Austria și Portugalia intră în cel mai important gremiu al ONU, dar Germania nu. Astfel se încheie o cutumă după 40 de ani. Ministrul de Externe s-a declarat șocat, iar criticii reproșează guvernului că a comis greșeli.
Cu fața împietrită, ministrul german de Externe, Johann Wadephul, a luat act de rezultat: Adunarea Generală a ONU tocmai alesese Portugalia și Austria, dar nu și Germania, ca membri nepermanenți în Consiliul de Securitate pentru anii 2027 și 2028. Pentru guvernul de la Berlin, aflat la putere de mai bine de un an, alcătuit din formațiunile creștin-democrate CDU și CSU alături de social-democrații partidului SPD, aceasta este cea mai mare înfrângere pe planul politicii externe de până acum.
Ulterior, Wadephul nici nu a negat asta într-o intervenție la postul public de televiziune ARD. El a mărturisit că înainte de vot s-a gândit să și demisioneze în caz de eșec, dar a renunțat la acest gând. „Personal, eu nu am ce să-mi reproșez”, a declarat politicianul CDU. „Rezultatul este o adevărată dezamăgire, fiind și o înfrângere usturătoare”. Wadephul a anunțat o „analiză aprofundată” a cauzelor acestui eșec.
Reducerea ajutoarelor pentru dezvoltare a jucat un rol?
Politicienii din Berlin au dezbătut deja aprins motivele care au dus la acest insucces. Germania este după SUA, China și Japonia cel mai mare contribuitor la bugetul Organizației Națiunilor Unite. De ce nu a fost asta de ajuns pentru a aduna suficiente voturi, mai ales din partea țărilor din sudul continentului? Criticii, preponderent din partidele de opoziție, atrag atenția că guvernul german nu mai pune de mai multă vreme atâta preț pe cooperarea pentru dezvoltare.
Și organizațiile neguvernamentale sunt de aceeași părere. Directoarea ONGO-ului de dezvoltare ONE, Lisa Ditlmann, a declarat după votul de la New York: „Cine dorește pentru a cincea oară în serie să scurteze masiv finanțarea cooperării pentru dezvoltare, nu trebuie să se mire dacă îi lipsește susținerea pe scena internațională.”
Ambivalență în privința dreptului internațional?
Alți critici sunt de părere că eșecul se datorează în principal candidaturii târzii a Germaniei și faptului că promovarea acesteia a fost ezitantă în numeroase țări. Austria și Portugalia și-au făcut cunoscută candidatura la un loc în Consiliul de Securitate cu mai bine de un deceniu în urmă și s-au prezentat în repetate rânduri cu o delegație guvernamentală puternică la sediul central al Națiunilor Unite din New York. În schimb, cancelarul Friedrich Merz (CDU) a renunțat în ultimul an să participe la Adunarea Generală a ONU. În locul său l-a trimis pe ministrul de Externe Wadephul.
Este de asemenea posibil ca guvernul german să nu fi arătat cât de important este din perspectiva sa dreptul internațional. De ce Merz nu a condamnat răpirea fostului președinte al Venezuelei, Nicolás Maduro, de către trupe speciale ale SUA, înfierând-o drept încălcare flagrantă a normelor internaționale, așa cum susțin și mulți observatori? Numeroși critici îl acuză acum pe Merz că a fost mai degrabă preocupat să nu-l supere prea tare pe imprevizibilul președinte al SUA, Donald Trump.
La acest capitol, și social-democrații, partenerii de guvernare ai creștin-democraților, au exprimat critici. Expertul lor în materie de politică externă, Adis Ahmetovic, a declarat la Berlin: „Dreptul internațional este fundamentul ordinii internaționale bazate pe reguli și trebuie să fie valabil pentru toți în mod egal. Unde apare impresia dublului standard, credibilitatea are de suferit”.
Nu și-au respectat unele state promisiunea?
Dar sub acest aspect există ceva mult mai important: Germania vede tot mai critic, la fel ca multe alte țări, acțiunile guvernului israelian de exemplu înFâșia Gaza, ca urmare a atacului terorist al Hamas din 7 octombrie 2023. Și atacurile actuale asupra Libanului și războiul împotriva Iranului îngrijorează guvernul de la Berlin. Dar Germania respinge cu consecvență sancțiuni împotriva Israelului, invocând responsabilitatea istorică ce-i revine față de acest stat.
Alte posibile motive pentru eșec ar putea fi următoarele, dar nu există dovezi: Din cercuri guvernamentale s-a afirmat că Germania ar fi avut asigurări de sprijin din partea a suficiente țări pentru a atinge majoritatea de două treimi necesară. Dar multe state nu s-ar fi ținut de cuvânt când a avut loc votul secret. De asemenea, nu este clar cât de puternică a fost influența Rusiei, care a vrut să împiedice primirea Germaniei în Consiliul de Securitate mai ales din cauza sprijinului pe care îl acordă Ucrainei.
Pentru Germania, acest eșec este o premieră. Pe lângă cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate (SUA, China, Rusia, Franța și Marea Britanie), o dată la doi ani se aleg 10 membri nepermanenți. Din 1987, Germania, una din cele mai mari puteri economice ale lumii, fusese aleasă în acest gremiu o dată la opt ani. Această cutumă aparține acum trecutului.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
Întrebări multiple caută răspunsuri!
De la protestele din Albania la criza politică de la București, cine conduce cu adevărat statele din Europa de Est? Cine apără democrația? Cât de…