Mojtaba Khamenei, noul lider suprem iranian, mai dur decât tatăl său FOTO X/ @@Japejournal
Atacurile cu rachete lansate de Iran împotriva Israelului în cursul acestei săptămâni reprezintă una dintre cele mai îndrăznețe tentative de a redefini regulile unei confruntări care, timp de decenii, s-a desfășurat în principal prin intermediul grupărilor proxy, al operațiunilor clandestine și al unor represalii atent calculate.
Prin vizarea directă a Israelului ca răspuns la atacurile din Liban, Teheranul pare să transmită semnalul că liniile sale roșii nu se mai opresc la propriile granițe și că liderii săi sunt pregătiți pentru riscuri mult mai mari, consideră CNN.
De la încheierea armistițiului dintre SUA și Iran pe 8 aprilie, Teheranul a acuzat în mod repetat Israelul și Statele Unite de subminarea acordului prin acțiuni militare. Washingtonul a continuat loviturile asupra unor ținte iraniene în paralel cu negocierile indirecte, în timp ce Israelul a lansat aproape 3.500 de atacuri în Liban, inclusiv în capitala Beirut, conform datelor oferite de premierul libanez.
Iranul a răspuns inițial printr-o serie de lovituri de ripostă calibrate împotriva unor obiective americane și din zona Golfului, avertizând totodată că, în cazul unui eșec diplomatic, este pregătit să extindă conflictul dincolo de Golful Persic, punând în pericol rute comerciale maritime esențiale din Oceanul Indian până în Marea Roșie și Marea Mediterană. Schimburile recente de focuri dintre SUA și Iran, declanșate de doborârea unui elicopter militar american, evidențiază fragilitatea extremă a situației din regiune.
O nouă generație de lideri
Atacurile din această săptămână indică o modificare de strategie la nivelul conducerii iraniene. Teheranul a lăsat să se înțeleagă că acțiunile militare israeliene împotriva aliaților săi regionali vor genera de acum un răspuns direct din partea Iranului. Obiectivul imediat pare să fie deblocarea negocierilor pentru un acord de pace interimar și sprijinirea grupării Hezbollah.
„Am schimbat ecuația încetării focului care exista doar pe hârtie, dar era încălcată în mod repetat pe teren”, a declarat luni Mohammad Bagher Ghalibaf, negociatorul-șef al Iranului.
Această abordare sugerează o transformare profundă la Teheran, unde o nouă generație de lideri renunță treptat la „răbdarea strategică” și la prudența reactivă care au definit mult timp politica externă a Republicii Islamice. În loc să se bazeze doar pe descurajare, noii oficiali par mai deciși să folosească pârghiile militare și economice pentru a influența evoluțiile din Orientul Mijlociu.
Este vorba despre aceeași conducere de la Teheran pe care președintele american Donald Trump a descris-o recent ca fiind „mai rațională” și „destul de rezonabilă”.
„Iranienii au pus într-o poziție dificilă atât Israelul, cât și Statele Unite”, a explicat Aaron David Miller, fost negociator american pentru pace în Orientul Mijlociu. „Sunt pregătiți să își asume riscuri. Consideră că dețin inițiativa și că actualul format al armistițiului nu le mai servește interesele.”
Ruperea tiparelor din trecut
În 2020, prima administrație Trump a încălcat un tabu istoric prin eliminarea lui Qasem Soleimani, cel mai important oficial militar iranian ucis de SUA. La acea vreme, răspunsul Teheranului sub conducerea liderului suprem Ali Khamenei a fost unul controlat: un atac cu rachete asupra unei baze americane din Irak, lansat abia după transmiterea unor avertismente care au permis trupelor SUA să se adăpostească. Chiar și în iunie 2025, în fața unor acțiuni comune ale SUA și Israelului, Iranul a optat pentru o ripostă proporțională, menținând managementul escaladării.
Modul în care s-au desfășurat atacurile recente sugerează însă că vechile calcule nu mai sunt valabile. „Este pentru prima dată în ultimele decenii când o putere regională are mijloacele, capacitatea și voința de a folosi forța militară directă împotriva manevrelor israeliene sau a agresiunii asupra unei terțe părți”, consideră Trita Parsi, vicepreședinte executiv al think-tank-ului Quincy Institute.
Surse militare citate de agenția de presă Tasnim, apropiată de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), au avertizat că presupunerea că Iranul va rămâne predictibil în limitele unei „tensiuni controlate” reprezintă o eroare de calcul din partea Washingtonului și a Tel Avivului.
Conform analiștilor militari, Teheranul încearcă să impună o „nouă ecuație” prin care să descurajeze acțiunile israeliene nu doar împotriva teritoriului iranian, ci și împotriva întregii sale rețele de aliați regionali. Evenimentele din ultimele 24 de ore arată că actuala conducere tinde să creadă că obiectivele care nu pot fi obținute prin diplomație trebuie impuse prin demonstrații de forță, subliniază CNN.
Specularea disensiunilor dintre Washington și Tel Aviv
Strategia Iranului mizează, de asemenea, pe exploatarea divergențelor tot mai vizibile dintre Statele Unite și Israel cu privire la gestionarea finalului acestui conflict. Președintele Donald Trump s-a distanțat public de premierul israelian Benjamin Netanyahu în mai multe rânduri în ultimele săptămâni, susținând că un acord diplomatic cu Teheranul este realizabil și că Israelul „nu va avea altă opțiune” decât să îl accepte.
Această abordare dă semne că produce rezultate. Imediat după atacurile iraniene de luni, Trump a intervenit rapid pentru a preveni o escaladare extinsă, discutând telefonic de două ori cu Netanyahu într-un interval de câteva ore pentru a-l convinge să nu ordone o ripostă militară imediată.
În timp ce Ministerul de Externe de la Teheran afirmă că Washingtonul poartă responsabilitatea pentru acțiunile Israelului, oficialii militari israelieni au ținut să precizeze că forțele americane nu au fost implicate în atacuri, deși au oferit asistență critică în interceptarea rachetelor iraniene.
Prin acest management al crizei, Iranul pare să fi reușit să pună Washingtonul în poziția de a alege între sprijinirea necondiționată a libertății de acțiune a armatei israeliene și salvarea canalelor diplomatice deschise cu Teheranul, încercând astfel să impună o nouă normă în relațiile din Orientul Mijlociu.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent