Președintele sud-coreean Lee Jae Myung i-a solicitat omologului său american, Donald Trump, să îl ajute să obțină pacea cu Coreea de Nord „așa cum a rezolvat conflictul din Orientul Mijlociu”, a anunțat miercuri biroul său, potrivit AFP. Discuția a avut loc în marja summitului G7 de la Evian, din Franța, unde Trump l-a întrebat pe liderul sud-coreean despre evoluția relațiilor dintre Seul și Phenian, potrivit unui comunicat al administrației prezidențiale sud-coreene.

În timpul convorbirii, Lee „i-a cerut (lui Trump) să preia inițiativa pentru a ajunge la o rezolvare pașnică a problemei nord-coreene, așa cum a rezolvat conflictul din Orientul Mijlociu”, se arată în comunicat. La rândul său, Donald Trump „și-a exprimat angajamentul de a lucra în favoarea unei reglementări a problemei nord-coreene”. La scurt timp după anunțarea unei înțelegeri cu Iranul, președintele Statelor Unite a publicat pe rețelele sociale o fotografie fără explicații, în care apare alături de liderul nord-coreean Kim Jong Un, din 2018.

Analistul de politică externă Emanuel Cernat a comentat subiectul pentru Ziare.com, punând accent pe faptul că Războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud nu s-a încheiat niciodată.

„Știm foarte bine că războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud nu s-a încheiat niciodată în mod real; cele două țări se află și astăzi într-o stare de război, iar ceea ce există este doar un armistițiu, care a ținut locul unui adevărat proces de pace” Emanuel Cernat.

Analistul a arătat că relațiile dintre Seul și Phenian s-au deteriorat vizibil în ultimii ani.

„Relațiile dintre cele două s-au degradat accelerat în ultimii ani. Am văzut gesturi foarte agresive din partea liderului Coreei de Nord, care a desființat ministerul reunificării. Ambele țări aveau câte un astfel de minister, tocmai ca semn de bunăvoință și ca să mențină un minim dialog între ele. Desființarea acestui minister, alături de alte măsuri și de schimbarea retoricii, a fost percepută ca un gest extrem de agresiv, inclusiv în această săptămână, de către autoritățile de la Seul”, a explicat acesta.

Trump ar putea încerca acum ceea ce nu a reușit în Orientul Mijlociu și în procesul de pace dintre Ucraina și Rusia

În paralel, Cernat a pus accent pe modul în care Donald Trump și-a construit imaginea politică în timpul mandatului. În viziunea sa, președintele american a insistat mult asupra ideii că ar putea fi asociat cu proiecte de pace, iar această miză ar explica interesul sud-coreenilor de a-i alimenta orgoliul și de a-l prezenta drept omul care poate închide un conflict vechi și complicat.

„Calculele făcute de Seul sunt foarte pragmatice, există șanse neașteptate de către mulți pentru o pace. Pe de o parte, ele ating exact zona cea mai sensibilă pentru Donald Trump: orgoliul său și dorința de a fi perceput ca omul care a rezolvat o problemă veche și complicată, adică acest conflict înghețat de atâta vreme”, a precizat Emanuel Cernat.

Potrivit lui Cernat o eventuală implicare în dosarul coreean i-ar oferi lui Trump șansa de a rămâne în istorie ca mediator al păcii dintre Nord și Sud, după mai multe eșecuri diplomatice.

„Dacă ne uităm la planurile lui Donald Trump, observăm că ele au vizat mai întâi Orientul Mijlociu, unde a încercat să găsească o soluție pentru un conflict pe care mulți îl considerau imposibil de rezolvat. Aceste eforturi au fost prezentate în mare măsură ca un succes, chiar dacă realitatea din regiune rămâne departe de a fi una liniștită și nu putem vorbi despre o pace autentică în Orientul Mijlociu. De asemenea, în privința războiului dintre Rusia și Ucraina, nici acolo nu a reușit. De aceea, acum i s-ar oferi un prilej excepțional de a rămâne în istorie ca mediatorul păcii dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud”, a explicat analistul.

Care ar putea fi miza Chinei

Totuși, Cernat a insistat că o asemenea evoluție nu ar putea fi posibilă fără China, pe care o descrie drept principalul protector al Coreei de Nord. În acest cadru, Beijingul ar putea obține influență suplimentară dacă ar accepta un rol american într-o strategie mai amplă de dialog.

„Pentru chinezi, un asemenea scenariu ar fi avantajos. China nu gândește, de regulă, în logica timpului imediat, ci pe termen foarte lung. Civilizația chineză funcționează după o altă scară de gândire, una mult mai amplă și mai strategică. În aceste condiții, un astfel de gest de bunăvoință ar arăta, pe de o parte, disponibilitatea Chinei de a juca un rol major și, pe de altă parte, ar readuce lumea într-o logică bipolară. Am ieși astfel din logica lumii multipolare, despre care s-a vorbit mult în ultimii ani, și ne-am întoarce la o lume dominată de două mari centre de putere, asemenea perioadei Războiului Rece, când existau Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică”, a relatat Emanuel Cernat.

Întrebarea iminentă este dacă Beijingul nu ar pune pe masă reunificarea cu Taiwanul, pentru facilitarea păcii dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.

În acest context, Taiwanul apare ca punctul cel mai sensibil. Cernat a spus că dosarul nu poate fi pus ușor pe masa negocierilor și că, cel mai probabil, atât Beijingul, cât și Washingtonul ar prefera menținerea status quo-ului.

„Taiwanul este un subiect mult prea sensibil atât pentru Beijing, cât și pentru Washington, ca să poată fi pus direct pe o masă de negocieri. Cred că, în acest moment, ambele mari puteri ar prefera cel mult menținerea status quo-ului”, a relatat Emanuel Cernat

El a adăugat că China nu este încă pregătită militar pentru o reunificare forțată, iar Statele Unite nu știu dacă mai sunt pregătite să susțină Taiwanul în eventualitatea unei agresiuni chineze. De aceea, în opinia sa, subiectul rămâne central în raportul dintre Washington și Beijing, dar nu unul care să poată fi tranzacționat ușor în schimbul unei eventuale păci în Peninsula Coreeană.

„Chiar dacă Taiwanul este elementul care tensionează și definește întreaga relație, el nu este un subiect care să poată fi tranzacționat atât de ușor. Pentru China ar putea fi, desigur, un element de negociere atractiv, dar mă îndoiesc că, pentru Statele Unite, ar fi acceptabil să pună în balanță interesele lor directe din zona Taiwanului cu facilitarea unui asemenea proces de pace. Din perspectiva americană, nu ar fi un schimb echitabil. De aceea, mai degrabă decât să vorbim despre o ipoteză în care Taiwanul este negociat direct între cele două mari puteri, cred că am putea vedea negocieri privind sfere de influență în regiune și în spațiul extins al Indo-Pacificului, fără o referire explicită la Taiwan”, a conchis aceasta.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent