care a donat peste 32 de miliarde de dolari către Open
Society Foundations. O parte din bani au fost utilizați și pentru a
susține la Washington țara natală.
Privind
dintr-o altă perspectivă, există state care au decis de curând să
plătească câte un miliard de dolari pentru Consiliul de Pace
înființat de administrația Trump. De altfel, unii dintre cei care
contestă azi decizia Administrației Prezidențiale și susțin că
România plătește inutil o „taxă de protecție” erau printre
principalii susținători ai ideii că Bucureștiul ar trebui să
achite taxa de un miliard de dolari pentru Consiliul de Pace.
„Să
nu uităm faptul că acum câteva luni, când se discuta mai întâi
despre Consiliul de Pace, exista un soi de taxă pe care trebuiau să
o plătească statele pentru a fi membre ale acestui Consiliu de
Pace. Din ce se știe, era vorba despre un miliard de dolari. Unii
din România susțineau că poate n-ar strica să plătească România
acel miliard de dolari. Probabil unii dintre aceia, dacă nu mulți
dintre aceia, acum deplâng situația în care se plătește această
sumă pe parcursul a șase luni, care este infinit mai mică decât
acel miliard de dolari. Deci, din nou, depinde din ce perspectivă
privim lucrurile”, este opinia lui Mihnea Stoica.
El
se referă și la relația România – SUA, care ar trebui cu orice
preț menținută și chiar aprofundată. Indiferent dacă lui Trump
îi va succede la putere un republican sau un democrat, parteneriatul
româno-american trebuie nu doar conservat, ci și dezvoltat pe mai
departe, iar activitatea de lobby contribuie din plin.
„Cred
că ce trebuie să înțelegem este faptul că România va exista în
continuare și după acești patru ani, Statele Unite vor exista în
continuare și după acești patru ani. Indiferent de cine se află
la Casa Albă sau la Pentagon, indiferent cine se află la Palatul
Victoria sau la Cotroceni, relația dintre România și Statele Unite
trebuie să continue. Și sunt de acord, diplomația românească
face atât cât poate să facă, dar știm în același timp că
Ministerul de Externe se confruntă — nu o spun eu, sunt persoane
care au spus asta și care sunt din interior — se confruntă cu un
buget mai puțin generos față de cât ar fi nevoie. Există o
diasporă care e mare și personalul diplomatic uneori nu reușește
să facă față cererilor care vin din direcția aceea. Nu cred că
trebuie să absolvim pe cineva de vină, dar în același timp să
înțelegem că, din nou, există costuri pe care, dacă vrem să
contăm într-un fel sau în celălalt, dacă vrem să ne facem vocea
auzită, sunt unele sume pe care, direct sau indirect, trebuie ca
statul român să le suporte”, conchide Mihnea Stoica.