Discrepanța dintre trilioanele de dolari cheltuite pentru alimentarea inteligenței artificiale și aversiunea oamenilor care ar trebui să o adopte a devenit o prăpastie din ce în ce mai mare. Doar 16% dintre americani cred că AI-ul va avea un impact pozitiv asupra societății în următorii 20 de ani, potrivit unui sondaj recent realizat de Pew, în timp ce 40% se așteaptă la efectul contrar, relatează Fortune.

Există mai multe motive care îi determină pe oamenii să deteste IA-ul – centrele de date creează un disconfort mare și pe mai multe paliere, consumă cantități uriașe de apă –, dar de departe cel mai important este acela că ar putea distruge locuri de muncă. Robert Shiller, economist laureat al Premiului Nobel, se teme că această panică ar putea deveni o profeție autoîmplinită. Cu alte cuvinte, panica și frica legată de asta va crea tocmai realitatea de care societății îi este teamă.

Într-un articol-opinie publicat în „The New York Times” pe 22 iunie, intitulat „Acest Doommaxxing trebuie să înceteze”, economistul de la Yale și-a extins cercetările premiate cu Nobel privind modul în care piețele evaluează greșit riscurile. În prezent, acesta analizează cauzele care au declanșat aceste calcule eronare, argumentând că totul pornește de la narațiunile economice – poveștile pe care oamenii și le spun unii altora despre direcția în care se îndreaptă economia.

Frica ar putea crea fix realitatea de care societate se teme

„Când milioane de oameni iau milioane și milioane de decizii bazate pe așteptări negative, există riscul ca frica să ajute, de fapt, la nașterea realității”, a avertizat el.

Teama că mașinile vin să înlocuiască lucrătorii este una veche. Însă, de fiecare dată, frica a venit înaintea dislocării reale a forței de muncă, conform lui Shiller. Ludiții s-au revoltat împotriva războiului de țesut în anii 1830, în timp ce ziarele au perpetuat drama. În anii 1920, piesa de teatru „R.U.R.”, în care roboții se ridică împotriva oamenilor care i-au construit, a devneit un adevărat succes.

În mod similar, crahul bursier din 1929 nu ar fi avut cum să provoace Marea Depresiune, deoarece doar aproximativ 2% dintre gospodăriile americane dețineau acțiuni la acea vreme. Ceea ce a adâncit lovitura economică a fost o prăbușire a cheltuielilor de consum, determinată de o incertitudine bruscă și larg răspândită cu privire la veniturile viitoare.

Iar recesiunea din perioada 1957–1958 a fost etichetată drept „Recesiunea Automatizării” de către jurnaliștii care au dat vina pe mașinile din fabrici. Ulterior, aceasta a fost redefinită ca o scădere ciclică obișnuită.

Tehnologie nouă, reacții vechi

Shiller se teme că aceeași caracterizare greșită se face și acum. Piața forței de muncă a încetinit dintr-o multitudine de motive, a scris el, dar există rapoarte conform cărora frica de o apocalipsă AI „agravează blocajul și contribuie la niveluri minim istorice ale încrederii consumatorilor”.

70% dintre americani au declarat pentru Quinnipiac, în martie, că se așteaptă ca AI-ul că contribuie la scăderea locurilor de muncă pentru oameni, în creștere de la 56% cu un ani în urmă, și totuși Yale Budget Lab nu a găsit nicio schimbare semnificativă în mixul ocupațional în rândul locurilor de muncă cele mai expuse la AI de la lansarea ChatGPT la sfârșitul anului 2022.

Frica pornește de la vârf

Această rundă este chiar mai rea, a spus el, deoarece sursa fricii provine chiar de la liderii care dezvoltă AI. Dario Amodei de la Anthropic a declarat că IA ar putea șterge jumătate din locurile de muncă de nivel de bază (entry-level) din sectorul corporativ în termen de cinci ani; șeful Microsoft AI, Mustafa Suleyman, a plasat cea mai mare parte a automatizării din birouri într-un interval de 12 până la 18 luni. Amândoi au revenit de atunci asupra acestor termene.

Singura notă de speranță a lui Shiller este leadershipul; el citează o lucrare recentă care arată că discursurile radiodifuzate ale lui Franklin Roosevelt din 1935 au crescut în mod măsurabil cheltuielile în orașele cu o mai mare expunere la radio.

„Washingtonul poate face prea puține lucruri în privința acestor narațiuni. Și, este de la sine înțeles, Donald Trump nu este un Franklin Roosevelt”, a concluzionat Shiller.

„Ca atare, poate că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să apelăm direct la liderii din Silicon Valley care au promovat aceste narațiuni negative cu atâta vigoare. Cu siguranță, atenția rezultată în mass-media, care evidențiază cât de periculos de puternic este modelul vostru de AI, vă poate ajuta să vindeți mai multe produse, dar s-ar putea să fie mult mai greu să faceți acest lucru într-o perioadă de recesiune”,  aconchis economistul laureat cu Nobel.