Am invitat vara și nostalgia în aceste pagini în care celebrăm frumusețea fără vârstă împreună cu Ileana Lazariuc, în primul ei interviu după o pauză semnificativă.
foto Vlad Andrei pentru Kultho
„Nu mă mai tem
de timp. Îl primesc cu recunoștință.” Înțelegem lejeritatea
cu care Ileana afirmă acest lucru, pentru că, între noi fie vorba,
timpul pare c-a uitat complet de ea. Și a lăsat-o așa, frumoasă,
tânără și fără niciun cusur, cum apărea acum 20 de ani în
reviste sau la televizor. În primul interviu acordat de Ileana
Lazariuc, după mulți ani, unei publicații din România, descoperim
o femeie așezată, care și-a găsit echilibrul într-o lume ce pare
să alerge tot mai repede, și o mamă care privește cu mândrie
spre atât de înalții ei fii, Alexandru
și Nicholas, proveniți din mariajul cu Ion
Ion Țiriac. Cu sinceritate și o eleganță înnăscută, fiica
Anastasiei Lazariuc ne permite să intrăm într-un univers cu
rădăcini în două țări surori și cu un sentiment de acasă care
nu mai înseamnă o adresă sau niște pereți.
Ileana, mă uit
la aceste imagini noi cu tine şi mă întreb cum reuşeşti să faci
timpul să stea în loc. Ce te menține neschimbată, tânără, ca
la 20 de ani?
Ileana Lazariuc
Mulţumesc din
suflet, dar să ştii că nu e niciun secret magic la mijloc. Mă văd
un om absolut normal, am şi eu zile bune şi zile mai puţin bune,
ca toată lumea. Cred că am moştenit o genetică bună de la
părinţii mei şi, dacă e să glumesc puţin, mă ajută şi faptul
că sunt Berbec: sunt o fire destul de agitată, mereu în mişcare,
aşa că pur şi simplu nu am timp să stau să număr anii. Până
la urmă, cred că totul porneşte de la cum te simţi pe dinăuntru
şi de la liniştea pe care ţi-o găseşti în fiecare zi.
Este primul
interviu pe care îl acorzi unei publicații românești, după mult
timp. Care a fost motivul „tăcerii” tale? De ce această pauză:
a fost o formă de protecție?
Ileana Lazariuc
Nu a fost ceva
calculat sau vreo strategie de protecţie, pur şi simplu aşa s-au
aşezat lucrurile în mod natural. Viaţa are etapele ei, iar în
ultimii ani priorităţile mele au fost altele. M-am concentrat mai
mult pe viaţa personală şi pe lucruri care ţin de universul
nostru de zi cu zi. Nu am simțit nevoia să apar doar ca să bifez o
prezenţă.
OK, și ce te-a
făcut să revii, acum, mai ales către zona de fashion şi
shooting-uri?
Ileana Lazariuc
Nu o simt ca pe o
mare revenire, ci mai degrabă ca pe o bucurie de moment. A apărut o
ocazie care mi-a plăcut, am simțit că am energia şi starea
necesară şi am zis „de ce nu?”. Îmi face plăcere să lucrez
cu oameni creativi şi să pun umărul la proiecte frumoase, dar
totul se întâmplă fără nicio presiune. Fac doar ceea ce simt că
rezonează cu mine în acest moment.
Cum ai descrie
femeia care apare azi în faţa camerei, comparativ cu cea de la
începuturile tale în modelling şi film?
Ileana Lazariuc
Cred că sunt mult
mai liniştită şi mai împăcată cu mine. La început, când eşti
foarte tânăr, eşti vulnerabil, te domină emoţiile şi pui prea
mult preţ pe părerile celor din jur. Astăzi, ştiu exact cine
sunt, îmi cunosc şi calităţile, şi defectele, şi nu mai am acea
nevoie de a demonstra ceva cu tot dinadinsul. Sunt pur şi simplu eu,
mult mai liberă şi mai relaxată.
foto Vlad Andrei pentru Kultho
Te-am admirat
recent, la un eveniment din Capitală, alături de Lili Sandu, fosta
ta colegă din trupa Trinity. Cum aţi reuşit voi să păstraţi
legătura şi prietenia voastră frumoasă, peste ani?
Ileana Lazariuc
Prieteniile
adevărate nu depind de timp sau de distanță. Cu Lili am împărţit
momente foarte importante la început de drum, iar legătura dintre
noi s-a format natural. Chiar dacă viaţa ne-a dus în direcţii
diferite şi poate nu ne vedem zilnic, atunci când ne întâlnim,
reluăm totul de unde a rămas, ca şi cum n-ar fi trecut deloc
timpul.
Am vrea să
aflăm vești despre mama ta, Anastasia, ajunsă la o frumoasă
vârstă. Cum se simte ea? Este la fel de în formă şi frumoasă
precum o ştiam?
Ileana Lazariuc
Mama este foarte
bine, mulțumesc pentru întrebare! Are o energie incredibilă şi
reuşeşte mereu să rămână activă, pozitivă şi mereu tânără,
chiar și la cei 72 de ani ai ei.
„Ei sunt mândria mea cea mai mare”
Când te uiţi
la fiii tăi, Alexandru şi Nicholas, îți vine să crezi că a
trecut aşa repede timpul? Te întrec în înălţime şi sunt nişte
tineri în toată regula. Este greu să fii mamă de adolescenţi
care fac trecerea spre adulţi?
Ileana Lazariuc
Da, parcă ieri
erau mici, iar acum mă uit în sus la ei şi nu-mi vine să cred ce
mari s-au făcut. Trecerea timpului se vede cel mai frumos şi mai
curat prin copii. Fiecare etapă şi fiecare vârstă are farmecul
ei, cu bune şi cu provocări. Am crescut împreună cu ei, am
învăţat unii de la alţii în fiecare zi, iar astăzi sunt doi
copii buni, calzi şi foarte înțelegători. Sunt mândria mea cea
mai mare.
Care a fost cel
mai greu sacrificiu pe care l-ai făcut pentru familia ta, dacă a
existat așa ceva?
Ileana Lazariuc
Nu îmi place
cuvântul „sacrificiu”. Când faci lucruri pentru copiii tăi sau
pentru oamenii pe care îi iubeşti, le faci din alegere şi din
asumare, nu cu sentimentul că pierzi ceva. Fiecare etapă a vieţii
vine cu priorităţi. Au fost momente când am ales să pun familia
pe primul loc şi să fiu prezentă acolo unde era cea mai mare
nevoie de mine, dar am făcut-o cu toată inima, aşa că nu privesc
în urmă cu regrete.
Ştiam că tu şi
băieţii tăi locuiţi în Dubai. S-a schimbat situația după
izbucnirea războiului din Iran? Te vezi revenind vreodată definitiv
în România?
Ileana Lazariuc
Noi am avut mereu o
viaţă destul de dinamică şi am locuit în locuri diferite, de-a
lungul anilor, ceea ce ne-a învăţat să fim flexibili şi să ne
adaptăm oriunde. Însă, indiferent unde ne-au dus paşii pe harta
lumii, România a rămas întotdeauna locul unde mă întorc cu
sufletul. Aici sunt oamenii dragi, prietenii, amintirile şi acea
energie caldă care mă încarcă. Nu îmi place să fac planuri
rigide pentru viitor, pur şi simplu mă bucur de fiecare zi
petrecută în ţară.
Ce înseamnă
„acasă” pentru tine în această perioadă a vieții?
Ileana Lazariuc
Pentru mine,
„acasă” nu mai înseamnă de mult timp o clădire, o adresă sau
nişte pereţi. „Acasă” e o stare de spirit. Este acolo unde
sunt copiii mei şi oamenii pe care îi iubesc. Atâta timp cât
suntem sănătoşi, liniştiţi şi împreună, ne simţim acasă
oriunde ne-am afla în lume.
Când ai fost
cel mai recent la Chişinău, oraşul tău natal? Mai păstrezi
legătura cu rădăcinile din Republica Moldova?
Ileana Lazariuc
Nu am mai ajuns în
ultima perioadă atât de des pe cât mi-aş fi dorit, din cauza
programului, dar legătura mea cu Chişinăul rămâne unică. Acolo
e copilăria mea, sunt amintirile cele mai vechi şi o parte din
familia mea extinsă. Este un loc cald, care va avea întotdeauna un
colţ special în inima mea.
Cât de diferită
este femeia de astăzi faţă de Ileana din perioada în care apărea
constant în presa românească? Cum privești astăzi acea perioadă,
cea în care erai una dintre cele mai urmărite femei din România?
Ileana Lazariuc
În esenţă sunt
acelaşi om simplu, doar că anii mi-au adus mai multă experienţă
de viaţă şi o altă aşezare. Perioada aceea a fost una foarte
intensă, o etapă frumoasă din tinereţea mea pe care o privesc cu
drag şi cu recunoştinţă. Însă, pe măsură ce înaintezi în
vârstă, îți dai seama ce contează cu adevărat. Astăzi
preţuiesc enorm normalitatea, lucrurile simple şi prefer ca viaţa
mea de zi cu zi să rămână una retrasă, liniştită, departe de
zgomotul public.
Cum arată
iubirea matură pentru tine acum, comparativ cu cea pe care o visai
în tinerețe? Trăiești o astfel de iubire, azi?
Ileana Lazariuc
Eu cred în
continuare în iubire şi cred cu tărie în oamenii buni, indiferent
de lecţiile prin care trecem cu toţii de-a lungul vieţii. Însă,
odată cu trecerea timpului, modul în care priveşti acest sentiment
se transformă profund. Nu mai cauţi zbuciumul sau idealurile din
adolescenţă, ci cauţi respect, grijă reciprocă, o prietenie
sinceră şi o stare de linişte deplină. Cât despre viaţa mea
personală, am ales de mult timp să o ocrotesc în totalitate.
Lucrurile preţioase se trăiesc simplu şi discret, în interiorul
familiei.
Te-a deranjat
vreodată eticheta aceasta de femeie imposibil de frumoasă, care
ţi-a fost pusă de public? Ţi-ai fi dorit vreodată să fi fost
mai… invizibilă?
Ileana Lazariuc
Sincer, nu m-am
gândit niciodată la mine în termeni de „etichete” şi nici nu
m-am privit aşa. Eu mă consider un om absolut normal. Sigur că
apreciez când oamenii îmi spun cuvinte frumoase, este măgulitor,
dar priorităţile şi atenţia mea au fost mereu în altă parte, nu
pe aspectul fizic. Nu mi-am dorit să fiu invizibilă, ci doar să
îmi trăiesc viaţa simplu, normal şi discret, fără să pun prea
mult preţ pe imaginea din reviste sau de la televizor.
Dar asocierea cu
fostul tău soţ, care apare frecvent în materialele de presă care
au legătură cu tine, chiar şi după atâta timp de la divorțul
vostru? E supărătoare?
Ileana Lazariuc
Este un lucru
firesc, până la urmă am fost împreună o jumătate de viaţă şi
el a fost şi va rămâne o parte extrem de importantă din trecutul
meu. Este tatăl copiilor mei şi este un tată absolut extraordinar,
dedicat şi implicat, pentru care voi avea întotdeauna un respect
profund. Am reușit să păstrăm o relaţie matură, caldă şi
liniştită, bazată pe comunicare şi pe respect reciproc, punând
mereu pe primul loc echilibrul şi fericirea băieţilor noştri.
Ai împlinit
luna trecută 44 de ani şi arăţi minunat. Cum se vede fericirea la
această vârstă? Pentru ce eşti cel mai recunoscătoare aici şi
acum?
Ileana Lazariuc
Fericirea la vârsta
asta nu mai vine din lucruri exterioare, ci din capacitatea de a fi
recunoscătoare pentru prezent. Sunt extrem de mulţumită şi
recunoscătoare pentru că fiii mei cresc frumos şi sunt sănătoşi,
pentru că am o familie unită şi pentru că am reuşit să păstrez
în jurul meu oameni buni, pozitivi, care îmi aduc linişte. Sunt
într-un punct echilibrat al vieţii mele şi privesc înainte cu
multă credinţă şi încredere. Cred că viaţa nu îți dă
niciodată mai mult decât poţi duce şi nici mai puţin decât ai
nevoie ca să creşti. Fiecare cădere m-a învăţat ceva despre
mine, fiecare perioadă grea m-a adus mai aproape de cea mai
autentică versiune a mea. La 44 de ani, înţeleg că frumuseţea
reală a vieţii stă tocmai în această capacitate de a transforma
experienţele în înţelepciune şi dificultăţile în profunzime.
Nu mă mai tem de timp. Îl primesc cu recunoştinţă.
foto VLAD ANDREI
foto ARHIVA PERSONALĂ
(Primele două ținute) hairstyle ADONIS ENACHE, make-up ALEXANDRA CRĂESCU, stilist DARIA GEORGESCU, bijuterii KULTHO