Relația Uniunii Europene cu SUA, respectiv cu China nu mai este demult o simplă ecuație în care Bruxelles-ul merge automat pe mâna americanilor, ci un test de supraviețuire geopolitică. Politologul
Sergiu Mișcoiu analizează, pentru „Adevărul”, echilibristica fragilă europeană, în care, uneori, pare că alegerea se face ținând cont de răul mai mic.
Charles Michel, Xi Jinping și Ursula von der Leyen. FOTO: Captură video
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Nici
complet aliați, nici total inamici. Strategia ambiguă a Uniunii
Europene față de China ajunge într-un punct critic, sub presiunea
Statelor Unite, a războiului din Ucraina și a alegerilor globale.
Uniunea Europeană își descoperă astfel singurătatea strategică,
într-un moment în care se vede prinsă între ostilitatea
Washingtonului și capcanele unui comerț dezechilibrat cu China.
Politologul
Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și
la Universitatea Paris-Est Créteil, a fost decorat de statul francez
cu medalia de Ofițer al Laurilor Academici pentru activitatea sa
academică. Este un bun cunoscător al politicilor europene și un
fin analist de politică internațională, iar în analiza sa pentru
„Adevărul” vorbește despre marja redusă de mișcare a
Bruxelles-ului, în acest caz.
Blocată
între retorica protecționistă și foamea de materii prime din
Asia, Uniunea Europeană încearcă să își calculeze fiecare
mișcare în raport cu Beijingul, dar ținând și de SUA.
Forțată
de realitățile din teren, Uniunea Europeană pășește pe o sârmă extrem de
subțire: sancționează Beijingul pentru sprijinul mascat acordat
Rusiei și pentru invadarea piețelor cu mașini electrice ieftine,
dar se roagă ca represaliile chineze să nu blocheze industrii
europene întregi. Nici relația Bruxelles-ului cu Statele Unite nu
este mai puțin complicată. În timp ce pe hârtie alianța
transatlantică merge mai departe, europenii s-au obișnuit cu
toanele lui Donald Trump și cu criticile venite de la Washington,
dar și cu amenințările unor taxe nemaivăzute.
Beijing, El Dorado pentru Macron, Merz și Sánchez
Liderii
europeni curtează tot mai mult China și caută să obțină
concesii comerciale, dar în același timp Bruxelles-ul privește cu suspiciune
această țară. Președintele francez Emmanuel Macron, dar și
cancelarul german Friedrich Merz și premierul spaniol Pedro Sánchez
au vizitat în ultima perioadă Beijingul și au arătat tot mai
multă disponibilitate pentru a strânge relațiile cu China. De
altfel, în căutarea unor afaceri cât mai bune cu China, europenii
s-au îndepărtat de partenerul transatlantic, forțați și de
acțiunile neprietenoase ale lui Donald Trump. În această cheie
consideră Sergiu Mișcoiu că ar trebui privită apropierea aparent
fără precedent dintre europeni și China sau dintre Canada și
China.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Nu
cred că e chiar de neînțeles ce se întâmplă, în măsura în
care Statele Unite dau semne că își răcesc relațiile cu Europa,
critică statele europene, au o poziționare care nu mai garantează
securitatea Europei și așa mai departe. Și statele europene caută
să-și găsească partenerii în afara circuitului transatlantic
tradițional. Și aici Trump, care vorbește de Biden, acuzându-l
tot timpul că a lăsat o moștenire dezastroasă, este el însuși
în eroare, pentru că moștenirea sa pare să fie aceea de a fisura
relația transatlantică. China este un competitor cu SUA. SUA
amenință toată ziua că pun taxe inclusiv pe produsele și
serviciile europene, nu mai vorbim de cele chinezești”, spune
Sergiu Mișcoiu.
Profesorul Sergiu Mișcoiu FOTO: Arhivă personală
Deși
tratează Uniunea Europeană și statele europene ca pe un partener
de mâna a doua, Statele Unite ale Americii au pretenții de la
Bruxelles. Administrația Trump a convins europenii să facă front
comun împotriva Chinei, într-o încercare disperată de a limita
dependența cronică față de dependența de metalele rare
chinezești.
„Evident
că apropierea dintre China și Uniunea Europeană ca bloc, dar și o
serie de state europene care se află în colimatorul Statelor Unite
ale Americii sau politici globale proprii, această soluție pare să
fie una care se profilează. Deci, cu alte cuvinte, adversarul care
anterior era cel al Europei și Americii împreună, China, devine tot mai frecventabil pentru europeni”, mai adaugă profesorul clujean.
Mai aproape de Beijing sau de Washington?
Astfel,
așa cum evoluează situația, nu pare exclus ca ca un moment dat
Europa să devină într-adevăr mai apropiată de China decât de
Statele Unite, consideră unii analiști de politică internațională.
Sergiu Mișcoiu nu crede însă în acest scenariu, căruia îi dă
șanse reduse de a se transforma în realitate. Totuși, tensiunile vor continua să fie prezente între cele două maluri ale Atlanticului, iar Beijingul va obține anumite câștiguri. Din poza sumbră a momentului nu lipsește nici Rusia, a cărei privire încruntată dă încă fiori unei Europe incapabile să-și asigure de una singură propria securitate.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
„Asta
ar însemna ca moștenirea lui Trump să fie perpetuată de
succesorul sau succesoarea acestuia și politicile americane să fie
chiar mai departe decât cele ale lui Trump, orientate împotriva
Europei. Nu cred însă prea mult într-un asemenea scenariu. În
același timp, există semne multiple că Europa se emancipează de
tutela americană. Americanii i-au invitat pe europeni să se
emancipeze militar și deci acordurile de liber schimb pe care le
negociază Uniunea Europeană în afara spațiului transatlantic —
adică cu Statele Unite ale Americii — cel cu Mercosur, cel cu
India, pot să ducă la o apropiere de facto mai mare față de
China. Cu cât Uniunea Europeană devine mecanic un actor geopolitic
mondial de sine stătător, mai puternic și mai afirmat, cu atât
Statele Unite ale Americii se vor afla într-o concurență inerentă
inclusiv cu acest bloc pe care nu îl vor mai avea sub tutela
proprie. Și asta va însemna că relațiile multilaterale se
dezvoltă, inclusiv relația cu China”, mai afirmă Sergiu Mișcoiu.
Ce concesii își fac SUA și China pe pielea Taiwanului
Însă și relațiile dintre SUA și China devin aparent tot mai complicate. În opinia expertului, Statele Unite ale Americii nu își permit să abandoneze
Taiwan, în pofida solicitărilor tot mai insistente făcute de Xi
Jinping. De altfel, subiectul a fost îndelung discutat de Donald
Trump și Xi Jinping, la summitul de la Beijing, de la mijlocul
acestei luni.
Sergiu
Mișcoiu consideră că așa cum SUA nu își pot abandona aliatul în
brațele Chinei, nici chinezii nu riscă un război pentru cucerirea
insulei pe care o consideră rebelă.
„Dacă
dispare Taiwanul din axa americană, dispare și capacitatea de a
îndigui expansiunea Chinei în toată zona Asia-Pacific. Și asta,
pentru mentalul geopolitic american, reprezenta o mare înfrângere.
Statele Unite vor ține cu dinții la această autodeterminare a
Taiwanului în relație cu China. Iar China încearcă să dezvolte
un concept asupra reintegrării Taiwanului care să nu treacă
printr-o invazie militară propriu-zisă, care ar risca să ducă la
acest conflict direct, ci să treacă printr-o absorbție de facto”,
spune Sergiu Mișcoiu.
Astfel,
Beijingul ar încerca să acționeze în privința Taiwanului la fel
cum a făcut-o în cazul Hong Kong. Asta înseamnă că soluția
diplomată, dublată de alte metode hibride, ar trebui să
funcționeze în așa fel încât mai devreme sau mai târziu steagul
Chinei să fluture și la Taipei, fără a se trage niciun foc de
armă. În plus, Xi Jinping ar fi pregătit ca în ultimă instanță
să vină cu concesii pentru Washington.
Cum vor să pună mâna chinezii pe Tapiei
„Chinezii
încearcă să proiecteze metode pe care le-au folosit în alte
cazuri, în special în ceea ce privește Hong Kong. Sigur că nu
pot să controleze Taiwanul în aceeași măsură, nici de departe,
însă planul este acela de a integra progresiv Taiwanul în China.
Statele Unite ar trebui să facă gesturi de concesie, astfel încât
să permită această integrare de facto, din care să iasă și
Statele Unite cu fața curată, dar și China. La schimb, China este
dispusă să ofere diverse concesiuni privind minerale, primind
pământuri rare, alte asemenea avantaje pentru Statele Unite ale
Americii”, mai spune Mișcoiu.
publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>
Cu
toate acestea, nici Donald Trump nu poate de unul singur să decidă
ce concesii vor face Statele Unite Chinei.
„În
spatele lui Donald Trump există o mișcare de respingere a acestei
idei. Lobby-ul taiwanez în SUA este foarte puternic și lobby-ul
neoconservator american este puternic, ambele disputând Statele
Unite să facă acest lucru. Fiindcă sunt semne că Statele Unite nu
cedează, există acest avertisment din partea Chinei, dar trebuie
luat ca atare și nu cred că el va duce, cel puțin în faza
următoare — vorbim aici de acest an și anul viitor — la un
conflict direct, adică la o încercare de invadare teritorială a
Taiwanului”, mai afirmă el.