În timp ce Rusia mizează pe superioritatea numerică și pe producția industrială de masă, Ucraina a construit în doar câțiva ani un ecosistem militar bazat pe inovație rapidă, tehnologie și adaptare continuă pe câmpul de luptă. Rezultatul: un ritm de dezvoltare a armamentului care depășește performanțele multor state NATO și care, potrivit experților, a luat prin surprindere Moscova.

Doar în luna mai, Ministerul Apărării de la Kiev a autorizat pentru utilizare operațională 175 de noi sisteme de armament, dintre care aproape 93% au fost proiectate și produse integral în Ucraina, scrie The Telegraph.

Prin comparație, Germania a certificat mai puțin de 20 de sisteme noi pe parcursul întregului an 2024, în timp ce Statele Unite introduc anual doar câteva platforme militare complet noi, procesele de achiziție întinzându-se adesea pe durata unui deceniu.

Dacă în urmă cu patru ani Ucraina depindea aproape în totalitate de livrările de arme din Occident, astăzi aprobă în medie șase sisteme noi de armament în fiecare zi.

„Privind ansamblul, vedem un sistem de dezvoltare și achiziție militară care nu seamănă cu nimic din ceea ce există în prezent în Europa”, afirmă Keir Giles, expert al programului pentru Rusia și Eurasia din cadrul Chatham House.

Transformarea începută după anexarea Crimeei

Potrivit specialiștilor, succesul actual nu a început odată cu invazia pe scară largă lansată de Rusia în 2022, ci încă din 2014, după anexarea Crimeei și izbucnirea conflictului din estul Ucrainei.

În cei opt ani care au urmat, Kievul a investit în dezvoltarea propriilor capacități industriale și tehnologice, colaborând intens cu sectorul privat.

Invazia din 2022 a schimbat însă radical viteza de dezvoltare.

Sub presiunea unei amenințări existențiale, Ucraina a renunțat la o mare parte din birocrația care încetinește programele de înzestrare în statele occidentale. Principiul adoptat a devenit simplu: dacă o armă funcționează pe front, este introdusă imediat în serviciu; dacă nu, este abandonată fără întârzieri costisitoare.

În multe cazuri, inclusiv batalioanele aflate pe linia frontului participă direct la modificarea și perfecționarea echipamentelor utilizate în luptă.

Drone inteligente care decid singure în ultimele secunde ale atacului

Printre cele 175 de sisteme aprobate recent se numără drone interceptoare, roboți tereștri, vehicule blindate și rachete.

Una dintre cele mai inovatoare platforme este drona Lupynis-10-TFL-1, dezvoltată de compania ucraineană The Fourth Law, un start-up fondat în 2023.

Caracteristica sa principală este integrarea inteligenței artificiale. În timpul zborului, operatorul uman controlează aparatul, însă în ultimii aproximativ 500 de metri, atunci când bruiajul electronic rusesc este cel mai intens, sistemul AI preia controlul, identifică ținta și finalizează atacul fără intervenție umană.

Compania susține că această tehnologie crește de două până la cinci ori șansele de succes ale misiunii, în timp ce costurile suplimentare sunt relativ reduse.

„Este practic o piață internă a armelor, în care fiecare producător și fiecare idee au șansa de a fi testate, iar cele mai eficiente soluții supraviețuiesc”, explică Dmitro Jmailo, adjunctul Centrului Ucrainean pentru Securitate și Cooperare.

Lovituri în adâncul teritoriului rus

O altă armă care atrage atenția este drona Sichen, concepută pentru atacuri la mare distanță.

Aceasta poate lovi ținte aflate la peste 1.400 de kilometri și transportă un focos de aproximativ 40 de kilograme. Capacitatea sa de a opera în condiții de război electronic intens permite forțelor ucrainene să continue atacurile asupra unor obiective din interiorul Rusiei, în ciuda sistemelor de bruiaj dezvoltate de Moscova.

În paralel, Ucraina investește masiv în sisteme robotizate terestre.

Roboți de luptă în locul soldaților

Printre noile platforme aprobate se numără Gnom, Vepr, Primar-Killer și Ratel X, un robot multifuncțional capabil să execute misiuni de recunoaștere, să amplaseze mine, să evacueze răniți și chiar să lanseze propriile drone de atac.

Potrivit oficialilor ucraineni, utilizarea acestor sisteme a devenit esențială în așa-numitele „zone ale morții” – sectoare ale frontului aflate sub foc continuu, unde trimiterea militarilor înseamnă adesea pierderi aproape certe.

„În anumite situații, roboții și dronele permit menținerea personalului departe de contactul direct cu inamicul, reducând riscul de rănire sau deces și protejând cea mai valoroasă resursă a Ucrainei: oamenii”, afirmă Jmailo.

Program secret de rachete cu rază lungă de acțiune

Pe lângă drone și sisteme robotizate, Kievul a dezvoltat aproape de la zero și o industrie proprie de rachete.

Racheta balistică FP-7, cu o rază de acțiune de aproximativ 200 de kilometri, este deja utilizată operațional.

Modelul FP-9, aflat în faza finală de testare, ar putea lovi ținte aflate la circa 850 de kilometri și ar transporta un focos de aproximativ 800 de kilograme, suficient pentru a atinge inclusiv obiective din zona Moscovei.

De asemenea, racheta de croazieră FP-5 Flamingo, cu o rază estimată la 3.000 de kilometri, a fost folosită deja împotriva unor ținte aflate la peste 1.500 de kilometri în interiorul Rusiei.

Experții spun că aceste programe au fost accelerate și de restricțiile impuse de unele state occidentale privind utilizarea armelor furnizate Ucrainei pentru lovirea teritoriului rus.

Lecția pe care Europa riscă să o ignore

În timp ce Ucraina dezvoltă tehnologii în sute de fabrici și ateliere dispersate pe întreg teritoriul țării, Rusia continuă să se bazeze pe complexe industriale gigantice controlate de stat.

Specialiștii consideră că modelul ucrainean este mai flexibil și mai capabil să răspundă rapid schimbărilor de pe câmpul de luptă.

Capacitatea industriei ucrainene de apărare a crescut de la aproximativ 20 de miliarde de dolari în 2024 la 35 de miliarde de dolari în 2025, iar estimările indică o producție de circa 50 de miliarde de dolari până la sfârșitul anului.

O asemenea performanță ar transforma Ucraina într-unul dintre cei mai importanți producători de armament din Europa.

Pentru experții occidentali, concluzia este clară: Europa nu ar trebui să aștepte să se confrunte cu o amenințare similară pentru a-și reforma propriile sisteme de achiziții și dezvoltare militară.

„Ucraina trebuie să câștige războiul. Iar Europa are nevoie de Ucraina, pentru că aici au fost dezvoltate tehnologii și capacități care vor defini apărarea continentului în următoarele decenii”, concluzionează Keir Giles.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent